Decizia civilă nr. 702/2013. Contencios. Obligația de a face

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 702/2013

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.

M. B. GREFIER: M. V. -G.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-pârât M. E.

, C., T. și S., împotriva sentinței civile nr. 2536 din data de _

, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimata- reclamantă P. (R. ) L. L. și intimata - pârâtă U.

"S. H. ";, având ca obiect obligația de a face.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimata- reclamantă P. (R. ) L. L. și intimata - pârâtă U. "S.

H. "; B. au depus la dosar întâmpinare.

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 159¹al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat și comunicat.

De asemenea, se constată că întâmpinările au fost depuse în termen.

Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr.2536 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a admis, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P. (R. ) L. L., împotriva pârâtei U.

"S. H. "; B. ,.

A fost obligată pârâta U. "S. H. "; B. să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diplomă.

S-a respins cererea reclamantei de aplicare a penalităților în cuantum de 200 lei/zi de întârziere.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 4,30 lei.

S-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U.

"S. H. "; B. împotriva chematului în garanție M. E., C., T. ȘI S. .

A fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamantă.

S-a respins cererea pârâtei privind obligarea chematului în garanție la plata penalităților în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, ca neîntemeiată.

A fost obligat chematul în garanție să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 4,30 lei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că Adeverința nr. 2654/_ eliberată de către pârâta U. "S. H. "; B. atestă faptul că reclamanta, absolventă a Ciclului I - Studii universitare de licență (sistem Bologna) - facultatea de Psihologie din B., specializarea psihologie, a promovat examenul de licență din sesiunea iulie 2009, obținând Titlul de Licențiată în Psihologie.

Eliberarea acestei adeverințe (ac cărei temei rezidă în prevederile art. 38 alin.1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul MECT nr.2284/2007) conduce la concluzia că reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile ce i-au revenit potrivit contractului de studii încheiat cu pârâta în sensul plății taxelor de studii și a susținerii și promovării examenelor.

Până la data pronunțării prezentei hotărâri, pârâta USH nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamanților diploma de licență în original și foaia matricolă, obligație ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. Acest termen maxim a fost stabilit de art. 20 din OMEC nr. 2284/2007 privind aprobarea regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.

În speță, se impune a se menționa faptul că adeverința prin care i s-a recunoscut reclamantei calitatea de licențiată în psihologie este în ființă, nefiind revocat/anulat, astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.

Corespunde adevărului că pârâta a comunicat MECTS prin adresa nr. 40976/_ necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților Universității "S. H. "; pentru anul 2009, însă, potrivit susținerile acesteia, achiziționarea de formulare tipizate de la SC ROMDIDAC SA a fost avizată de către pârâtul MECTS doar pentru o parte din necesar. Această împrejurare nu poate constitui un motiv pentru exonerarea de răspundere a pârâtei și nici o justificare a conduitei sale cât timp obligația de remitere a diplomelor de licență și a foilor matricole către reclamanți este una de rezultat conform art. 20 din OMEC nr. 2284/2007.

Potrivit art.5 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiva rectorului instituției.

Pe cale de consecință, chiar în lipsa obținerii aprobării pentru tipărirea formularelor tipizate din partea MECTS, refuzul pârâtei de a elibera reclamanților diploma de licență și suplimentul la diplomă ( foia matricolă ) după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, fiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Culpa pârâtei este susținută și de faptul că pârâtul MECTS a făcut dovada prin adresele nr. 12356/F/_ și nr. 32048,36711,40456/_ că a avizat

achiziționarea unui număr diplome de licență pentru actele de studii destinate absolvenților din promoția 2009, pârâta USH fiind cea care a individualizat în concret beneficiarii tipizatelor avizate prin aceste adrese, iar printre aceștia nu s- a numărat și reclamanta.

Prin HG nr.1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I. Pentru domeniul studii universitare de licență " Psihologie", s-au prevăzut specializările "Psihologie și Terapie ocupațională";.

Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.

Totodată, trebuie subliniat faptul că OG nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, nu este aplicabilă reclamantei (conform principiului neretroactivității legii civile), întrucât a intrat în vigoare după data promovării examenului de licență din sesiunea iulie 2009, fiind publicat în MO nr. 581 din 20 august 2009.

