Decizia civilă nr. 6756/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 6756/2013
Ședința publică de la 11 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător C. I.
Judecător DP Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursurilor declarate de U. S. H., și M. E.
N. împotriva sentinței civile nr. 2850 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimații K. M. M. E., intimat B. G.
L., intimat T. T. M., intimat G. D. M. G., intimat G. G. A., intimat M.
I. C., intimat B. N., intimat M. M. M., intimat B. V. E., intimat N.
S., intimat T. F. L., intimat P. S. N., intimat C. L. G., intimat F.
M., intimat M. G., intimat O. L. D., intimat T. M., intimat C. C.
P., intimat M. A. M., intimat T. DP, intimat B. A., intimat C. C.
, intimat L. R. M., intimat P. V. A., intimat P. D. M., intimat S.
C., intimat S. G. M., intimat S. M., intimat R. E. D., intimat L.
F. A., intimat B. V. F., intimat C. G. O., intimat C. I. S., intimat C. M. D., intimat C. F., intimat M. M. N., intimat P. ANA, intimat P. G. A., intimat P. A., intimat S. C. C., intimat T. C.
L., intimat P. B. V. având ca obiect obligația de a face eliberare diplomă de licență și supliment la diploma de licență.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă. Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea USH- întâmpinare la recursul declarat de MECTS. La data de_ se înregistrează din partea MECTS - întâmpinare la recursul declarat de USH. La data de_ se înregistrează din partea intimaților- reclamanți - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
Notă: După epuizarea cauzelor aflate în recurs se prezintă dna av. Patricia G. în reprezentarea intereselor intimaților-reclamanți care solicită redeschiderea dezbaterilor. Curtea încuviințează cererea privind redeschiderea dezbaterilor când reprezentanta intimaților depune dovada comunicării întâmpinării cu recurentele și arată instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor. Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.850 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții K. M. E., B. L., T. M., G. M. G., G. A., M.
C., B. N., M. M. M., B. E., N. S., T. F. L., P. S. N.
, C. L. G., F. M., M. G., O. L. D., T. M., C. C.
P., M. A. M., T. DP, B. A., C. C., L. R. M., P.
V. A., P. D. M., S. C., S. G. M., S. M., R. E. D.
, L. F. A., B. V. F., C. G. O., C. I. S., C. M. D. ,
C. F., M. M. N., P. ANA, P. G. A., P. A., S. C. C. ,
T. C. L., P. B. V. în contradictoriu cu pârâta U. "S. H. "; B., iar pârâta a fost obligată la eliberarea în favoarea reclamanților a diplomelor de licență și a suplimentului la diplomă și, după caz, a diplomelor de absolvire a cursurilor Departamentului pentru pregătirea personalului didactic, respectiv a modulelor pedagogice, și a diplomelor de competență lingvistică.
A fost respinsă solicitarea de stabilire de penalități de 100 lei pe zi de întârziere în favoarea fiecărui reclamant în parte în caz de neîndeplinire a obligației, începând cu cea de-a 31-a zi de la rămânerea definitivă a sentinței. A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. "S. H. "; în contradictoriu cu
M. E., Cercetării, T. și S. B. și a fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru fiecare dintre reclamanți.
A fost respinsă solicitarea pârâtei de aplicare a sancțiunii prevăzute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum și de obligare a chematului în garanție la plata sumelor solicitate de reclamanți cu titlu de daune.
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamanților a sumei de 180,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții K. M. E., B. L., T. M., G. M. G., G. A., M. C., B. N.
, M. M. M., B. E., N. S., T. F. L., P. S. N., C. L. G.
, F. M., M. G., O. L. D., T. M., C. C. P., M. A. M.
, T. DP, B. A., C. C., L. R. M., P. V. A., P. D. M.
, S. C., S. G. M., S. M., R. E. D., L. F. A., B.
V. F., C. G. O., C. I. S., C. M. D., C. F., M. M.
N., P. Ana, P. G. A., P. A., S. C. C., T. C. L., P. B.
