Decizia civilă nr. 703/2013. Contencios. Obligația de a face

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 703/2013

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.

M. B. GREFIER: M. V. -G.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-chemat în garanție

M. E., C., T. și S., împotriva sentinței civile nr. 2562 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița- Năsăud, în contradictoriu cu intimata- reclamantă T. (L. ) I. M. și intimata - pârâtă U. "S. H. ";, având ca obiect obligația de a face.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Intimata- reclamantă T. (L. ) I. M. și intimata- pârâtă U. "S.

H. "; B. au depus la dosar întâmpinare.

Părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 159¹al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat și comunicat.

De asemenea, se constată că întâmpinările au fost depuse în termen.

Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 2562/0_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T. (L. ) I. M., împotriva pârâtei U.

S. H. B. .

A fost obligată pârâta U. "S. H. "; B. să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diplomă.

A fost respinsă cererea reclamantei de aplicare a penalităților în cuantum de 200 lei/zi de întârziere.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 4,30 lei.

A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta

U.	"S. H. "; B.	împotriva chematului în garanție M.	E.	, C.
, T.	ȘI S. .

A fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diploma de licență pentru reclamantă.

A fost respinsă cererea pârâtei privind obligarea chematului în garanție la plata penalităților în cuantum de 200 lei/zi de întârziere, ca neîntemeiată.

A fost obligat chematul în garanție să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 4,30 lei.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la Curtea de Apel C. sub nr._, iar ulterior declinării competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, aceasta înregistrându-se cu nr. de mai sus, reclamanta T. (L. ) I.M. a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, U.

"S. H. "; B., solicitând obligarea acesteia la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, respectiv foaia matricolă, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței cu aplicarea unei penalități de 200 lei/zi de întârziere și cu cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a arătat că reclamanta a absolvit Cilul I - studii universitare de licență (sistem Bolognia) - la Facultatea de Psihologie din B., specializarea psihologie, din cadrul Universității "S. H. " - promoția 2009, iar în sesiunea iulie 2009 a susținut și a promovat examenul de licență.

Aspectul este recunoscut de pârâtă, care i-a eliberat, în dovedirea celor de mai sus, Adeverința nr. 2683/_ .

Potrivit art. 38 alin.1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul MECT nr. 2284/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.

Potrivit art.2, actele de studii din sistemul național de învățământ superior, care confirmă studiile de învățământ superior efectuate și titlurile sau calitățile dobândite, și care conferă titularilor acestora drepturile și obligațiile ce decurg din Legea nr.84/1995/R și din celelalte reglementări legale în vigoare (la acea dată), sunt diploma, certificatul și atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt, potrivit legii, anexe la actele de studii.

Conform art.5, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii, iar art. 11 prevede că activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.

Potrivit art. 20, titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de Senatul instituției, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor.

Potrivit Capitolului VII din Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de U. S. H. și înregistrată sub nr.1405/_, universitatea pârâtă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, până la eliberarea diplomei de licență, facultățile putând elibera, la cerere, adeverințe prin care să se certifice promovarea examenului de licență, precum și rezultatele la examenul de licență și valabilitatea adeverinței până la elaborarea diplomei.

In cauză nu se poate contesta faptul că reclamanta a absolvit o specializare la o formă de învățământ pentru a căror organizare universitatea pârâtă avea

autorizare sau acreditare provizorie, astfel că refuzul eliberării actului solicitat este unul nejustificat.

Se arată că din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia, reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile ce-i reveneau atât potrivit Contractului de studiu încheiat cu pârâta, cât și Regulamentului privind activitatea profesională a studenților, în sensul că a plătit taxele de studii, a susținut și promovat toate examenele, inclusiv examenul de licență.

Numeroaselor sale cereri scrise de eliberare a diplomei - care realizează cerința procedurii prealabile prevăzute de lege - pârâta fie nu le-a răspuns în nici un mod, fie a comunicat explicații de natură să amâne rezolvarea, transferând responsabilitatea întârzierii către M. E. .