De altfel, în speță nu a fost contestat în mod expres faptul că reclamanta nu are dreptul să obțină diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru că a urmat o formă de învățământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.

Prin urmare, tribunalul, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, urmează ca în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 să oblige pârâta să elibereze în favoarea reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă (foaia matricolă).

În privința capătului de cerere vizând obligarea pârâtei la emiterea documentelor sub sancțiunea unei penalități de 200 lei/fiecare zi de întârziere, tribunalul reține că despăgubirile pentru întârziere pot fi solicitate în condițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. În cauză, prevederile art. 18 alin. 5 din Legea contenciosului administrativ nu sunt necesare a fi aplicate, fiind mai eficientă de urmat procedura dispusă de art. 24 din același act normativ (în măsura în care neexecutarea hotărârii îi va putea fi imputată exclusiv pârâtei), aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta este ținută în

îndeplinirea obligațiilor sale nu doar de avizul chematului în garanție MECTS pentru tipărirea documentelor respective, dar și de activitatea Romdidac SA.

Examinând cererea de chemare în garanție formulată în cauză, tribunalul reține că între obligația Universității "S. H. "; și obligația MECTS de a aproba formularele tipizate, există o interdependență, câtă vreme doar prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură punerea în executare a obligației pârâtei, date fiind prevederile Ordinului nr.2284/2007, MECTS având competența exclusivă de a aproba tipărirea formularelor tipizate necesare.

Este evident că eliberarea diplomei de licență și a suplimentului nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece MECTS refuză tipărirea formularelor tipizate necesare, motivul fiind acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele

tipizate, ci numai pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze.

MECTS nu a opinat într-un sens neechivoc despre situația reclamantei, ci a analizat în abstract condițiile ce trebuie îndeplinite de fiecare universitate, date fiind prevederile art.5 din Ordinul nr.2284/2007, instanța reiterând în acest context faptul că prevederile OG nr.10/2009 nu sunt aplicabile în speță, deoarece s-a susținut examenul de licență în iulie 2009.

Din această perspectivă, tribunalul a apreciat că cererea de chemare în garanție se fondează în parte, sens în care în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 28 din același act normativ și cu art. 60-63 C.pr.civ., va fi obligat M. E., C., TINERETRULUI și S. în calitate de chemat în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate, a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamantă.

Având în vedere motivarea în drept a sancțiunii solicitate de pârâtă a fi aplicată pentru neîndeplinirea acestei obligații, respectiv art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a respins cererea formulată de pârâtă în acest sens, întrucât această sancțiune nu poate fi aplicată decât în faza de executare a hotărârii judecătorești, ceea ce presupune, sub aspectul limitelor temporale, că se poate aplica doar în momentul la care pârâta, fiind în posesia titlului executoriu, constată că debitorul nu a îndeplinit obligația impusă, ceea ce nu este cazul în speță.

În temeiul art.274 Cod procedura civilă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 4,30 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, în baza aceluiași temei de drept dispunând totodată și obligarea chematului în garanție să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 4,30 lei, reprezentate de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chemata în garanție M.

E., C., T. și S. solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

În motivele de recurs se arată că în fapt cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art.304 pct.4 din Codul de procedură civilă, consideră că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.

Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale M. ui E., C., T. și S. .

Având în vedere acest aspect precizează că atribuțiile și competențele

M.E.C.T.S. sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea M. ui E., C., T. și S., cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare, precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.

Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. și C. . "

Potrivit prevederilor art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, - "(1) Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. (2) Rectorul instituției de învățământ

superior este responsabil pentru organizarea și desfășurarea activității de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii de către instituție. (3) Desemnarea compartimentelor și a personalului la nivel de instituție și de facultate/departament pentru a desfășura activități de gestionare, completare și eliberare a actelor de studii se aprobă de senatul universitar și se numesc prin decizie a rectorului. Persoanele numite sunt răspunzătoare, potrivit legii, pentru gestionarea, completarea și eliberarea actelor de studii. (4) Răspunderea pentru exactitatea datelor înscrise în actele de studii eliberate o poartă persoanele care le-au completat și persoanele care le-au semnat. "

Din prevederile legale prezentate rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.

