Decizia civilă nr. 6472/2013. Contencios. Obligația de a face

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 6472/2013

Ședința publică din data de 05 Iunie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR D. M.

G. D. C.

Pe rol soluționarea recursurilor declarate de pârâta U. S. H. și chematul în garanție M. E., C., T. ȘI S., împotriva sentinței civile nr. 1655 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu reclamanta R. (T. ) C.

L., având ca obiect - obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata-reclamantă prin avocat Sonia Toth, care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsind recurentele.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat de pârâta U. S. H. este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, conform chitanței aflată la fila 11 din

dosar și timbru judiciar de 0,15 lei, iar recursul declarat de către M. E. NAȚIONALE este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Prin Serviciul Registratură, la data de_ recurenta-pârâtă U. S.

H. a depus la dosarul cauzei întâmpinare la recursul declarat de chematul în garanție.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Reprezentanta intimatei depune la dosar întâmpinare și nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul intimatei solicită respingerea recursurilor declarate împotriva sentinței civile nr. 1655 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică și obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 550 lei reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli privind deplasarea.

Raportat la susținerile M. ui E. Naționale că nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea cererii de chemare în garanție, se arată că aceasta este nefondată în condițiile în care există prevederi legale exprese din care rezultă obligațiile legale pe care le are MEN în legătură cu procedura administrativă a eliberării actelor de studii. Mai mult se face trimitere la dispozițiile Legii nr. 84/1995, la HG nr. 940/2004, Ordinul MECTS 3404/2006 și HG nr. 366/2007.

Susține reprezentanta intimatei-reclamante că factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației dar mai ales ale M. ui E.

, după finalizarea perioadei de monitorizare a Universității S. H., nu au

sesizat nereguli nici după emiterea HG nr. 676/2007 și a HG nr. 635/2008 și nici după intrarea în vigoare a OUG nr. 75/2005.

Specializarea urmată de către reclamantă a fost acreditată de către MECTS și mai mult, până în anul 2009 ministerul și-a îndeplinit obligațiile privind eliberarea actelor de studii conform prevederilor legale.

În privința recursului promovat de U. S. H. în privința cheltuielilor de judecată solicită a fi respins ca nefondat, dat fiind faptul că raportul juridic a fost stabilit între reclamantă și pârâta U. S. H. iar în privința cererii de chemare în garanție, discutată la fondul cauzei, universitatea a înțeles să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată. La întrebarea instanței cu privire la solicitarea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată

în recurs, reprezentanta intimatei arată că acestea cad în sarcina recurentei- pârâte U. S. H., ca urmare a raportului juridic stabilit între cele două părți.

Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.

Anterior închiderii dezbaterilor în ședința de recursuri de la acest termen, la dosarul cauzei se înregistrează, din partea recurentei-pârâte U. S. H. concluzii scrise.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 1655 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș s-a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta R. (T. ) C. L. în contradictoriu cu pârâta: U. "S. H. "; și în consecință:

A fost obligată pârâta U. "S. H. "; să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentele la diplomă.

S-a admis în parte

cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U.

"S. H. "; împotriva M. UI E., C., T. SI S. și în consecință:

A fost obligat M. E., C., T. si S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diploma de licență pentru reclamanta R. (T. ) C. L. .

A fost obligată pârâta U. "S. H. "; să plătească reclamantei suma de 404 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

U. "S. H. "; a fost înființată prin Legea nr. 443/_, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin H.G. nr. 693/2003 și H.G. nr. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență, drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, matematică, informatică și altele.

Potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, "activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri"; U. S. H. având învățământ la ZI, FR, ID acreditat/autorizat prin H.G. nr. 940/2004.

Din cuprinsul adeverinței depuse la dosar reiese că reclamanta a fost admisă să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a și promovat, astfel că în mod justificat acesteia i s-a eliberat adeverința din care rezultă că este licențiată.

