Decizia civilă nr. 6212/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 6212/2013
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N. Grefier D. Ț.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul C. B. împotriva sentinței civile nr. 5.860 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâta A. F. P.
T. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M. LUI, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Cluj nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este legal timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 5.860 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj s-a respins cererea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. B., în contradictoriu cu pârâta A. F.
P. T. .
S-a respins cererea de chemare in garantie. Fără cheltuieli de judecată.
Conformându-se exigentelor art. 137 alin.1 C.Proc.Civ., instanța de fond a soluționat cu prioritate excepțiile invocate.
Referitor la excepția inadmisibilității, instanța de fond a apreciat că aceasta nu este întemeiată. Este adevărat că a intrat în vigoare Legea 9/2012 care prevede restituirea unei diferențe, însă în cauză restituirea taxei se analizează în raport cu legea în baza căreia a fost aceasta percepută și conformitatea acestei
legi cu dreptul comunitar. Prin urmare, excepția invocată a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul pretinde că a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost nevoit să achite taxa de primă înmatriculare. Reclamantul nu a făcut însă dovada împrejurării că autoturismul pentru care a achitat taxa de poluare a fost achiziționat dintr-un stat membru al UE. Doar în
această situație ar fi admisibilă restituirea taxei nu și în situația achiziționării autoturismului dintr-un alt stat, necomunitar.
Dispozițiile legale cuprinse în vechiul cod civil referitoare la probațiune au rămas în vigoare până la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă. Potrivit prevederilor art.1169 C.civ, reclamantul are obligația de a dovedi temeinicia pretențiilor sale, însă în lipsa depunerii oricărui act din care să rezulte că autoturismul a fost achiziționat dintr-un stat membru UE, cerințele art.1169 nu sunt întrunite.
Potrivit art. 129 alin 5 ind.1 C.pr.civ, astfel cum a fost acesta modificat prin Legea 202/2010, instanței de judecată nu i se mai poate reproșa că nu a ordonat din oficiu probe pe care părțile nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul C. B. a declarat recurs
, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod neîntemeiat instanța de fond a apreciat că nu a făcut dovada că autoturismul pentru care a fost achitată taxa de poluare provine dintr-un stat membru U.E., deoarece actele anexate la dosarul cauzei confirmă susținerile sale.
Reclamantul a susținut că taxa a fost încasata în baza unei legislații interne contrară normelor comunitare, astfel încât, în aplicarea principiului priorității dreptului comunitar, există obligația de restituire a acesteia.
În susținerea cererii, reclamantul a invocat și a dezvoltat pe larg mai multe aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminator al taxei speciale de poluare.
Pârâta intimată A. F. P. T. a depus întâmpinare
prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, iar pe fond a solicitat respingea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. În subsidiar, a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru
M. .
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Actele anexate în recurs atestă faptul că reclamantul a achiziționat în anul 2007 un autoturism marca Volkswagen, anterior înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene.
În vederea înmatriculării în România a autoturismului, reclamantul a fost obligată să achite suma de 5.727,92 lei cu titlul de taxă de primă înmatriculare, taxa pe care a achitat-o la Trezoreria mun. T. în data de_ .
Reclamantul a solicitat restituirea acestor taxe paratei A. F. P.
T. la data de_, pârâta respingându-i cererea prin adresa nr. 6478/_
.
În ceea ce privește excepția inadmisibilitatii acțiunii, Curtea ia act de faptul că în cauză, ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat al autorității, în cazul căruia nu trebuie urmată procedura plângerii prealabile și care poate fi cenzurat de către instanță.
Mai mult, nu trebuie ignorată împrejurarea că simplul fapt al instituirii posibilității de a se proceda la restituirea diferenței dintre taxa de primă
înmatriculare și cea de poluare nu transformă natura juridică a sumei achitate inițial de către reclamant, care rămâne cea a taxei de primă înmatriculare, supusă restituirii integrale.
Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta recurentă pe care reclamantul le-ar fi putut urma, cu referire specială la prev. art. 11 din OUG nr. 50/2008, și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. Aceasta întrucât, așa cum se va arăta în cele ce urmează, restituirea parțială a sumei prelevate cu încălcarea
dreptului comunitar nu este compatibilă cu exigențele impuse în practica Curții Europene de Justiție.
În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii).
Pe fondul cauzei, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică. Recurenta susține că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90, actualul art. 110 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second- hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și
cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises, precum și cauza
conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61- 70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Referitor la obligația de plată a dobânzii
, este de principiu că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective
.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluția cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația
integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate sau de la cea a cererii de chemare în judecată.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Aceste considerente sunt valabile, de altfel, și în privința dispoziției privind acordarea cheltuielilor de judecată, culpa procesuală nefiind raportată la legislația în vigoare la momentul plății taxei, ci la poziția adoptată de către recurentă în fața instanței de fond și cu ocazia cererii de restituire a taxei, adresate pârâtei.
În consecință, față de cele menționate anterior se va admite recursul și se va modifica hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii reclamantului, iar pârâta A.F.P. T. va fi obligată să-i restituie suma de 5.727,92, reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la_ și până la achitarea integrală.
In temeiul art. 316, 298, 274 alin. 1 C.pr.civ Curtea va obliga pârâta- intimată aflata in culpa procesuala sa plătească reclamantului-recurent suma de 58,95 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la fond și în recurs, taxă de timbru și timbru judiciar.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate, referitoare la respingerea cererii de chemare în garanție a AFM B., în contextul în care taxa de primă înmatriculare, spre deosebire de cea de poluare, nu s-a constituit în venit la bugetul F. pentru M. . Ca atare, AFM B. nefiind beneficiara finală a sumei achitate de către reclamant, solicitarea de obligare a sa la restituirea sumei, urmare a admiterii cererii de chemare în garanție, este lipsită de temei legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul C. B. împotriva sentinței civile 5.860 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte în sensul că admite cererea și obligă pârâta A.
F. P. T. să restituie reclamantului C. B. suma de 5.727,92 lei, taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală în materie civilă calculată de la
_ până la restituirea integrală și suma de 58,95 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Menține restul dispozițiilor. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 mai 2013.
PREȘEDINTE, S. AL H. | JUDECĂTOR, M. B. | JUDECĂTOR, G. -A. N. |
GREFIER, D. Ț. |
Red..M.B./ _
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: M. T.