De asemenea, arată că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate.

Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.

În prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MECTS să aprobe tiparirea de formulare tipizate pentru diplomă (constand in diploma de licenta si suplimentul la diploma de licenta) spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale. Practic instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.

Practic instanța de fond se substituie MECTS și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.

În condițiile în care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr.84/1995 R2, cât și conform Legii nr.l/2011), coordonarea (inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MECTS și ARACIS, și nu a instanțelor de judecată.

Diplomele și suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, și nu pe baza sentințelor judecătorești.

Prin hotărârea pronunțată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege, și să acorde, astfel, diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale, instanata de fond s-a substituit MECTS, ARACIS și Instituțiilor de învățământ superior, depășind, astfel, atribuțiile puterii judecătorești.

Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, arată că instanța de fond a ignorat prevederile legale din

domeniul invățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.

Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile spetei.

Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facuItatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanti este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.

Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond a omis însă să analizeze prevederi legale care există și care au legătură cu pricina. Astfel, nu a fost luată în considerare H.G. 535/1999, care prevede, la art.5, că "Învățământul deschis la distanță, similar cu invățământul fără frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege.", din acest text rezultând clar obligația instituțiilor de învățământ superior de a parcurge procedura de autorizare prevăzută de lege pentru a putea organiza învățământ la distanță.

De asemenea, H.G. nr.1011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată."

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea

autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către Universitate a S. H.

Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Prin urmare o instituție nu are dreptul să înscrie "studenți" și să elibereze diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru

formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.

Legea nr. 84/1995, la art.103, alin. 2 prevede: " Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozitiilor prezentei legi."

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ" zi".

Însă, nu trebuie confundată vocatia pe care o au universitătile de a organiza în cadrul facultătilor forme de învătământ la distantă (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza scolarizarea la forma de învătământ ID.

Dreptul de a putea organiza scolarizarea incumbă obligatia parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.

Potrivit art. 60 alin.1 din Legea invățământului nr. 84/1995 " activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi". Norma citată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ape legis, fiind astfel îndreptățită să înmatricule studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă.

Calea de la vocație la drept este condiționtă de parcurgerea procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare.

În spetă, la data înmatriculării în anul 1 de studiu pentru specializarea urmată de reclamanti, pârâta U. S. H. era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID. A vând în vedere că reclamantii- intimati nu au parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu sunt îndreptățiti să obțină diploma de licență.

Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri la ID si FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.

Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau in vigoare la data inmatricularii reclamantilor-intimati. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.

În această ordine de idei, solicitarea reclamantilor da a le fi eliberată diploma care să ateste studii desfășurare în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, potrivit principiului "Quod nullum est, nullum producit efectum", studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obtinerea unei diplome valabile.

Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă este re cunoscută de MECTS dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv.

Învederează instanței de recurs că specializarea urmată de reclamanti nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învățământ 10, această nefiind menționată în nicio hotărâre a guvernului din perioada în care reclamantii au urmat studiile.

Nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantilor de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege dacât în eventualitate a în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, fără a exista în același timp posibilitatea re cunoașterii ca valabil a unui act emis fără respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.

Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate. Mai arată că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major. Este vorba de interesul major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurare.

Punându-se semnul de egalitate între așa-zise studii, urmate nelegal, și studiile desfășurare legal de absolvenții tuturor instituțiilor de învățământ superior din sistemul național de învățământ, se aduc grave prejudicii întregului sistem de învățământ și se creează o discriminare între absolvenții specializărilor organizate legal, și persoanele cărora instanța a decis să le acorde o diplomă la care nu au dreptul, deoarece nu au desfășurat studii autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.

Prin întâmpinarea formulată reclamanta P. (R. ) L., a solicitat respingerea

ca nefondat a recursului declarat în cauză de M. E., C.

, T. ȘI S. .