Conform prevederilor capitolului VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâtă și înregistrată sub nr. 1405/_, universitatea respectivă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în termen de cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, astfel că acțiunea este întemeiată în parte și a fost admisă în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei la emiterea documentelor respective în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, instanța a apreciat că acesta este neîntemeiat, având în vedere că pârâta este ținută în îndeplinirea obligațiilor sale nu doar de avizul chematului în garanție M. ui E., C., T. și S. pentru tipărirea documentelor respective, dar și de activitatea Romdidac SA.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție M. ui E., C.

, T. și S. în cauză sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare în garanție, deoarece admiterea cererii de chemare în garanție asigură efectiv punerea în executare obligației pârâtei U. S. H. de eliberare a reclamanților a diplomelor de licență obținute în urma susținerii examenului de licență sesiunea iulie 2009. În cauză există o interdependență între cele două obligații menționate în cereri, cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, în raport de competența fiecărei autorități.

Având în vedere că termenul de executare este prevăzut expres de lege, instanța constată că nu mai este necesară menționarea acestui termen și în hotărâre, motiv pentru care a respins petitul formulat de pârâtă în acest sens.

Raportat la faptul că aplicarea sancțiunii pentru neexecutarea în termen a hotărârii este prevăzută în alineatul al doilea al aceluiași articol, tribunalul a considerat că aceasta poate fi solicitată doar în faza de executare, situație în care a respins cererea formulată de pârâtă privind sancționarea chematei în garanție.

În ceea ce privește cererea reclamanților privind obligarea pârâtei U.

"S. H. "; la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 404 lei, reprezentând onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru, reține că și aceasta este întemeiată în condițiile în care buna credință a părții care a pierdut procesul nu justifică exonerarea ei de la plata cheltuielilor de judecată. Din acest punct de vedere între partea care a obținut câștig de cauză, dreptul ei fiind recunoscut prin hotărâre și partea care acceptă judecarea și pierde procesul, riscul acestei situații trebuie să fie suportat de aceasta din urmă parte care prin comportarea ei, chiar dacă nu a fost de rea credință, a obligat partea potrivnică câștigătoare să angajeze cheltuieli din proces.

Pentru considerentele sus menționate, acțiunea și cererea de chemare în garanție, au fost admise în parte, potrivit dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta U. "S.

  1. " și chematul în garanție M. E. NAȚIONALE.

    1. Prin recursul declarat de pârâta U. "S. H. "

      s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

      1.1nstanta de fond, nu a aplicat corect dispozițiilor art. 274 și 276 si 277

      C. proc. civ., care reglementează modul în care trebuie acordate cheltuielile de judecată.

      Instanta de fond, in considerentele hotararii, a constatat ca pârâta a funcționat într-un cadru legal, că reclamanții au susținut examenul de licență și drept consecință sunt îndreptățiți a solicita și primi diplomele de licență.

      A mai retinut instanta ca obligația pârâtei de a elibera actele de studii era corelativă obligației MECTS de a aproba tipizarea lor, drept pentru care a admis cererea de chemare în garanție a MECTS.

      Din aspectele invederate, reiese cu certitudine culpa exclusiva a M. UI

      E., C., T. SI S., in neeliberarea diplomelor de licenta a reclamantilor in termenul prevazut de Ordinului nr.2284/2007, intrucat pârâta a fost tinuta in indeplinirea obligatiilor care le avea fata de reclamanti, de refuzul nejustificat al acestei autoritati.

      Din motivarea hotărârii reiese cu certitudine culpa exclusivă a MECTS pentru neacordarea avizului necesar, in vederea tiparirii actelor de studii destinate reclamantilor.

      Având în vedere cele arătate nu se justifică obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

      De aceea, art. 274 C. proc. civ. prevede că partea, care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

      La baza obligatiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală.

      Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat, de partea cîștigătoare.

      În lumina acestor principii, dispozițiile art. 274 C. proc. civ. trebuie puse în concordanță cu prevederile art. 276 si 277 din același cod.

      În cazul coparticipării procesuale, se va tine seama de pozitia în proces a fiecărui coparticipant și de natura raportului juridic solutionat, astfel Încît fiecare să fie obligat numai la plata cheltuielilor pe care le-a provocat prin culpa sa.