În drept, s-au invocat disp. art. 1 alin. 1, art. 8 alin. 1, art. 12, art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Legea învățământului nr. 1/2011(sau nr. 84/1995, republicată), art. 3 pct. 1 și art. 274 Cod pr.civ.

Pârâta U. "S. H. "; a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că aceasta și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamantă, în sensul că, după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acesteia, a eliberat Adeverința de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor nr. 1405/_ și cu prevederile art. 20 și art.38 din Ordinul MECTS nr.2284 din 28 septembrie 2007 .

Potrivit art.7 din "Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ", (Ordinul nr.2284/2007)," Formularele actelor de studii sunt tipărite si difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECT, unitate care poarta întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare. "

A informat și Romdidac SA - Compania de material didactic desemnată de MECT, aducându-le la cunoștință că solicită tipărirea unor formulare tipizate, însă Romdidac SA prin mai multe adrese, i-a comunicat că nu poate să tipărească și să livreze decât cu aprobarea scrisa a MECTS - Direcția G. ă, Juridică și Control.

MECTS este cel care în calitatea sa de autoritate publică, gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a elibera diplomele si suplimentele la diploma solicitate de către reclamanți.

S-au făcut demersurile legale către M. E., C., T. și S. în sensul că a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării acestora și spre a emite mai departe comanda de tipărire la SC ROMDIDAC S.A.

Astfel, prin adresele înregistrată la M.E.C.T.S a solicitat să fie dată aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la SC ROMDIDAC SA, dar nu a primit un răspuns oficial din partea autorității administrative.

Prin urmare, reclamanta a urmat cursurile pe care pârâta le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite, a emis acestora adeverința, sub egida MECTS, din care rezultă calitatea de licențiat - acte ce premerg diplomei finale.

Întrucât, la data înscrierii reclamantei la cursurilor Universității S. H., MECTS, avea posibilitatea, potrivit sarcinilor prevăzute de dispozițiile art. 116 si art. 141 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare la acea dată), să invoce nelegalități în organizarea a studiilor acestora, dar nu a sesizat nici o neregulă în acest sens, nu se justifică refuzul acestuia de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru absolvenții anului 2009.

Adresele emise către MECTS vizează actele de studii pentru absolvenții din anul 2009. Acestea au fost soluționate în parte, fără a se aproba tot necesarul de

formulare tipizate și pe cale de consecință, se află în imposibilitatea de a elibera tuturor absolvenților diplome, din vina MECTS. Câtă vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept. Pe de altă parte, nu se pot face discriminări între reclamantă și alți absolvenți întrucât, în cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de învățământ urmate.

De asemenea, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a M. ui

E., C., T. si S., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in Diploma de Licența si suplimentul la diploma pentru reclamantă, sub sancțiunea prevăzută de art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004, în cuantum de 200 lei/zi de întârziere, începând cu a 30 zi de la rămânerea irevocabila a hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, se arată că U. "S. H. "; a fost înființată prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin HG nr.693/2003 și HG nr.676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, matematică, informatica și altele.

Potrivit dispozițiilor art.60 (1) din Legea nr.84/1995,"activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi" U. S. H. având învățământ la ZI, FR, ID acreditat/autorizat prin HG nr.940/2004 a procedat legal.

In aplicarea dispozițiilor Legii nr.84/1995, M. E. a emis la data de

7 martie 2006, Ordinul nr.3404, in cuprinsul căruia se stabilește la art.2 că "Admiterea in învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studii de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate", iar la art. 8 se prevede ca "Formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământul la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, in domeniile respective și dispun de departamente specializate. "

Specializarea urmată de reclamantă la forma de învățământ, a fost confirmată de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.

U. S. H. s-a conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr.36125/_, în vederea obținerii aprobării pentru tipizarea de formulare tipizate.