V. au urmat cursurile Facultății de Științe Juridice și Administrative din Brașov, specializarea administrație publică sau drept, Facultății de Psihologie din Brașov, specializarea pedagogie, Facultății de Psihologie din B., specializarea psihologie ori Facultății de Management din Brașov, specializarea management, din cadrul Universității "S. H. ";, cu durata studiilor de 3 ani, promoția 2009, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009 ori februarie 2010. Pe cale de consecință, cu respectarea art. 38 din Ordinul nr. 2284/2007, U. "S. H. "; a eliberat reclamanților adeverințele care atestă aspectele menționate și obținerea titlului de licențiat.
Cu toate acestea, nici până la această dată pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamanților diplomele de licență și suplimentul la diplomă și, după caz, diplomele de absolvire a cursurilor Departamentului pentru pregătirea personalului didactic, respectiv a modulelor pedagogice, și diplomele de competență lingvistică, obligație ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență,
într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. Acest termen maxim a fost stabilit de art. 20 din OMEC nr.2284/2007 privind aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.
Pârâta a susținut că această omisiune este imputabilă M. ui E., Cercetării, T. și S. care a refuzat să avizeze tipărirea de către S.C. Romdidac S.A. a diplomelor în numărul solicitat. Este adevărat că pârâta a comunicat
M. ui necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților pentru anul 2009 și că achiziționarea de formulare tipizate de la S.C. Romdidac S.A. a fost avizată de către Minister doar pentru o parte, dar această împrejurare nu exonerează pârâta de obligația sa legală de a remite reclamanților diplomele de licență și foile matricole. În acest sens, potrivit art. 5 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiva rectorului instituției. Pe cale de consecință, refuzul pârâtei U. "S. H. "; de a elibera reclamanților actele menționate, după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, fiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004. Culpa pârâtei este cu atât mai evidentă cu cât M. E., Cercetării, T. si S. a avizat achiziționarea unui număr diplome de licență pentru actele de studii destinate absolvenților din promoția 2009, U. fiind cea care a individualizat în concret beneficiarii tipizatelor avizate prin această adresă, iar printre aceștia nu s-au numărat reclamanții din cauza de față. Prin urmare, s-a constatat că pârâta a eliberat în mod selectiv diplome de licență și suplimente de diplomă pentru promoția 2009, cu încălcarea dispozițiilor art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, conform căruia "Diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită";.
Pe de altă parte, revenea pârâtei U. "S. H. "; sarcina de a efectua demersurile necesare și eficiente pentru a obține constrângerea M. ui la emiterea avizului pentru tipărirea formularelor actelor de studii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis solicitarea reclamanților și a obligat pârâta la eliberarea actelor solicitate. Reclamanții au mai solicitat ca instanța să stabilească un termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești pentru executarea acestei obligații, sub sancțiunea aplicării penalităților în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere, începând cu cea de-a 31-a zi.
Tribunalul a apreciat că nu se impune a se menționa în mod expres obligația autorității publice de a executa hotărârea judecătorească irevocabilă în termen de 30 zile deoarece această îndatorire este una legală, prevăzută de art. 24 alin. 1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. Apoi, nerespectarea termenului atrage, conform art. 24 alin. 2, posibilitatea aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere în sarcina conducătorului autorității publice și de acordare a unor despăgubiri în favoarea reclamanților. În acest context, posibilitatea legală a suportării sancțiunilor menționate este suficientă pentru a constrânge autoritatea pârâtă să execute sentința în termenul legal, nefiind necesar a se aplica și penalitățile de întârziere prevăzute de art. 18 alin. 5 din lege.
În ceea ce privește ce rerea de ch e ma re în g a ran ție
a M. ui E., Cercetării, T. si S., s-a reținut în primul rând că adeverințele prin care se recunoaște reclamanților calitatea de licențiați sunt în ființă, nefiind revocate sau anulate și de aceea se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actelor administrative.
Potrivit art. 7 din Ordinul nr. 2284/2007, "Formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la
instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare
";.
