Decizia civilă nr. 679/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.679/R/2013
Ședința publică din 24 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: B. G. Z.
JUDECĂTOR: I. P.
JUDECĂTOR: R. M. V. GREFIER: D. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul M. C.
N. - DP C. împotriva sentinței civile nr.10674/_ pronunțată de Judecătoria C. N., cauza având ca obiect plângerea contravențională formulată de intimatul CABINET I. A. G. L. C. împotriva procesului verbal de contravenție întocmit de recurent.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul verifică competența generală, materială și teritorială și constată că are ca temei de drept a soluționa cauza aflată pe rol art.159/1 alin.4 rap.la art.2 pct.3 C.pr. civ.
Se constată că recursul a fost declarat în termen, motivat și comunicat cu intimatul, iar la data de_, prin serviciul registratură, intimatul a depus la dosar o întâmpinare.
Raportat la împrejurarea că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri, instanța rămâne în pronunțare pe baza probelor de la dosar.
T. UL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10674/_ judecătoria C. -N. a admis plângerea contravențională formulată de petentul CABINET I. A. G.
L. C., în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - DP
și a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat nr. 1., încheiat la data de_ de către intimat.
Pentru a pronunța această soluție judecătoria a reținut în esență următoarele:
Prin procesul-verbal nr. 1. /_ încheiat de M. C. -N. -
P. C., petentul CABINET I. A. G. L. C. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 200 de lei pentru staționarea fără tichet sau abonament de parcare valabil, reținându-se că, în data de_, orele 02:56 pm, pe domeniul public aparținând mun. C. -N.
, str. ALEEA ÎNVĂȚĂTORULUI FN, amenajat ca loc de parcare cu plată, auto cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului, a staționat fără tichet sau abonament de parcare valabil.
Judecătoria a constatat că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor OG nr. 2/2001, în sensul că actul contravenției cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17
din OG 2/2001, motiv pentru care procesul-verbal de contravenție este valabil încheiat. Judecătoria a reținut și că, deși procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent, petentul era ținut sa facă dovada unei vătămări distincte de simplul fapt al aplicării sancțiunii contravenționale, ceea ce nu este cazul in speță.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, judecătoria a reținut următoarele aspecte:
În drept, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Franței, A. c. României, ș.a.), materia contravențională a fost privită ca încadrându-se în noțiunea de "acuzație în materie penală";, în sensul art. 6 par. 1 din CEDO. În consecință, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fața unei "acuzații de natură penală"; în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul sau, cu referire specială la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție. Judecătoria a reținut că, în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de "prezumție de nevinovăție"; presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză. În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută. În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției - actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege
- și cu prezumția de veridicitate - actul reflectă, în mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitentă - prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni. În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, judecătoria a considerat că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
În ipoteza contrară, în situația în care fapta contravențională nu a fost percepută direct și nemijlocit de agentul constatator, procesul-verbal de contravenție nu se mai poate bucura eo ipso de prezumția de adevăr, prin simpla sa încheiere de un agent al statului, în exercitarea atribuțiilor cu care a fost învestit, în măsura în care, în plan probator, nu este susținut de alte mijloace de probă. Ca atare, judecătoria, procedând la verificarea temeiniciei procesului-verbal de contravenție, prin prisma mijloacelor de probă existente la dosar, a reținut că acesta nu are putere probatorie cu privire la situația de fapt atestată, nefiind susținut, în plan probator de mijloace de dovadă
obiective, iar intimata nu a probat veridicitatea celor reținute în procesul- verbal contestat.
La baza angajării răspunderii contravenționale a petentului pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 10 lit. a) din H.C.L. nr. 26/2010, a stat doar accesarea bazei de date a poliției pentru stabilirea proprietarului autoturismului parcat neregulamentar, contrar obligației agentului constatator (ce nu a constatat direct și nemijlocit comiterea faptei contravenționale) de a identifica în mod efectiv persoana fizică care a condus autovehiculul parcat sau staționat cu încălcarea prevederilor legale, numai această persoană putând fi sancționată contravențional, cu respectarea principiului personalității răspunderii contravenționale și în vederea asigurării finalității sancțiunilor contravenționale (scop preventiv și coercitiv). Cu toate că identificarea conducătorului auto nu poate fi făcută, de cele mai multe ori, la data a constatării săvârșirii faptei contravenționale, agentul constatator avea posibilitatea și obligația de a întreprinde demersuri în vederea aflării identității conducătorului auto (ex., solicitare adresată petentului de a comunica Poliției Comunitare identitatea utilizatorului autovehiculului la data și ora săvârșirii contravenției), în vederea sancționării contravenționale a acestuia, ceea ce agentul constatator nu a făcut, concluzie care se impune față de poziția procesuală a intimatei, care nu s-a conformat dispoziției instanței de a face dovada acestor demersuri.
