Decizia civilă nr. 6801/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 6801
Ședința publică din data de_ Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: F. T. JUDECĂTOR: D. M. JUDECĂTOR: M. H.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul O. A. împotriva sentinței civile nr. 9206 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. T., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de reclamanta este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.9206 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului Cluj a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de A.
F. P. a municipiului T.
A fost respinsă acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamantul O. A. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului T. .
A fost respinsă cererea de chemare în garanție, formulata de pârâta A.
F. P. a municipiului T., împotriva chematului în garanție A. F. pentru M. .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut în esență că reclamantul nu a facut dovada ca autoturismul este imatriculat pe numele sau ,la dosarul cauzei nefiind depus certificatul de inmatriculare.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamantul O. A.
solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond admiterea acțiunii reclamantului prin care a solicitat restituirea taxei de poluare în sumă de 3132 lei achitată către A.
F. P. T. în data de_ .In sustinerea celor solicitate recurentul arata ca retinerile instantei sunt gresite intrucat detine actele vizand provenienta comunitara si a inmatricularii pe numele sau iar taxa contravine normelor comunitare.
Analizând argumentele aduse de recurent prin prisma actelor dosarului, a normelor juridice
incidente, a art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea sunt in parte întemeiate.
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, Direcția Generală a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu,
A. F. pentru M. și M. M. lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept
european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantul recurent nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc) Reclamantul prin actele depuse a facut dovada provenientei comunitare dar si a inmatricularii apoi pe numele sau astfel ca raportat la norne si la acte retinerile primei instante sunt gresite.
Referitor la dobanda curtea are în vedere că repararea integrală a prejudiciului suferit prin lipsirea de folosința banilor nu se poate realiza decât prin acordarea dobânzii legale civile iar din aceasta perspectiva sustinerea reclamantului recurent este intemeiata.
Desigur a susținut intimata că era necesară o anumită procedură ce trebuia urmată iar acțiunea în lipsa procedurii ar fi inadmisibilă. Aceste susțineri nu pot fi primite deoarece se omite a se avea în vedere hotărârea din 4 mai 2000 in cauza R. impotriva Romaniei, prin care Curtea Europeană de Justiție a statuat:
Conform art. 13:"Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale."
Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie.
Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III).
"Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata.
Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67).
În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata AFP nu a demonstrat ca o astfel de cale de atac - plângerea prealabilă - ar fi fost efectivă.
Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilitatii nu îi poate fi aplicată recurentului iar sub acest aspect soluția nu poate fi considerată greșită.
În plus este greșită și reținerea instanței cu privire la chemarea în garanție în condițiile în care nu se are în vedere art.1 din OUG nr.50/2008. Această dispoziție prevede că suma constituie venit la bugetul F. de M. fiind
gestionată de AFM în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Într-o astfel de situație fiind gestionarul taxei achitate obligația restituirii revine AFM în cauză fiind incidente dispozițiile art. 60 C.pr.civ.
Prin urmare având în vedere cele mai sus arătate în baza art.312 C.pr.civ.
Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul O. A. împotriva sentinței civile nr.9206 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul O. A. în contradictoriu cu A. F. P. T. .
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 3132 lei achitată cu titlu de taxă poluare cu dobânda legală în materie civilă începând cu data de_ și până la restituirea efectivă precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 23 lei.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de A. F. P.
T. împotriva Administrației F. pentru M. B. și obligă chemata în garanție să plătească acestei pârâte sumele menționate pentru restituire.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
F. T. | D. | M. | M. H. |
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond. D. T.
