Decizia civilă nr. 6282/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6282/2013
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U. Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul O. A., împotriva sentinței civile nr. 6084/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu pârâtul I. J. DE P. S., având ca obiect obligația de a face restituire certificat înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este timbrat.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6084/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-a admis excepția invocată din oficiu și anulează ca netimbrată acțiunea în contencios administrativ formulată de O. A. în contradictoriu cu Ispectoratul de P. J. S. având ca obiect refuz restituire document - obligația de a face.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sălaj în data de_, reclamantul O. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I. J. DE
P. S., obligarea pârâtului la restituirea certificatului de înmatriculare a autoturismului, reținut de către agentul de poliție, serviciul circulație.
Raportat la acest obiect al cererii de chemare în judecată, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a unei taxe de timbru în cuantum de 4,00 lei și a unui timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Văzând neîndeplinită obligația de plată a acestei taxe, instanța a invocat, din oficiu, excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.
Asupra excepției invocate, instanța a reținut următoarele:
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu reclamantul confirmă împrejurarea că acestuia i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu dispozițiile art.19 din Legea nr.146/1997.
Potrivit prevederilor art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunea și cererile introduse la instanțele judecătorești […] sunt supuse
1
taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani.
Conform prevederilor art.20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat,iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Prin Decizia nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, Curtea Constituțională a României a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nici o interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Weissman și alții contra România, a precizat că nu a negat niciodată faptul că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, și Kreutz).
Față de considerentele expuse, instanța a admis excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu și a anulat ca netimbrată cererea formulată de reclamantul O. A. în contradictoriu cu pârâtul I. de P.
J. S., având ca obiect refuz restituire document - obligația de a face.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul O. A.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat arătând că dorește repunerea pe rol a acțiunii și deoarece nu s-a putut prezenta la primul termen de judecată și nu a achitat taxa judiciară de timbru vine acum și face dovada îndeplinirii acestei obligații de plată pentru a se stabili un nou termen de judecată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Asupra recursului declarat în cauză, Curtea va reține că acesta este nefondat, din următoarele considerente:
Consideră recurentul că recursul formulat este întemeiat, atâta timp cât a înțeles să achite taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente soluționării fondului cauzei odată cu depunerea cererii de recurs.
Contrar susținerilor recurentului, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat; dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii…instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată; neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Prin urmare, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor legale citate anterior, taxa judiciară de timbru trebuie achitată, sub sancțiunea anulării cererii, ori anticipat, odată cu înregistrarea cererii, ori cel mai târziu până la termenul de
judecată acordat de instanță în acest scop, astfel încât plata taxelor datorate după pronunțarea sentinței, respectiv odată cu introducerea cererii de recurs, nu are nici o relevanță.
În consecință, pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, recursul formulat fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, îl va respinge.
2
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de O. A., împotriva sentinței civile nr. 6084/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, R. -R. D. | JUDECĂTOR, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. |
GREFIER, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: Ț. D. B.
3