Prin adresele formulate a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente MECTS, toate informațiile cerute prin adresa susmenționată, în care impun tuturor instituțiilor de învățământ de stat și particulare să atașeze la cererile lor "si situațiile centralizatoare(....) semnate și stampilate pe fiecare pagină și incluse și în format electronic pe CD, la Direcția G. ă de Învățământ Superior. "

Nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art.8 din Legea nr.443/2002 și nici după emiterea HG nr.676/2007 si a HG nr.635/2008, precum și nici după intrarea in vigoare a OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, M. E. nu a sesizat nereguli semnificative în procesul de organizare și desfășurare a procesului educațional la nivelul pârâtei.

Aprobarea în parte a tipizării formularelor de diplomă echivalează cu recunoașterea din partea METCS, că a funcționat într-un cadru legal, care i-a

permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță.

Adresele emise de pârâtă către Minister vizează actele de studii pentru 2009, însă ele au fost soluționate în parte, fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate și pe cale de consecință, se află în imposibilitate să le elibereze tuturor absolvenților diploma de licență, din vina chematului în garanție.

Câtă vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile, dreptul reclamantei la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept. Pe de altă parte, nu se pot face discriminări intre reclamantă și alți absolvenți, câtă vreme în cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de învățământ urmate.

În drept, s-au invocat disp. art.60-63 Cod proc.civ., art. 18 din Legea nr.554/2004 coroborate cu art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Chematul în garanție M. E., C., T. și S. a depus

întâmpinare la cererea de chemare în garanție, prin care a solicitat respingerea acesteia, pentru următoarele motive, ce se vor prezenta în esență:

M. E., C., T. și S. a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010 prin adresele 37450/_, 37629, 12356F/_, 49716/_, 32048, 36711, 40456/_, cererea de chemare în garanție fiind lipsită de obiect.

Diferențele dintre numărul solicitat și cel aprobat se datorează următoarelor aspecte:

În conformitate cu prevederile art. 5 din Ordinul nr.2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Prin urmare universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de

studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate.

De altfel, U. S. H. prin nota nr. 630/_ a prezentat o situație a numărului de studenți înscriși la specializări/programe de studii autorizate provizoriu sau acreditate, precum și o situație privind numărul absolvenților la forma de învățământ ID pentru care nici nu au solicitat eliberarea avizului pentru tipărirea diplomelor de licență, întrucât situația acestora urmează să fie clarificată în conformitate cu prevederile OUG nr. 10/2009.

În concluzie, având în vedere că M. E., C., T. și S. a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010, solicitările pârâtei U. S.

H. fiind astfel soluționate, precum și faptul că aceasta a renunțat la acțiunea formulată împotriva MECTS, acțiune cu obiect identic cu cel al cererii de chemare în garanție formulată în prezenta cauză, solicită respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.

În drept, s-au invocat disp. art.115-118 Cod procedură civilă, HG. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea MECTS, Ordinului ministrului educației nr. 295/2007, Legea nr. 84/1995 Legea învățământului, Ordinul ministrului educației nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că adeverința nr. 2683/_ eliberată de către pârâta U. "S. H. "; B. atestă faptul că reclamanta, absolventă a Ciclului I - Studii universitare de licență (sistem Bologna) - facultatea de Psihologie din B., specializarea psihologie, a promovat examenul de licență din sesiunea iulie 2009, obținând Titlul de Licențiată în Psihologie.

Eliberarea acestei adeverințe (a cărui temei rezidă în prevederile art. 38 alin.1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul MECT nr.2284/2007) conduce la concluzia că reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile ce i-au revenit potrivit contractului de studii încheiat cu pârâta în sensul plății taxelor de studii și a susținerii și promovării examenelor.

Până la data pronunțării prezentei hotărâri, pârâta USH nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamanților diploma de licență în original și foaia matricolă, obligație ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. Acest termen maxim a fost stabilit de art. 20 din OMEC nr. 2284/2007 privind aprobarea regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.

În speță, se impune a se menționa faptul că adeverința prin care i s-a recunoscut reclamantei calitatea de licențiată în psihologie este în ființă, nefiind revocat/anulat, astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.