În motivare se arată că sentința civilă pronunțată de Tribunalul Bistrița- Năsăud în dosarul cu nr. de mai sus este legală și temeinică și nu există nici un motiv de casare sau de modificare a acesteia.

Susținerea recurentei, în sensul că instanța de fond a interpretat greșit legislația aplicabilă atunci când a admis cererea de chemare în garanție, este lipsită de fundament juridic.

Afirmația făcută în cuprinsul motivelor de recurs, în sensul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmitere s-a făcut cu titlu oneros, este doar parțial reală.

Obligația de garanție poate izvorî, ca în cazul de față, și din lege.

În această situație raportul juridic între pârâtă și chematul în garanție este născut de prevederile Ordinului nr. 228412007, potrivit căruia MECTS are competența exclusivă de a aproba tipărirea formularelor tipizate specifice, între care și cele care fac obiectul prezentei cauze.

Este evidentă și de necontestat imposibilitatea îndeplinirii obligației legale a pârâtei U. "S. H. " de eliberare a diplomei, fără îndeplinirea de către chemata în garanție a obligației de punere la dispoziție a formularelor necesare.

Câtă vreme recurenta gestionează formularele tipizate de diplomă și are autoritatea tipăririi și distribuirii lor, nu se poate susține că aceasta și-ar fi îndeplinit obligația rezultând din lege, prin faptul că ar fi desemnat unitatea de specialitate și ar avizat achiziționarea de astfel de formulare, cât timp nu a urmărit și impus executarea efectivă, în întregime, a acestor obligații de către contractanții săi în acest scop.

Susținerea recurentei, în sensul că prin numeroase adrese ar fi avizat achiziționarea actelor de studii în discuție, precum și cea referitoare la renunțarea la judecată într-un proces anterior dintre pârâtă și chemata în garanție, nu pot constitui argumente de natură să justifice admiterea recursului.

Din probele administrate de instanța de fond rezultă că recurentul nu a aprobat tipărirea de către S.C. Romdidac S.RL. a numărului de formulare tipizate necesare (ci doar 10.325 din 27.000 buc).

Recurenta invocă drept motive de recurs aspecte străine calității și poziției ei de chemată în garanție. Obiectul chemării în garanție l-a constituit obligarea recurentei la punerea la dispoziția pârâtei a formularelor imprimate necesare eliberării diplomelor.

Punerea în discuție, în actualul moment procesual, a legalității acreditării sau autorizării funcționării provizorii a pârâtei, în condițiile în care chemata în garanție nu a formulat o cerere reconvențională sau o acțiune având ca obiect anularea (constatarea nulității) rezultatelor examenului de licență susținut de subsemnatul, este înafara dispozițiilor legale.

Mai mult, susținerile recurentei de sub pct. II din motivele de recurs vin să infirme afirmațiile acesteia de sub pct. 1, câtă vreme inițial aceasta recunoaște că a făcut toate demersurile legale ce-i revin în competență pentru achiziționarea de formulare tipizate constând în diplome de licență, în timp de sub pct. II recurenta conte stă dreptul pârâtei de a elibera o astfel de diplomă,(fără însă ca anterior să fi solicitat instanței anularea acestui drept, pretins nelegal).

Este evident că subsemnatul nu am urmat o specializare și o formă de învățământ pentru care universitatea pârâtă să nu aibă autorizare sau acreditare provizorie.

Motivele invocate de recurentă, referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească fiecare universitate prin raportare la dispozițiile_ nu sunt aplicabile în cauză, astfel că în mod corect instanța de fond le-a înlăturat, cu motivarea neretroactivității ei la situația mea.

Este evident neîntemeiat motivul că prin hotărârea pronunțată instanța de fond ar fi nesocotit dispozițiile art. 304 pct. 9 c.pr.civ., în sensul că ar fi încălcat principiul puterilor în stat, dispunând peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor.

Instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale și și-a exercitat rolul ei legal, impunând respectarea legii încălcată de chemata în garanție.

În sensul netemeiniciei recursurilor având același obiect s-a pronunțat CA

C., între altele, în dosarele nr._, nr._, nr._ .

