Decizia civilă nr. 6858/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6858/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții M. C. N. și P. M. C. N., împotriva sentinței civile nr. 3194/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanții C. A. și F. A., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa
părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată
că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursurile sunt timbrate, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Pârâții M. C. N. și P. M. C. N. au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 3194/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În principal, recurenții arată că în mod greșit cauza a fost soluționată de secția de contencios administrativ a tribunalului, întrucât este o cauză civilă a cărei competență trebuie să aparțină Judecătoriei C. -N. conform art.1 din C.pr.civ.
Se mai susține și faptul că nu ne aflăm în prezența unui act administrativ sau a nesoluționării în termenul legal al unei cereri și atât mai puțin a unui recurs nejustificat, întrucât deși revoluționarii au drepturi la cumpărarea sau închirierea cu prioritate a unui spațiu comercial sau de prestări servicii, în momentul depunerii cererilor nu sunt soluționate toate cererile depuse în baza legilor de revendicare care au prioritate, astfel că nu există posibilitatea atribuirii acestor spații.
De asemenea, recurenții susțin că este la latitudinea unității deținătoare să decidă dacă are posibilitatea să facă o astfel de ofertă persoanelor îndreptățite, fără ca această susținere a autorității să poată fi contestată de către instanță.
Ca atare, se arată că nu se instituie prin Legea 341/2004 o obligație
imperativă, corelativă drepturilor recunoscute, motiv pentru care acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
Reclamanții C. A. și F. A. s-au adresat Primăriei municipiului C. -N. pentru a li se atribui în calitate de revoluționari câte un spațiu comercial în conformitate cu prevederile Legii 341/2004, iar această cerere a fost soluționată în sensul că autoritatea publică a refuzat atribuirea acestor spații pe motiv că este prioritară soluționarea cererilor formulate în baza legilor de restituire. Acest refuz al autorității publice este asimilat de art.2 alin.2 din Legea 554/2004 unui act administrativ unilateral deoarece privește refuzul de a rezolva favorabil o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.
Prin urmare, competența de a stabili dacă refuzul de a rezolva cererea este sau nu justificat și de a soluționa acțiunea reclamanților în sensul obligării pârâților de a atribui spațiul comercial reclamanților, este în competența instanțelor de contencios administrativ conform art.8 alin.1 teza a II-a din Legea 554/2004 și fiind vorba de o autoritate publică locală competența între instanțele de contencios administrativ aparține tribunalului, conform art.10 din Legea 554/2004.
Ca atare, criticile referitoare la necompetența materială, urmează a fi înlăturate și la fel și cele prin care recurenta arată că cererea de chemare în judecată nu poate face obiectul Legii 554/2004. De asemenea, nu poate fi
luată în considerare nici opinia recurentei în sensul că dreptul recunoscut de Legea 341/2004 nu este legat de o obligație corelativă și că este la
latitudinea autorității publice de a acorda sau nu aceste spații comerciale.
O astfel de susținere, nu poate fi luată în considerare pentru că dreptul recunoscut de art.5 din Legea 341/2004 este legat de obligația corelativă a autorității de a acorda acest spațiu în cazul în care cererea este justificată, iar persoana juridică de drept public are în proprietate spații cu această destinație.
Totuși, recursul este fondat pentru că refuzul de a soluționa pozitiv cererea reclamanților a fost unul justificat. În acest sens așa cum s-a arătat mai sus, cererea formulată de reclamanți trebuia să fie justificată în sensul că pe lângă calitatea de revoluționar atestată prin certificatul emis conform legii, reclamanții trebuiau să motiveze cererea în sensul de a arăta că desfășoară o activitate comercială sau de prestări servicii și prin urmare, le este necesar un spațiu cu această destinație.
În cazul de față, reclamanții nu au motivat cererile de atribuire decât prin calitatea pe care o au de revoluționari, calitate pe care Curtea nu o consideră suficientă pentru acordarea spațiului.
Pe lângă acest aspect, trebuie subliniat că este necesar ca persoana juridică municipiul C. -N. să dețină astfel de spații care să poată fi atribuite. Recurenții au arătat că dețin astfel de spații însă, o parte din spații sunt revendicate de foștii proprietari, iar celelalte nu pot fi atribuite atât timp cât nu au fost rezolvate cererile formulate în baza Legii 10/2001 deoarece pot face obiectul compensării conform dispozițiilor acestei legi, iar aceste persoane au un grad de prioritate mai ridicat decât reclamanții.
Prin urmare, în acest context refuzul pârâților recurenți este justificat, astfel că în conformitate cu prevederile art.312, 304 pct.9 C.pr.civ. și 20 din Legea 554/2004 va admite recursul, va modifica sentința în întregime în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de M. C. -N. prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 3194/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în întregime, și respinge acțiunea formulată de reclamanții C. A. și F. A. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
M. | D. R. R. | D. | L. | U. | M. T. |
red.RRD/AC 2 ex. - _