Corespunde adevărului că pârâta a comunicat MECTS prin adresa nr. 40976/_ necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților Universității "S. H. "; pentru anul 2009, însă, potrivit susținerile acesteia, achiziționarea de formulare tipizate de la SC ROMDIDAC SA a fost avizată de către pârâtul MECTS doar pentru o parte din necesar. Această împrejurare nu poate constitui un motiv pentru exonerarea de răspundere a pârâtei și nici o justificare a conduitei sale cât timp obligația de remitere a diplomelor de licență și a foilor matricole către reclamanți este una de rezultat conform art. 20 din OMEC nr. 2284/2007.

Potrivit art.5 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiva rectorului instituției.

Pe cale de consecință, chiar în lipsa obținerii aprobării pentru tipărirea formularelor tipizate din partea MECTS, refuzul pârâtei de a elibera reclamanților diploma de licență și suplimentul la diplomă ( foia matricolă ) după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, fiind incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Culpa pârâtei este susținută și de faptul că pârâtul MECTS a făcut dovada prin adresele nr. 12356/F/_ și nr. 32048,36711,40456/_ că a avizat achiziționarea unui număr diplome de licență pentru actele de studii destinate absolvenților din promoția 2009, pârâta USH fiind cea care a individualizat în concret beneficiarii tipizatelor avizate prin aceste adrese, iar printre aceștia nu s- a numărat și reclamanta.

Prin HG nr.1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I. Pentru domeniul studii universitare de licență " Psihologie", s-au prevăzut specializările "Psihologie și Terapie ocupațională";.

Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.

funcționeze provizoriu sau acreditate, nu este aplicabilă reclamantei (conform principiului neretroactivității legii civile), întrucât a intrat în vigoare după data promovării examenului de licență din sesiunea iulie 2009, fiind publicat în MO nr. 581 din 20 august 2009.

De altfel, în speță nu a fost contestat în mod expres faptul că reclamanta nu are dreptul să obțină diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru că a urmat o formă de învățământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.

Prin urmare, tribunalul, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, a obligat pârâta să elibereze în favoarea reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă (foaia matricolă).

În privința capătului de cerere vizând obligarea pârâtei la emiterea documentelor sub sancțiunea unei penalități de 200 lei/fiecare zi de întârziere, tribunalul reține că despăgubirile pentru întârziere pot fi solicitate în condițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată. În cauză, prevederile art. 18 alin. 5 din Legea contenciosului administrativ nu sunt necesare a fi aplicate, fiind mai eficientă de urmat procedura dispusă de art. 24 din același act normativ (în măsura în care neexecutarea hotărârii îi va putea fi imputată exclusiv pârâtei), aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta este ținută în

îndeplinirea obligațiilor sale nu doar de avizul chematului în garanție MECTS pentru tipărirea documentelor respective, dar și de activitatea Romdidac SA.

Examinând cererea de chemare în garanție formulată în cauză, tribunalul a reținut că între obligația Universității "S. H. "; și obligația MECTS de a aproba formularele tipizate, există o interdependență, câtă vreme doar prin admiterea cererii de chemare în garanție se asigură punerea în executare a obligației pârâtei, date fiind prevederile Ordinului nr.2284/2007, MECTS având competența exclusivă de a aproba tipărirea formularelor tipizate necesare.

Este evident că eliberarea diplomei de licență și a suplimentului nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece MECTS refuză tipărirea formularelor tipizate necesare, motivul fiind acela că nu se pot elibera în mod nelimitat formularele tipizate, ci numai pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze.

MECTS nu a opinat într-un sens neechivoc despre situația reclamantei, ci a analizat în abstract condițiile ce trebuie îndeplinite de fiecare universitate, date fiind prevederile art.5 din Ordinul nr.2284/2007, instanța reiterând în acest context faptul că prevederile OG nr.10/2009 nu sunt aplicabile în speță, deoarece s-a susținut examenul de licență în iulie 2009.