U. S. H. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului si menținerea ca legală si temeinică, a sentinței recurate.

În motivare se arată că în raport de conduita adoptata de MECTS, organul de specialitate al administratiei publice centrale,chemat sa organizeze si sa conduca sistemul national de educatie, apreciază ca aprobarea de catre U. "S. H. " din B. a admiterii la forma de invatamant ia distanta, pentru specializarile acreditate/autorizate, corespunzatoare formei de pregătire prin cursuri de zi,tine de exercitiul autonomiei universitare garantate prin art.32 alin.6 din Constitutia Romaniei si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul înmatricularii intimatei reclamante P. (R. ) L. .

Recunoasterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006,emis de catre ministrul educatiei,a posibilitatii organizarii de catre universitatile acreditate a fermei de invatamant la distanta,pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi,confera intimatei-reclamante dreptul de a cere sa i se elibereze Diploma de licenta, insotita de Suplimentul la Diploma,drept recunoscut de pct.VII din Metodologia organizarii si desfasurarii examenelor de finalizare a studiilor, aprobata de Senatul Universitatii "S. H. la data de 13 mai 2009,act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr.1405 din_ .

Acest drept nu poate fi afectat si cu atat mai putin suprimat,in fapt sau in drept,de divergentele ce au aparut în decursul timpului,intre U. "S. H. si M. E., pe seama valabilitatii initierii si cestasurarii formei de învațământ la distanta pentru specializarile la care se organizau si cursuri de zi acreoitate/autorizate atata timp cat M. E. sau Agentia Romana de Asigurarea Calitatii in Învatamantul Superior(ARACIS), infiintata in baza O.U,G. nr.75/2005,nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrativa care sa conduca la concluzia ca subscrisa a actionat in afara cadrului legal,in conditilie in care in principiu,M. ui E. i se recunostea, prin art.6 din Legea nr.443/2002,dreptul de a "propune incetarea activitatii de invatamant si desfiintarea prin lege a universitatii".

U. S. H., a fost infiintata prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului national de invatamant, care a functionat intr-un cadru legal.

Prevederile legale la momentul înmatriculării intimatei-reclamante la cursurile USH, îi obliga să obtină acreditare numai pe specializările (facultatile) existente in cadrul Universitatii S. H. si nicidecum pe formele de invatamant. Faptul ca în baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (in vgoare pe intreaga perioada de scolarizare a intimatului-reclamant) activitatea didactica se poate organiza in urmatoarele forme de zi, seral cu frecventa redusa si la distanta.

Formele de invatamant seral,cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de invatamant superior,care au cursuri ia zi.

Ca atare,singura conditie pentru desfășurarea formei de invatamant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa functioneze provizoriu si sa aiba forma de invatamant la zi. În acest sens, legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii,care duc la o calificare universitara distincta,si nu la nivelul formelor de invatamant. Programa de studii este cea care sustine calificarea distincta, indiferent de forma de invatamant absolvita (zi, seral, frecventa redusa sau invatamant la distanta).

Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educatie si a programelor de studiu la momentul inceperii studiilor de catre intimatul-reclamant era QUG nr. 75/2005 privind asigurarea calitatii educatiei.

Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ "in invatamantul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licenta,care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a)autorizarea de funcționare provizorie,care acorda dreptul de a desfasura procesul de invatamant si de a organize, dupa caz,admiterea la studii b)dreptul de a emite diplome,certificate studii recunoscute de M. E. si orgamza,dupa caz,examen de absolvire. doctorat. "

Dispozițiile art.29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitatii unei ecreditsri distincte pentru fiecare forma de invatamant,ci doar pentru fiecare program din ciclul de licenta care conduce la o calificare universitara distincta.

Noțiunea de "program de studii"a fost definita in cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare,organizare,conducere si realizare efectiva a predării, invatarii si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificari universitare.

Coroborând cu dispozitiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (in vigoare la data promovarii examenului de licenta) diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de invatamant superior,in conditiile legii pentru aceeasi specializare sau echivalente,indiferent de forma de invatamant absolvita,se poate

casprinde concluzia ca nu forma de invatamant absolvita(zi,frecventa redusa,invatamant ia distanta) este aceea care duce la o calificare universitara,ci specializarea aleasa si urmata.