Astfel, pentru îndeplinirea obligației de eliberare a diplomelor de licență și a suplimentelor de diplomă, U. "S. H. "; este ținută atât de avizul chematului în garanție MECTS pentru tipărirea acestora cât și de activitatea unității de specialitate producătoare S.C. Romdidac S.A. În acest sens, pârâta a și solicitat chematului în garanție prin mai multe adrese să aprobe tipărirea formularelor, dar nu s-a obținut avizul decât pentru un număr insuficient de formulare. Având în vedere aceste aspecte și întrucât dreptul invocat de reclamanți nu poate fi realizat fără concursul efectiv al chematului în garanție, în temeiul 60 și urm. din Codul de procedură civilă, s-a admis în parte cererea de chemare în garanție, M. E., Cercetării, T. și S. a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru fiecare dintre reclamanți. Pârâta a solicitat și aplicarea sancțiunii prevăzute la art. 24 alin. 2 din Legea nr.554/2004, în cuantum de 100 lei/zi de întârziere.
Tribunalul a constatat că art. 18 alin. 6 din lege statuează că, odată cu soluționarea fondului, instanța poate stabili și amenda prevăzută la art. 24 alin. 2, și anume o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere în sarcina conducătorului autorității publice. Astfel, prin menționarea expresă doar a amenzii, reiese că la acest moment nu s-ar putea fixa și despăgubiri în favoarea reclamanților, prevăzute de art. 24 alin.2 teza finală și care, pe cale de consecință, pot fi solicitate de reclamanți doar după expirarea termenului legal sau fixat de instanță pentru executarea hotărârii. De altfel, dispozițiile legale sunt logice, la acest moment neputându-se aprecia care va fi prejudiciul suferit de reclamanți prin neexecutarea hotărârii judecătorești și neputându-se dispune asupra acestui aspect.
Pentru acestea, s-a respins acest capăt de cerere accesoriu.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții a fost obligată la plata în favoarea reclamanților a sumei de 180,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbre judiciare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs U. S. H. și M. E.
N.
.
Prin recursul formulat, pârâta U. "S. H. ";
a solicitat modificarea în parte a sentinței civile atacate, urmând ca pe fondul cauzei să fie obligată la cheltuieli de judecată numai M. E., Cercetării și T. .
Recurenta-pârâtă susține că instanța de fond nu a aplicat corect dispozițiilor art. 274 și 276 si 277 C. proc. civ., privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, atâta vreme cât a constatat ca MECTS, nejustificat a refuzat să aprobe tipizarea formularelor necesare actelor de studii pentru reclamanti, drept pentru care a obligat aceasta autoritate centrala să procedeze la emiterea acestor aprobări, iar eliberarea diplomei de licență nu poate fi dusa la îndeplinire deoarece MECTS refuza tipărirea formularelor tipizate, obligația U.S.H. de a elibera diplomele de licența fiind subsecventa obligației M. ui de a aproba tipizarea acestor formulare.
Din aspectele invederate, recurenta susține că reiese cu certitudine culpa exclusiva a M. ui E., C., T. si S., în neeliberarea diplomelor de licența a reclamanților în termenul prev. de Ordinului nr.2284/2007, întrucât universitatea a fost ținută în îndeplinirea obligațiilor care le avea față de reclamanți, de refuzul nejustificat al acestei autorităti. Invocând și prevederile art. 274 C. proc. civ., pârâta susține că partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute de partea câștigătoare, dispoziții care trebuie puse în concordanță cu prevederile art. 276 si 277 C.pr.civ., or în prezenta cauză nu are culpă în neatribuirea actelor de studii reclamanților în termenul prevăzut de lege, întreaga culpă aparținând M. ui.
În recursul pârâtului M. E., N.
se solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale M. ui E. . Cercetării. T. și S. . Având în vedere acest aspect precizează că atribuțiile și competențele M.E.C.T.S. sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea M. ui E., Cercetării. T. și
S. . cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației nationale nr.1/2011 cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
În sprijinul susținerilor sale, recurentul a invocat și dispozițiile art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competenta instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui
E. și Cercetării." Precum și pe cele ale art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 din interpretarea cărora rezultă că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior. Deasemenea, precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual. Apoi, potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia. are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
În prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii. Practic, în opinia instanței de fond, orice persoană care, în baza unui contract, urmează "studii" organizate nelegal se poate adresa instanței în vederea obținerii diplomei. Instanța de fond s-a substituit MECTS și ARACIS și a evaluat calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
Instanțele nu au competența și experiența științifică și educațională de a aprecia dacă un anumit program de studii trebuie sau nu să parcurgă procedura de autorizare provizorie sau acreditare. A mai susținut recurentul că diplomele si suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, si nu pe baza sentintelor judecătorești. Recurentul a arătat că instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS. Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare
cu formele de învățământ respective. hotărâri de guvern în vigoare pentru perioada în care reclamanta a fost școlarizată.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de Învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare. Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de Învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, H.G. nr. 1011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993. republicată";.