Din această perspectivă, tribunalul a apreciat că cererea de chemare în garanție se fondează în parte, sens în care în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 28 din același act normativ și cu art. 60-63 C.pr.civ.,

va fi obligat M. E., C., TINERETRULUI și S., în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate, a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamantă.

Având în vedere motivarea în drept a sancțiunii solicitate de pârâtă a fi aplicată pentru neîndeplinirea acestei obligații, respectiv art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a respinse cererea formulată de pârâtă în acest sens, întrucât această sancțiune nu poate fi aplicată decât în faza de executare a hotărârii judecătorești, ceea ce presupune, sub aspectul limitelor temporale, că se poate aplica doar în momentul la care pârâta, fiind în posesia titlului executoriu, constată că debitorul nu a îndeplinit obligația impusă, ceea ce nu este cazul în speță.

În temeiul art.274 Cod procedura civilă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 4,30 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, în baza aceluiași temei de drept dispunând totodată și obligarea chematului în garanție să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 4,30 lei, reprezentate de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție M.

, C., T. și S., solicitând, admiterea recursului in temeiul art. 304 pct. 4 și art. 304¹C.pr.civ., modificarea sentinței atacată, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea recursului, s-au arătat următoarele:
1. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct.4 din Codul de procedură civilă, consideră recurentul că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. Astfel, se învederează următoarele:
  Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior, precum și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții exclusive ale M. ui E., C., T. și S. .
  Având în vedere acest aspect, se precizează că atribuțiile și competențele
  Din prevederile legale prezentate rezultă fără echivoc că responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituție de învățământ superior.
  De asemenea, se precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate.
  Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
  Potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărârea Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
  În prezenta speță, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu
  încălcarea prevederilor legale. Practic, instanța s-a substituit organismelor de certificare a calității studiilor universitare, s-a substituit MECTS și a decis să acorde diplome, fără ca aceste diplome să aibă la bază studii universitare cu un parcurs firesc, la specializări autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.
  Practic instanța de fond se substituie MECTS și ARACIS și evaluează calitatea unor programe de studii, acordând și diplome, deși instanțele nu au competența de a se pronunța cu privire la conținutul, calitatea sau îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare.
  În condițiile în care, în România, învățământul este prioritate națională (atât conform Legii nr.84/1995 R2, cât și conform Legii nr. I/2011), coordonarea (inclusiv evaluarea și supravegherea) sistemului național de învățământ superior
  și asigurarea implementării și respectării calității programelor de studii este de competența MECTS și ARACIS, și nu a instanțelor de judecată.
  Diplomele și suplimentele la diplomă se acordă în mod exclusiv pe baza parcurgerii unor programe de studii organizate legal, cu autorizarea sau acreditarea prevăzută de lege, și nu pe baza sentințelor judecătorești.
  Prin hotărârea pronunțată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzute de lege, și să acorde, astfel, diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii în conformitate cu prevederile legale, instanța de fond s-a substituit MECTS, ARACIS și Instituțiilor de învățământ superior, depășind, astfel, atribuțiile puterii judecătorești.
2. Cu privire Ia motivele de recurs întemeiate pe art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, sunt învederate următoarele:

Instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.

Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care sunt acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu structurile și specializările universitare cu formele de învățământ respective, interpretând în mod eronat prevederile legale aplicabile spetei.

Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea MECTS, instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamanți este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.

Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond a omis însă să analizeze prevederi legale care există și care au legătură cu pricina. Astfel, nu a fost luată în considerare H.G. 535/1999, care prevede, la art.5, că "Învățământul deschis la distanță, similar cu învățământul fără frecvență, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege", din acest text rezultând clar obligația instituțiilor de învățământ superior de a parcurge procedura de autorizare prevăzută de lege pentru a putea organiza învățământ la distanță.

H.G. nr.1011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că "Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată."

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică în vederea autorizării/acreditării acestora; ori aceste etape obligatorii nu au fost respectate de către U. S. H. .

Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.

Potrivit legii, în speță Legea nr. 288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărâri lor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de

învățământ.

Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Prin urmare o instituție nu are dreptul să înscrie "studenți" și să elibereze diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării, aceasta nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.

Legea nr. 84/1995, la art.l03, alin. 2 prevede: " Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi."

Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr. 84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele

facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".

Însă, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.

Potrivit art. 60 alin. l din Legea învățământului nr. 84/1995 "activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi". Norma citată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată sau autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ape legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți și să elibereze diplome în aceste forme de învățământ dacă este acreditată/autorizată pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților aceste forme de învățământ numai dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă. Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform prevederilor legale în vigoare.

În speță, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamanta, pârâta U. S. H. era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de învățământ ZI, nu și ID. Având în vedere că reclamanții- intimați nu au parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu sunt îndreptățiți să obțină diploma de licență.

Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR si ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu se poate depune dosar de acreditare și nu pot fi organizate cursuri la ID si FR dacă universitatea respectivă nu are organizate și acreditate/autorizate și cursuri la ZI la disciplina respectivă.

Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autori zării/acreditării acestor forme de învățământ. Aceste acte normative erau in vigoare la data inmatricularii reclamantei-intimate. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern.

În această ordine de idei, solicitarea reclamantei da a le fi eliberată diploma care să ateste studii desfășurate în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât, potrivit principiului "Quod nullum est, nullum producit efectum", studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.

Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă este recunoscută de MECTS dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv.

Recurentul arată că specializarea urmată de reclamanta nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învățământ ID, această nefiind menționată în nicio hotărâre a guvernului din perioada în care reclamanții au urmat studiile.

Nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantilor-intimati de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu. Un act nu poate avea efectele prevăzute de lege decât în eventualitatea în care este emis în conformitate cu legea și de către o entitate abilitată de lege în acest sens, fără a exista în același timp posibilitatea recunoașterii ca valabil a unui act emis fără respectarea normelor edictate pentru încheierea sa valabilă.

Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate. Activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea unui interes general major. Este vorba de interesul major al asigurării

unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate.

Punându-se semnul de egalitate între așa-zise studii, urmate nelegal, și studiile desfășurate legal de absolvenții tuturor instituțiilor de învățământ superior din sistemul național de învățământ, se aduc grave prejudicii întregului sistem de învățământ și se creează o discriminare între absolvenții specializărilor organizate legal, și persoanele cărora instanța a decis să le acorde o diplomă la care nu au dreptul, deoarece nu au desfășurat studii autorizate provizoriu sau acreditate conform legii.

În concluzie, raportat la prevederile legale invocate mai sus, recurenta solicită să se admită recursul astfel cum a fost formulat si să se modifice sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.

În drept: prezentul recurs este întemeiat pe dispozițiile C.pr.civ., Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, H.G. 536/2011, Legea 1/2011, H.G. 1011/2001, Legea nr. 288/2004, Ordinul nr.

2284/2007, O.U.G. nr. 75/2005.

În data de_, intimata reclamanta T. (L. ) I. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 18), prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză de M. E., C., T. și S., motivat pe faptul că sentința civilă recurată este legală și temeinică și nu există nici un motiv de casare sau de modificare a acesteia.

Susținerea recurentei, în sensul că instanța de fond a interpretat greșit legislația aplicabilă atunci când a admis cererea de chemare în garanție, este lipsită de fundament juridic.

Afirmația făcută în cuprinsul motivelor de recurs, în sensul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelora care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmitere s-a făcut cu titlu oneros, este doar parțial reală.

Obligația de garanție poate izvorî, ca în cazul de față, și din lege.

În această situație raportul juridic între pârâtă și chematul în garanție este născut de prevederile Ordinului nr. 2284/2007, potrivit căruia MECTS are competența exclusivă de a aproba tipărirea formularelor tipizate specifice, între care și cele care fac obiectul prezentei cauze.

Este evidentă și de necontestat imposibilitatea îndeplinirii obligației pârâtei

U. "S. H. " de eliberare a diplomei, fără îndeplinirea de către chemata în garanție a obligației de punere la dispoziție a formularului necesar.