Mai mult, art.4 din HG nr.535/2009 arata ca autorizarea de functionare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de invatamant de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care functioneaza la forma de învatamant de zi pot functiona si la forma de invatamant seral sau fara frecventa, fara a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare de unctionare provizorie sau acreditare de catre Consiliul Național de E. luare Academica si Acreditare,instituțiilor de invatamant superior.

Invatamantul deschis la distanta beneficiaza de o reglementare distincta la art.5 din acelasi act normativ" Învatamantul deschis la distanta,similar cu invatamantul fara frecventa se poate organiza numai in cadrul institutiilor de invatamant superior care au urmat procedura de autorizare prevazuta de lege".

U. S. H. este cuprinsa in anexa nr.3 a acestui act normativ.

Potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007"specializarile (nu formele) ale caror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 916/2005 privind structurile institutiilor de invatamant superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu si a specializarilor din domeniile studiilor universitare de licență si prin hotararea Guvernului nr.1.17512006 privind organizarea studiilor universitare de licenta si aprobarea flistei domeniilor și specializarilor (nu formelor) din cadru! acestora, cu modificarile ulterioare, care furctioneaza începard cu anul ,2005-2006 si care se regasesc in prezenta hotarare isi continua activitatea",

Prin art.1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licenta și a specializarilor din cadru: acestora, al specializanlor reglementate sectorial si/sau general. Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca a functionat intr-un cadru legal.

In aceste conditii de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administratei publice centrale chemat sa organizeze si sa conduca sistemul national de educatie, apreciază ca aprobarea de către U. "Spru Heret" din B. a admiterii la forma de invatamant la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate corespunzatoare formei de pregatire prin cursuri de zi,tine de exercite autonomiei universitare garantate prin art.32 alin.6 din Constitutia Romaniei si Legea nr.84/199S in vigoare la momentul înmatrticularii intimatei-reclamante.

Privind criticile aduse solutiei instantei de fond, raportate la disp.art.304 pct. 9, Cod proc.c.v., solicită a fi înlaturate, intrucat instanta de fond, in mod corect a ooligat MECTS la aprobarea tiparirii formularelor fipizate constând în dimploma de licență si suplimentul la diploma pentru intimata-reclamantă.

Având in vedere ca pana in anul 2009, recurentul a eliberat avizele necesare tipizarii formularelor destinate actelor de studii pentru toti absolventli USH, care au parcurs studiile sub incidenta aceluiasi cadru legal ca si absolventii din anul 2009, fara nici o obiectie, nu sa justifica atitudinea prezenta a acestei autoritati publice centrale cu rol de conducator.

In lumina dispozitiile art. 1 al Protocolul nr. 12 la Conventia pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (Roma, 4.X1.2000 ) care in Articolul 1 -Interzicerea generală a discriminării statuând ca " Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine natională sau socială, apartenenta la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație .... si 2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate . " apreciem că in

nici un caz similar dintr-un stat de drept guvernat de principiul democratiei nu este agreata si nici încurajata atitudinea unui organ cu rol de conducator al sistemului national de educatie, constând in refuzul nejustificat legal, de a aproba eliberarea unor formulare,in speta a formularelor tipizate solicitate de subscrisa prin adresa 769/_ si urmatoarele. Prin invocarea informa a diverselor impedimente legale care nu sunt incidente in speta, MECTS cauta să gaseasca o modalitate de a se sustrage de la executarea obligatiilor ce-i revin in exclusivitate,motivele de refuz invocate in cazul nostru fiind desfiintate de dispozitiile art. 8 din Ordinul 3404/2006 care leaga posibilitatea organizarii formei de invătămănt la distanta doar de conditia acreditarii cursurilor de zi.

De asemenea apreciază ca simplul refuz al MECTS nu poate acoperi lipsa de actiune si nefinalizarea vreunui demers legal, menit a constata pretinsa incalcare a legii de catre subscrisa,organizatoare a examenului de licenta cu respectarea regulilor ce se desprind din normele special ce guvernează acest domeniu, referitoare la organizarea si desfasurarea procesului educational pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul înfiintarii Universitatii S. H. prin lege.

