Sentința civilă nr. 2475/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date - 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2475
Ședința publică de la 17 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE H. I. -D., judecător
Ț. V., grefier
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. M. G., cu domiciliul în Z., str.Lt.C. T.M., nr.12, bl.S.27, sc.A, ap.8, Jud.Sălaj, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A ORAȘULUI Z., cu sediul în Z., P. I. M., nr.15, Jud.Sălaj, având ca obiect obligația de a face RESTITUIRE TAXĂ AUTO.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului, av.Chende Ciprian, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că procedura de citare este îndeplinită, acțiunea este timbrată, iar pârâta A. F.
P. Z. a depus la dosar la f.17 întâmpinare.
Instanța comunică copia întâmpinării cu reprezentantul reclamantului, av.Chende Ciprian, iar acesta nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru studiul întâmpinării.
Instanța, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 Cod procedură civilă,
constată că raportat la art.10 din Legea nr.554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța acordă reprezentantului reclamantului cuvântul pe cererile în probațiune, iar acesta solicită încuviințarea în probațiune a înscrisurilor depuse la dosar. Arată totodată că nu are de formulat alte cereri.
În temeiul art. 167 C.pr.civ., instanța încuviințează înscrisurile depuse de reclamant în probațiune și, constatând închisă faza cercetării judecătorești, acordă reprezentantului reclamantului cuvântul atât asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâta D.G.F.P - Sălaj prin întâmpinare, cât și asupra fondului.
Reprezentantul reclamantului, av.Chende Ciprian, solicită respingerea excepției ca nefondată. Pe fond, susține acțiunea așa cum a fost formulată în scris, solicitând admiterea ei și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.779 lei în favoarea reclamantului, cu dobânda legală de la data achitării și până la data
restituirii taxei. Solicită totodată obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Instanța, raportat la obiectul cererii și a actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare, urmând ca odată cu fondul cauzei să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtă prin întâmpinare.
T R I B U N A L U L :
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 6381/84 din_, reclamantul M. M. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. F.
a M. Z., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.779 lei, reprezentând diferență taxă specială de primă înmatriculare achitată în data de_ și dobânda calculată la această sumă, începând de la data achitării taxei și până la restituirea integrală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achitat la Trezoreria Z. suma de 5.752 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autovehiculul marca Volkswagen 3B/SEATJX01/Passat Variant, cu număr de identificare WVWZZZ3BZYE469302, conform chitanței seria TS3A nr. 2367112 din data de_ .
Prin decizia de restituire nr. 654 din_ emisă de A.F.P.Z. i s-a restituit suma de 2973 lei, reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule. Reclamantul a solicitat restituirea diferenței de 2.779 lei și, în urma refuzului comunicat de pârâtă, s-a adresat instanței, apreciind că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile Tratatului Comunității Europene.
În drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 148 Constituția României, art. 90 din TCE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de restituire, cartea de identitate a autoturismului, actul prin care a dobândit autoturismul, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE.
Prin întâmpinare, pârâta AFP Z. - prin D.G.F.P.Sălaj a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținând în motivarea excepției faptul că reclamantul nu a atacat un act administrativ și nu a urmat procedura prevăzută de art. 207 și urm. Cod procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că prin art. 11 s-a dispus ca taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor ordonanței privind taxa de poluare, să se restituie în baza procedurii stabilite prin Normele aprobate prin HG nr. 686/2008. S-a mai menționat că, prin Decizia nr. 499 din 7 aprilie 2009, Curtea Constituțională a reținut că redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe atâta timp cât natura juridică a celor două taxe este identică, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia și diminuarea cuantumul ei.
În temeiul art. 137 alin.1 C.pr.civ., analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de restituire, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța reține următoarele:
Tribunalul reține că articolul 1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Reclamantul s- a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal și a inițiat procedura prevăzută de art.7 din legea nr.554/2004. Având în vedere că pârâta a comunicat refuzul de a restitui taxa, reclamantul a formulat prezenta acțiune, apreciind refuzul pârâtei ca fiind nejustificat.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, motivată pe împrejurarea că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă, respectiv nu exercitat calea administrativă de atac prevăzută de art. 205 și urm. din OG nr. 92/2003, Tribunalul reține că prin decizia Î. nr. 24/_ de admitere a recursului în interesul legii s-a statuat că sunt admisibile acțiunile prin care se solicită restituirea taxei de poluare în lipsa parcurgerii procedurii prevăzute de art. 205-218 din OUG nr. 92/2003. În cuprinsul acestei hotărâri a fost expusă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst). Pe cale de consecință, tribunalul va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii.
Referitor la fondul cauzei, din actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul a achitat la Trezoreria Z. suma de 5.752 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autovehiculul marca Volkswagen 3B/SEATJX01/Passat Variant, cu număr de identificare WVWZZZ3BZYE469302, conform chitanței seria TS3A nr. 2367112 din data de_ .
Prin Decizia de restituire nr. 654 din_ emisă de A.F.P.Z. i s-a restituit suma de 2973 lei, reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule. Autovehiculul a fost cumpărat de reclamant din Germania și înmatriculat în acest stat. Considerând nelegală reținerea sumei de 2.779 lei cu titlu de taxă pe poluare, reclamantul s-a adresat pârâtei AFP Z., solicitând restituirea acestei sume, cerere respinsă însă de pârâtă, conform Adresei nr. 55244/_ ..
Potrivit art.2141- 214 3din Codul fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către
persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141- 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că s-a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente:
Constituția României
: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene
: Prin Decizia în cazul Costa/Enel (1964)
, CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr.343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale.
Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității Europene, fără ca statele membre să-i poată opune obstacole.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Întrucât tribunalul constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa încasată de pârâta AFP Z. trebuie restituită în integralitate.
Este real faptul că prin OUG nr. 50/2008, care a intrat în vigoare din data de 01 iulie 2008, s-a prevăzut restituirea diferenței dintre taxa achitată pentru prima înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea dispozițiilor acestei ordonanțe (art. 11) și au fost abrogate prevederile art. 214 indice 1-214 indice 3 din Legea nr. 571/2003. Însă faptul că Guvernul României, urmare a negocierii purtate cu reprezentanții Comisiei Europene, a adoptat taxa pe poluare, nu reprezintă o împrejurare care să schimbe situația juridică din speță, ci dovedește că reglementarea în vigoare la data încasării taxei achitată de reclamant era contrară dreptului comunitar, condiții în care se impune restituirea acesteia.
Față de cele de mai sus, tribunalul va admite cererea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. Z. și, în consecință, va obliga pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 2.779 lei, reținută de pârâtă cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală de la data de_ și până la data restituirii efective.
Ca argument al admiterii cererii accesorii privind dobânda, instanța reține că principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația în natură si integrală a prejudiciului, iar o justă reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării și folosirii de către pârâtă a unei sume, fără temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci și a dobânzii legale, calculate pentru perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, la solicitarea reclamantului, pârâta AFP Z. va fi obligată, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I: H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta A. F.
P. Z. - prin D.G.F.P Sălaj.
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. M. G., cu domiciliul în
Z., str.Lt.C. T.M., nr.12, bl.S.27, sc.A, ap.8, Jud.Sălaj, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A ORAȘULUI Z., cu sediul în Z., P. I. M., nr.15, Jud.Sălaj și în consecință, obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2.779 lei, reținută de pârâtă cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule, cu dobânda legală de la data de_ și până la data restituiri efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen d e15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică în data de 17 mai 2013.
Președinte, Grefier,
H. I. D. Ț. V.
Red: HID/_ .
Dact: ȚV/_ /4 ex.