      Mai mult din adresa nr. 36125/_ emisă de MECTS rezultă fără echivoc că tipărirea și eliberarea actelor de studii nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisă a MECTS în calitate de autoritate competentă și chemat în garanție de către pârâtă, iar obligația pârâtei de a elibera diploma de licență este subsecventă obligației MECTS de a aviza tipărirea ei.

      Or, pârâta nu are culpa in neatribuirea actelor de studii reclamantilor, in termenul prevazut de lege, intreaga culpa procesuala apartinand M. ui, drept pentru care solicită sa se admită recursul in temeiul art.304 pct.9 C.proc.civ, sa se modifice in parte hotararea atacata, urmand ca pe fondul cauzei sa fie obligat la cheltuieli de judecata M. E., C. SI T. întrucât îi aparține

      întreaga culpă procesuală.

    2. Prin recursul declarat de chematul în garanție M. E. NAȚIONALE

      s-a solicitat admiterea acestuia așa cum a fost formulat.

I. O primă critică adusă sentinței instanței de fond este că aceasta a admis în mod greșit cererea de chemare în judecată și în garanție a M. ui E. Naționale hotărârea pronunțată de acesta fiind lipsită de temei legal fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Astfel, conform prevederilor art. 60 Cod proc. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere-în garanție sau în despăgubire.

In genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.

Admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. "S. H. " din B. este neîntemeiată întrucât între M. E. Naționale și U.

"S. H. " B., instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.

Formularele diplomelor nu se eliberează oricui și oricând. Instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare trebuie să facă

dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.

Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.

U. S. H. din B. a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. -Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010.

Deci M. E. Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U.

  1. H. . Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa M. ui E. Naționale.

    Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. și C. ."

    In consecință admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea M. ui E. Naționale de a "aproba tipărirea formularelor tipizate -constând în diploma de licență și supliment la diplomă pentru reclamanta", care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi vătămată vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. E. Naționale este obligat prin sentința pe care o critică să aprobe tipărirea de formulare tipizate.

    Se poate vorbi de un drept doar dacă o persoană a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării i s-a refuzat eliberarea diplomei de licență.

    Nu ne aflăm în această situație. Legea este foarte clară. OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, act normativ de forță juridică superioară Ordinului MECTS nr.5560/2011 la care se raportează instanța de fond statuează la art. 29 din OUG nr.2005: " (4) Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive:

    1. autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii;

    2. acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la lit. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat. "

Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu.

S. ul de drept românesc se bazează pe aplicarea și interpretarea legii. Mai mult fiecare caz este studiat în mod individual. Instanța de fond în speța dedusă

judecății a refuzat practice să judece cauza prin prisma prevederilor legale existente, raportat la înscrisurile depuse și s-a raportat doar la susținerile reclamantei.

Motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților USH nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.

Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate și mai mult nu este un înscris opozabil M. ui E. Naționale.

M. E. Naționale este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.

Acest aspect a fost omis de către instanța de fond care a admis în mod neîntemeiat cererea de chemare în garanție.

Într-adevăr instituțiile de învățământ superior au dreptul să solicite MECTS formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MECTS are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. In caz contrar oricine poate organiza fară drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de învățământ fară să respecte legea.

Il.Critică astfel soluția instanței de fond pentru că și-a depășit atribuțiile, conferind legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct.(4) Cod procedură Civilă.

Învederează astfel instanței că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.

Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea potrivit prevederilor art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.

Menționează că U. "S. H. " din B. a solicitat în dosarul nr._ anularea H.G. nr.676/2007 si HG nr.635/2008.

Prin Decizia nr.4726/_ pronunțată în dosarul nr._, înalta Curte de C. și Justiție a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către U. "S. H. " din B. .

De precizat este faptul că în considerentele acestei hotărâri judecătorești, instanța supremă a reținut următoarele: "Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale.

Prin urmare o instituție care înscrie "studenți" și eliberează diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.

Astfel prin dispoziția dată instanța de fond obligă MECTS aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență pentru reclamanți, ignorând astfel în mod vădit cadrul legal în vigoare respectiv Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, Legea învățământului nr. 84/1995, republicată cu modificările și completările ulterioare, OUG. 75/2005.

Menționează că, în cazul Universității "S. H. " din B., specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea

dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr.1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.