Sustinerile din recurs privind avizarea formulareior destinate actelor de studii pentru intimata-reclamantă, in vederea tipizarii, nu pot fi retinute intrucat nu a facut dovada aprobarii in totalitate a cererilor subscrisei prin adresele atasate cauzei .Intrucat nu exista concordanta intre solicitarile pârâtei si avizele recurentului -chemat in garantie MECTS, privind aprobarea tipizarii actelor de studii pentru intimata-reclamantă.

Refuzul MECTS, nu este justificat deoarece, pârâta a emis intimatei- reclamante adeverinta ca este licentiat, aceasta a fost emisa sub egida recurentului-chemat in garantie, prin urmare intimata-reclamantă este indreptatit a pretinde eliberarea actelor de studii cerinta acestuia fiind indreptatita si justificata mai ales fata de obligatia pe care si-a onorat-o prin parcurgerea cursurilor legal organizate de pârâta si prin însusirea cunostintelor (dovedita prin promovarea examenului de licenta). Adeverinta emisa este in fiinta, nu a fost revocata se bucura de prezumtia de legalitate si veridicitate proprie a unui act administrativ.

Pârâta USH, are obligatia ca, ulterior eliberarii adeverintei de studii ce atesta calitatea intimatei-reclamante de licentiat prin promovarea examenului de licenta ,sa elibereze si diploma de licenta.

Aceasta obligatie nu poate fi dusa la indeplinire, deoarece recurentul - chemat in garantie MECTS, refuza sa aprobe tiparirea formularelor tipizate necesare. Motivul refuzului este acela ca nu se pot elibera diplome, decat pentru formele de invatamant acreditate sau autorizate provizoriu sa functioneze.

Intrucat, asa cum a aratat instantei de fond, prin intampinare, a funcționat in mod public intr-un cadru legal, care i-a permis sa organizeze formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta, pentru domeniile pentru care erau acreditati/autorizati sa organizeze cursuri de zi si fata de imprejurarea ca nici dupa incheierea perioadei de monitorizare prevazuta de art.8 din Leg. nr.443/2002, si nici dupa emiterea HG nr.676/2007 si a HG nr.635/2008 precum si nici dupa intrarea in vigoare a OUG nr.75/2005-privind asigurarea calitatii educatiei, factorii cu atributii de decizie din sistemul asigurarii calitatii educatiei, dar mai ales M. E. nu au sesizat nereguli, solicită inlaturarea sustinerilor MECTS.

Analizind recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente

Recursul declarat in speta vizeaza asa cum rezulta din finalul cererii de recurs atat solutia data cererii de chemare in judecata cit si solutia data cererii

de chemare in garantie prin care recurenta a fost obligata sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta pentru reclamanta .

Ca atare in primul rind se impune analizarea motivelor de recurs formulate in legatura cu cererea de chemare in judecata si prin care parata USH a fost obligata sa elibereze reclamantei diploma de licenta si suplimentul la aceasta diploma .

In privinta acestor motive se impune a se preciza ca in speta chemata in garantie critica indreptatirea reclamantei de a li se elibera diplome de licenta respectiv prin aceste motive de recurs intemeiate pe prevederile art. 304 pct. 4 si pct.9 C.pr.civ se invoca in esenta lipsa unei acreditari din partea institutiilor exclusiv competente data in favoarea paratei de a organiza forme de invatamant la distanta pentru specializarea psihologie si pe cale de consecinta de a organiza examene de licenta si a elibera diplome in acest sens si depasirea limitelor puterii judecatoresti de catre instanta prin admiterea actiunii si a cererii de chemare in judecata prin prisma competentei exclusive sus indicate .

Aceste motive de recurs in primul rand nu pot fi analizate in speta pe fond intrucit instanta de fond nu a fost învestita cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Totodata adeverința prin care i s-a recunoscut reclamantei calitatea de licențiat în psihologie este în ființă, nu a fost revocata,anulata astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.

