Decizia civilă nr. 632/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 632/2013
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător S. L. R. Judecător M. B. Grefier S. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F.
P. S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. C. S. împotriva sentinței civile nr. 2.297 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamantul H. I. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de A. C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâtă este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ s-a înregistrat la dosarul cauzei note de ședință din partea intimatului H. I. .
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.297 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul H. I., împotriva pârâtelor D. G. A F. P. A J. S., A. F. P. C.
S. și A. F. PENTRU M. - M. M. și au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 2227 lei, reprezentând taxă poluare.
S-a respins cererea privind acordarea dobânzii fiscale și ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M.
.
Conformându-se exigentelor articolului 137 alin.1 C.Proc.Civ., instanța a soluționat cu prioritate excepții invocate.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, aceasta nu a putut fi primită, deoarece actele menționate în petit nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 din Legea nr. 544/2004.
Astfel, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul(a) s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu
înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul(a) a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantului(ei) se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată,
prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În speță, reclamantul nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autoturismului achiziționat din stat membru UE, reclamantul a solicitat pârâtei A. F. P. C. S. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule prin care s-a stabilit pentru plata suma de 2227 lei.
Reclamantul a achitat la Trezoreria din cadrul Administrației F. P. Șimleu S., suma de 2227 lei, cu titlu de taxa de poluare, conform chitanței nr. TS3A/ 7438685/_, printr-o adresă ulterioară pârâta comunicând refuzul său de a restitui suma, la cererea reclamantului.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție, instanța de fond a constatat că pârâta D. G. a F. P. S. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva Administrației F. pentru M., deși aceasta din urmă are calitatea de pârâtă în cauza de față.
Cum raportat la dispozițiile art. 60 și urm. Cod procedură civilă, cele două calități procesuale - de pârât și chemat în garanție - nu pot coexista, cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F.
P. A J. S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P.
C. S., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă iar pe fond ca nefondată și admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru mediu.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
A mai precizat pârâta că instanța de fond a dispus restituirea unei sume achitate în prealabil în temeiul legii, deși instanța de contencios-administrativ nu poate pronunța o astfel de soluție, aceasta, esențialmente, este chemată să cenzureze acte administrative emise de autoritățile publice. Invocând dispozițiile art. 1, 7 și 8 din Legea nr. 554/2004, pârâta susține că instanța, pronunțându-se în limitele investirii, trebuia să examineze admisibilitatea cererii.
Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
O altă critică formulată de pârâtă se referă la respingerea cererii de chemare în garanție, având în vedere că în conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare: (1) "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea
finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la fondul cauzei.
Reclamantul-intimat H. I. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, deoarece taxa de poluare stabilită în sarcina sa încalcă dreptul la libera circulație a mărfurilor în cadrul C.E. și principiul nediscriminării între produsele comunitare și cele naționale, cu cheltuieli de judecată în recurs.(f.4)
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
In ce privește excepția de inadmisibilitate privind lipsa procedurii prealabile, aceasta este neîntemeiata in condițiile in care refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri este o condiție de fond pentru admisibilitatea unei acțiuni in contencios administrativ a cărei îndeplinire rezulta din practica administrativa constantă a paratelor și din chiar pozițiile procesuale. Procedura prealabila nefiind obligatorie nu se poate vorbi de tardivitatea ei.
Totodată, tribunalul a reținut corect calitatea procesuală a pârâtei având în vedere că aceasta a calculat și perceput suma a cărei restituire se solicită.
Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie
analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizând forma inițiala a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizând forma OUG 50/2008 după_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin această hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
La tribunal, nu s-au acordat dobânzi pentru suma supusă restiturii.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța de fond a constatat în mod corect că pârâta D. G. a F. P. S. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva Administrației F. pentru M., deși aceasta din urmă are calitatea de pârâtă în cauza de față, iar cele două calități procesuale - de pârât și chemat în garanție - nu pot coexista.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădește a fi
nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
Întrucât recurenta se află în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C.pr.civ. va fi obligat să plătească intimatului H. I. suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. C. S. împotriva sentinței civile nr. 2.297 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatului H. I. suma de 300 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, A. A. M. | JUDECĂTOR, S. L. R. | JUDECĂTOR, M. B. |
GREFIER, S. G. |
Red.S.L.R./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: P. R.M..