Pentru a exista studii universitare trebuie ca acestea să fie reglementate, să existe atât în fapt cât și în drept. Nu e suficient ca o persoană să afirme că a urmat niște studii pentru a primi o diplomă. Pentru a fi numit absolvent trebuie să fi înscris la o facultate din cadrul unei instituții de învățământ superior care a fost acreditată /autorizată să funcționeze la forma de învățământ specializarea ce urmează a fi trecută pe diplomă.

Așa cum a menționat, conform prevederilor legale formele de învățământ la distanță și fară frecvență trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

In concluzie instanța de fond încălcând principiul separației puterilor în stat dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamantei care nu au urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.

Faptul că au fost emise niște adeverințe nu presupune că au fost urmate forme de învățământ cu respectarea dispozițiilor legale. Instanța de fond se raportează la adeverințele emise, deși acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă și care nu pot înlocui legea.

Ca să te prevalezi de un drept trebuie ca acesta să existe. MECTS nu i se poate opune un proces de învățământ care nu a fost desfășurat în condițiile legii și nici nu poate aproba eliberarea de tipizate peste numărul de studenți care au fost admiși la forme de învățământ cu nerespectarea prevederilor legale.

Admiterea cererii de chemare în judecată și garanție a MECTS este nelegală, acesta fiind obligat să încalce actele normative menționate mai sus prin aprobarea de formulare tipizate pentru specializări nereglementate de legiuitor.

Raportat la cele de mai sus solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție precum și a acțiunii ca neîntemeiate față de M.E.N.

În drept s-au invocat dispozițiile: art.60, art 304 pct(4) și (9), art. 304 indice

1 din Codul de Procedură Civilă, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr.75/2005, OMECT nr.2284/2007.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:

Recursul declarat in speta de MINISTER vizeaza asa cum rezulta din finalul cererii de recurs atat solutia data cererii de chemare in judecata in care figureaza ca si parat cit si solutia data cererii de chemare in garantie si in prin care recurenta a fost obligata sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta pentru reclamanti .

Ca atare in primul rind se impune analizarea motivelor de recurs formulate in legatura cu cererea de chemare in judecata si prin care parata USH a fost obligata sa elibereze reclamantilor diploma de licenta si suplimentul la aceasta diploma .

In privinta acestor motive se impune a se preciza ca in speta chemata in garantie critica indreptatirea reclamantilor de a li se elibera diplome de licenta respectiv prin aceste motive de recurs intemeiate pe prevederile art. 304 pct. 4 si pct.9 C.pr.civ se invoca in esenta lipsa unei acreditari din partea institutiilor exclusiv competente data in favoarea paratei de a organiza forme de invatamant la distanta pentru specializarea drept si pe cale de consecinta de a organiza examene de licenta si a elibera diplome in acest sens si depasirea limitelor puterii judecatoresti de catre instanta prin admiterea actiunii si a cererii de chemare in judecata prin prisma competentei exclusive sus indicate .

Aceste motive de recurs in primul rand nu pot fi analizate in speta pe fond intrucit instanta de fond nu a fost învestita cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Totodata adeverințele prin care li s- a recunoscut reclamantilor calitatea de licențiat în drept este în ființă, nu a fost revocata,anulata astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.

In aceste conditii in care se porneste de la premisa ca reclamanta este licentiată in specialitatea pentru care s-a emis adeverinta aflata la dosarul de fond admiterea cererii de chemare in judecata si obligarea paratei la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la diploma de licenta reprezinta doar o punere in practica a obligatiei ce revine paratei potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.

In plus chiar si daca ar fi fost investitia cu o asemenea cererea Curtea retine ca prin HG 916/2005 s-au stabilit specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Drept si Administratie P. a este acreditata fara a se indica si forma de invatamant acreditata .

Prin HG nr.1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I printre care se numara si stiintele administrative cu specializarea administratie publica si domeniul drept cu specializarea drept .

Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.

Problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.

Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamantă era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.

Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii;

b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si

C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.

Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută

de chematul în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.

Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr- un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.

De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi,

frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării chematului în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.

Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.