In aceste conditii in care se porneste de la premisa ca reclamanta este licentiat in specialitatea pentru care s-a emis adeverinta aflata la f. 6 dosar fond admiterea cererii de chemare in judecata si obligarea paratei la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la diploma de licenta reprezinta doar o punere in practica a obligatiei ce revine paratei potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.

In plus chiar si daca ar fi fost investitia cu o asemenea cererea Curtea retine ca prin HG 916/2005 s-au stabilit specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Psihologie B. este acreditata fara a se indica si forma de invatamant acreditata .

Prin HG nr.1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I printre care se numara si psihologie cu specializarea psihologie.

Problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.

Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la

momentul începerii studiilor de către reclamanți era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.

Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii;

b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si

C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.

Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de chematul în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.

Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr- un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.

De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi,

frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării chematului în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.

Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.

După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege

"se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul

instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de

învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.

Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.

Din considenretele mai sus mentionate rezulta asadar ca motivele de recurs vizand cererea de chemare in judecata sunt nefondate .

Pornind de la aceasta premisa in mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă si cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S.

H. și a fost obligat chematul în garanție M. E., C., T. și S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanța,admiterea cererii de chemare in garantie oglindind obligatia ce revine recurentului in temeiul art. 7 din Ordinul MECTS nr. 2284/2007 in procedura in care se ajunge in final la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la aceasta diploma .

In speta sunt indeplinite cerintele art. 60 alin. 1 C.pr.civ .Astfel asa cum rezulta din art. 5 din acelasi ordin cit si din art. 2 din Legea 288/2004 responsabilitatea si obligatia emiterii diplomei de licenta revine in exclusivitatea paratei .Pentru ca parata sa isi poata indeplini aceasta obligatie este necesar ca si chemata in garantie sa isi indeplineasca la randul sau obligatiile ce ii revin in aceasta procedura respectiv sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta.Ca atare o data cazuta in pretentii parata pentru a-si putea indeplini obligatia stabilita in sarcina sa s-a indreptat cu o cerere in garantie impotriva recurentei pentru ca si aceasta sa isi indeplineasca obligatia legala mai sus indicata si care va asigura premisa indeplinirii obligatiei stabilite in sarcina sa in cererea principala .

Obligatia care sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie este o obligatie legala respectiv obligatia prevazuta de art. 7 din Ordinul MECTS 2287/2007 .Prevederile HG 536/2011 nu exclud posibilitatea stabilirii prin alte acte normative a unor obligatii specifice in legatura cu invatamantul superior in sarcina chematului in garantie aceasta cu atat mai mult cu cit Ordinul MECTS 2284/20067 este anterior HG 536/2011.Si in baza acestui text de lege si a celorlalte prevederi cuprinse in acest ordin intre parata si chemata in garantie s-a nascut un raport juridic in baza caruia parata poate cere aprobarea emiterii formularelor necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta iar chemata in garantie are obligatia a aproba emiterea acestora .

Ca atare in speta exista un raport juridic ce sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie .

In speta recurenta nu a facut dovada ca a indeplinit aceasta obligatie in ceea ce priveste diplomele de licenta ce urmeaza a fi eliberate reclamantei astfel ca nu se poate retine motivul de recurs vizind lipsa de obiect a cererii de chemare in garantie.Pe de alta parte prin acelasi recurs se contesta dreptul reclamantilor de a li se elibera diploma de licenta ceea ce sustine concluzia ca chemata in garantie nu si-a indeplit in speta obligatia stabilita in sarcina sa .

În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care

eliberarea de către pârâta U. S.H. B. a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.

E., C., T. și S. în calitate de autoritate administrativă competentă.

În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 304 indice 1 C.pr.civ

,art. 312 C. proc. civ. respingerea ca nefondat a recursului declarat de M. E.

, C., T. și S. .

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI

S. împotriva sentinței civile nr.2536 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A. A. M. S. L. R. M. B.

GREFIER

M. V. G.

red.AAM/AC 2 ex. - _

jud.fond.M. A.

Decizia civilă nr. 702/2013. Contencios. Obligația de a face

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 702/2013. Contencios. Obligația de a face