Judecătoria a reținut și că potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 formele de exercitare a profesiei de avocat sunt: cabinete individuale, cabinete asociate, societăți civile profesionale sau societăți profesionale cu răspundere limitată, iar potrivit art. 6 alin (1) din același act normativ societatea profesională cu răspundere limitată este o societate civilă cu personalitate juridică. Din interpretarea per a contrario a acestui text de lege rezultă că celelalte forme de exercitare a profesiei de avocat, printre care și cabinetele individuale, nu au personalitate juridică. Pentru ca o entitate să poată răspunde contravențional este necesar ca aceasta să aibă capacitate de drept contravențional - o capacitate de ramură, care nu poate exista în lipsa capacității juridice. Capacitatea juridică se poate defini ca posibilitatea unei entități de a fi parte a unui raport juridic, adică de a fi titular de drepturi și obligații. Or, titular de drepturi și obligații nu poate fi decât o entitate cu patrimoniu propriu, deci o persoană fizică sau o persoană juridică și, prin urmare, nu se poate concepe existența capacității juridice, inclusiv a celei contravenționale, în lipsa personalității juridice. În speță, cabinetul de avocat nu are personalitate juridică și, prin urmare, nu are capacitate contravențională, neputând fi sancționat contravențional.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs MUNICPIUL C. -N. și a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii plângerii contravenționale. În motivarea recursului s-a arătat în esență că în speță procesul verbal atacat se bucură de o prezumție de valabilitate și că în sarcina proprietarului funcționează o prezumție de culpă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de_ s-a solicitat respingerea recursului formulat în cauză arătându-se în esență că din moment ce cabinetul individual de avocatură nu ar personalitate juridică acesta nu poate să fie sancționat contravențional.
Analizând actele și lucrările cauzei tribunalul constată următoarele:
Susținerile primei instanțe referitoare la incidența prezumției de nevinovăție în materia dreptului contravențional sunt corecte, fiind de
asemenea, în mod corect și judicios, indicate hotărârile Curții europene a drepturilor omului, prin care s-a stabilit acest lucru.
În dezacord însă cu instanța de fond tribunalul apreciază că în speță prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului a fost înlăturată.
Astfel, pe de o parte procesul verbal atacat și nota de constatare în baza căruia a fost întocmit demonstrează faptul că agentul care a întocmit procesul verbal a constatat prin propriile simțuri parcarea autoturismului în cauză fără tichet sau abonament de parcare valabil. În această privință, operează, după cum a arătat și prima instanță, o prezumția de lagalitate a procesului verbal, în sensul că acesta exprimă ceea ce într-adevăr a constatat agentul care l-a întocmit.
În plus, tribunalul apreciază că în speță, operează și o prezumție în sensul că autoturismul a fost condus de către proprietarul său, în speță prin angajații săi.
T. ul constată că prezumțiile indicate anterior sunt conforme cerințelor impuse de jurisprudența CEDO.
Astfel, ceea ce pretinde CEDO este ca pe de o parte să fie respectat dreptul la apărare, iar pe de altă parte să se țină cont de miza litigiului.
În speță, dreptul la apărare a fost în mod indubitabil respectat întrucât petenta a avut dreptul de a propune orice fel de probe în favoarea sa.
De asemenea, instanța constată că miza litigiului este una redusă, respectiv aplicarea unei amenzi modice, de 200 de lei, petentul având și posibilitatea de a achita în locul acesteia, doar 100 de lei în 48 de ore de la comunicarea procesului verbal.
Raportat la această miză, de care impune jurisprudența CEDO să se țină cont, tribunalul apreciază că este rezonabil să se aprecieze că prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului a fost înlăturată prin prezumția de legalitate a procesului verbal (care exprimă constatarea personală a agentului cu privire la staționarea neregulamentară a autovehiculului) și prezumția simplă că autoturismul a fost condus de proprietarul său.
De asemenea, este neîntemeiat argumentul primei instanțe conform căruia petenta, neavând personalitate juridică nu poate săvârși această contravenție. Toate atributele care caracterizează cabinetul individual - avocat sunt specifice persoanei juridice. Este de neconceput ca aceasta să se bucure doar de drepturile persoanei juridice, dar să fie afectat doar de unele dintre obligațiile persoanei juridice. Această interpretare este susținută de reglementarea expresă a art. 188 din Codul civil (Legea nr. 287/2009), prin care s-a stabilit că sunt persoane juridice entitățile prevăzute de lege, precum și orice alte organizații legal înființate care, deși nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condițiile prevăzute la art. 187 din același act normativ, respectiv au o organizare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit și moral, în acord cu interesul general. Această reglementare a complinit, practic, vidul legislativ existent la un anumit moment în ceea ce privește entități precum cabinetul individual - avocat, care, până la momentul intrării în vigoare a noii legi, au fost supuse diferitelor interpretări mai mult sau mai puțin restrictive în ceea ce privește natura lor juridică.
În consecință, tribunalul reține că în speță, procesul verbal atacat a fost în mod legal și temeinic întocmit, motiv pentru care va admite recursul
formulat în cauză și va modifica sentința atacată în sensul respingerii ca neîntemeiată a plângerii contravenționale.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul formulat de M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 10674/_ pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o modifică în sensul că:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul CABINET I. A. G. L. C., cu sediul în C. -N., str.
T. M., nr. 50, ap. 12, jud. C., în contradictoriu cu intimatul M. C.
-N. - DP C., cu sediul C. -N., str. M. nr.1-3, jud. C., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat nr. 1., încheiat la data de_ de către intimat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PRESEDINTE JUDECĂTORI
B. G. Z. I. P.
R. M. V.
GREFIER
D. C.