După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege

"se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.

Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.

Din considerentele mai sus mentionate rezulta asadar ca motivele de recurs vizand cererea de chemare in judecata sunt nefondate .

Pornind de la aceasta premisa in mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă si cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S.

H. și a fost obligat chematul în garanție M. E., C., T. și S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți,admiterea cererii de chemare in garantie oglindind obligatia ce revine recurentului in temeiul art. 7 din Ordinul MECTS nr. 2284/2007 in procedura in care se ajunge in final la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la aceasta diploma .

In speta sunt indeplinite cerintele art. 60 alin. 1 C.pr.civ .Astfel asa cum rezulta din art. 5 din acelasi ordin cit si din art. 2 din Legea 288/2004 responsabilitatea si obligatia emiterii diplomei de licenta revine in exclusivitatea paratei .Pentru ca parata sa isi poata indeplini aceasta obligatie este necesar ca si chemata in garantie sa isi indeplineasca la randul sau obligatiile ce ii revin in aceasta procedura respectiv sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta.Ca atare o data cazuta in pretentii parata pentru a-si putea indeplini obligatia stabilita in sarcina sa s-a indreptat cu o cerere in garantie impotriva recurentei pentru ca si aceasta sa isi indeplineasca obligatia legala mai sus indicata si care va asigura premisa indeplinirii obligatiei stabilite in sarcina sa in cererea principala .

Obligatia care sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie este o obligatie legala respectiv obligatia prevazuta de art. 7 din Ordinul MECTS 2287/2007 .Prevederile HG 536/2011 nu exclud posibilitatea stabilirii prin alte acte normative a unor obligatii specifice in legatura cu invatamantul superior in sarcina chematului in garantie aceasta cu atat mai mult cu cit Ordinul MECTS 2284/20067 este anterior HG 536/2011.Si in baza acestui text de lege si a celorlalte prevederi cuprinse in acest ordin intre parata si chemata in garantie s-a nascut un raport juridic in baza caruia parata poate cere aprobarea emiterii formularelor necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta iar chemata in garantie are obligatia a aproba emiterea acestora .

Ca atare in speta exista un raport juridic ce sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie .

In speta recurenta nu a facut dovada ca a indeplinit aceasta obligatie in ceea ce priveste diplomele de licenta ce urmeaza a fi eliberate reclamantilor astfel ca nu se poate retine motivul de recurs vizind lipsa de obiect a cererii de chemare in garantie.Pe de alta parte prin acelasi recurs se contesta dreptul reclamantilor de a li se elibera diploma de licenta ceea ce sustine concluzia ca chemata in garantie nu si-a indeplit in speta obligatia stabilita in sarcina sa .

În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S.H. B. a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.

E., C., T. și S. în calitate de autoritate administrativă competentă.

În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 304 indice 1 C.pr.civ

,art. 312 C. proc. civ. respingerea ca nefondat a recursului declarat de M. E.

, C., T. și S. .

În ceea ce privește recursul declarat de către UNIVERSITATE, cesta vizează exclusiv cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată de către instanța de fond. Sub acest aspect, trebuie arătat că raportul juridic inițial a fost stabilit între unitatea de învățământ și reclamantă iar buna-credință invocată de

parte nu o poate exonera de obligația impusă de art. 274 Cod proced. civilă, așa cum de altfel a reținut și tribunalul.

Raportat la soluțiile date celor două recursuri și la poziția procesuală a intimatei-reclamante care a solicitat obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, în baza art. 274, 277 Cod proced. civilă Curtea va dispune obligarea recurentelor, în solidar, la plata sumei de 550,14 lei, cheltuieli de judecată în recurs -onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare, potrivit documentelor justificative depuse la dosar -f.59, în favoarea intimatei R. C. L. .

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de U. S. H. și M. E. NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr. 1655 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.

Obligă recurentele în solidar să plătească intimatei R. C. L. suma de 550,14 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte,

M. H.

Judecător,

F. T.

Judecător,

D. M.

G. ,

D. C.

Red.M.H./dact.L.C.C.

2 ex./_ Jud.fond: M. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 6472/2013. Contencios. Obligația de a face