Conform actelor normative invocate mai sus, formele de învățământ cu frecventă redusă si la distantă trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora, or, aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. "S. H. ";, aceste autorizării/acreditării provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual. Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr.84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi". Instanța de fond confundă vocatia pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanta (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumba obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe. Legiuitorul a statuat n sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID si FR daca universitatea respectivă nu are organizate si cursuri la zi la disciplina respectivă. Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ, acte normative în vigoare la data înmatriculării reclamanților-intimați.
În această ordine de idei, recurentul apreciază că solicitarea reclamanților de a le fi eliberată diploma care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere neîntemeiată, studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile, neexistând un temei legal pentru demersul reclamanților de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
Analizând recursurile formulate din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondate din următoarele considerente
:
Referitor la recursul pârâtului M. E. N.
, Curtea constată că principala apărare formulată de către recurentul-chemat în garanție MECTS prin recursul formulat vizează împrejurarea că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Verificarea acestui aspect invocat de chematul în garanție referitor la lipsa unei autorizări de funcționare provizorie în favoarea pârâtei USH pentru forma de învățământ la distanță presupune analizarea unei suite de acte normative și a specializărilor și facultăților pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie. Curtea a identificat specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie prin raportare la anexa nr. 2 pct. 6 la HG nr. 940/2004. Acest act normativ atestă faptul că este acreditată. Niciuna dintre facultățile sau specializările enumerate în anexă nu menționează ca formă de organizare a învățământului și învățământul la distanță.
Prin urmare problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanți era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din O.U.G. nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de recurentul-chemat în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce
la o ca lifica re u n iversita ră d istinctă .
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare. De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o
ca lifica re u n iversita ră, ci sp e ciali za rea a lea să și u r ma tă .
Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării recurentului-chemat în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi, un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se a co rdă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, p o t fu n cțio n a și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare
";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege "se
a co rdă pentru forme de învățământ de zi";,
precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot
fu n cțion a
și la forma de învățământ seral și fără frecventa
, fă ră a fi n e ce sa ră îndeplinirea procedurii de au to ri za re d e fu n cțio n a re p rovi zo r ie sa u a cred ita re
de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz
contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Din această perspectivă, Curtea reține că cererea de chemare în garanție a fost în mod legal și temeinic admisă de instanța de fond, că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 312 Cod procedură civilă de la 1865 aplicabil prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, îl va respinge.
În privința recursului declarat de pârâta U. "S. H. ";,
Curtea reține ca acesta este nefondat. Astfel, se reține că pârâta a fost obligată să elibereze reclamanților diplomele de licență și suplimentul diplomelor, iar pârâtul M. E., Cercetării, T. și S. a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele și suplimentele la diplomele menționate mai sus.
Prin urmare, pârâta recurenta a căzut în pretenții si se justifică obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. Împrejurarea ca MECTS (MEN) aprobă tipărirea tipizatelor, nu exonerează universitatea de culpa în condițiile în care aceasta nu s-a preocupat de obținerea acestor formulare si nici nu a întreprins demersuri suficiente care să o extragă din câmpul culpei procesuale. Lipsa de diligenta a recurentei parate nu a fost răsturnată în lipsa probei existentei acestor demersuri.
Fata de cele ce preced, curtea potrivit art. 312 cod pr. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursurile declarate de pârâții M. E. N. și U. "S. H. "; împotriva sentinței civile nr. 2850 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursurile declarate de pârâții U. "S. H. "; B. și M.
N. împotriva sentinței civile nr. 2.850 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
-I. A. C. I. DP
GREFIER,
M. N. ȚÂR
Red.A.I.A./_ .
Dact. H.C./2 ex.
Jud. fond: A.G. C. .