Câtă vreme recurenta gestionează formularele tipizate de diplomă și are autoritatea tipăririi și distribuirii lor, nu se poate susține că aceasta și-ar fi îndeplinit obligația rezultând din lege, prin faptul că ar fi desemnat unitatea de specialitate și ar avizat achiziționarea de astfel de formulare, cât timp nu a urmărit și impus executarea efectivă, în întregime, a acestor obligații de către contractanții săi în acest scop.

Susținerea recurentei în sensul că prin numeroase adrese ar fi avizat achiziționarea actelor de studii în discuție, precum și cea referitoare la renunțarea la judecată într-un proces anterior dintre pârâtă și chemata în garanție, nu pot constitui argumente de natură să justifice admiterea recursului.

Din probele administrate de instanța de fond rezultă că recurentul nu a aprobat tipărirea de către s.c. Romdidac s.r. a numărului de formulare tipizate necesare (ci doar 10.325 din 27.000 buc).

Recurenta invocă drept motive de recurs aspecte străine calității și poziției ei de chemată în garanție. Obiectul chemării în garanție l-a constituit obligarea

recurentei la punerea la dispoziția pârâtei a formularelor imprimate necesare eliberării diplomelor.

Punerea în discuție, în actualul moment procesual, a legalității acreditării sau autorizării funcționării provizorii a pârâtei, în condițiile în care chemata în garanție nu a formulat o cerere reconvențională sau o acțiune având ca obiect anularea (constatarea nulității) rezultatelor examenului de licență susținut de reclamanta, este înafara dispozițiilor legale.

Mai mult, susținerile recurentei de sub pct. II din motivele de recurs vin să infirme afirmațiile acesteia de sub pct. I, câtă vreme inițial aceasta recunoaște că a făcut toate demersurile legale ce-i revin în competență pentru achiziționarea de formulare tipizate constând în diplome de licență, în timp de sub pct. II recurenta contestă dreptul pârâtei de a elibera o astfel de diplomă, (fără însă ca anterior să fi solicitat instanței anularea acestui drept, pretins nelegal).

Este evident că reclamanta nu a urmat o specializare și o formă de învățământ pentru care universitatea pârâtă să nu aibă autorizare sau acreditare provizorie.

Motivele invocate de recurentă, referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească fiecare universitate prin raportare la dispozițiile OG 10/2009 nu sunt aplicabile în cauză, astfel că în mod corect instanța de fond le-a înlăturat, cu motivarea neretroactivității ei la situația intimatei reclamante.

Este evident neîntemeiat motivul că prin hotărârea pronunțată instanța de fond ar fi nesocotit dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în sensul că ar fi încălcat principiul puterilor în stat, dispunând peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor.

Instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale și și-a exercitat rolul ei legal, impunând respectarea legii încălcată de chemata în garanție.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta U. "S. H. " a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.

Privind criticile aduse hotărârii instanței de fond, raportate la prevederile art.304 pct.4 C.proc.civ., respectiv depășirea atribuțiilor judecătorești, USH solicită înlăturarea lor pentru următoarele considerente:

In raport de conduita adoptata de MECTS, organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, apreciază USH ca aprobarea de către U. "S. H. " din B. a admiterii la forma de învățământ la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art.32 alin.6 din Constituția României si Legea nr.84/1995 in vigoare la momentul înscrierii reclamantului/ei la Facultate.

Recunoașterea, prin chiar art.8 din Ordinul nr.3404/2006, emis de către ministrul educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanta, pentru domeniile in care acestea erau autorizate sa organizeze cursuri de zi, conferă intimatului/ei dreptul de a cere sa li se elibereze Diploma de licența, însoțita de Suplimentul la Diploma, drept recunoscut de pct. VII din Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobata de Senatul Universității "S. H. " la data de 13 mai 2009, act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr.1405 din_ .

Acest drept nu poate fi afectat si cu atât mai puțin suprimat, in fapt sau in drept,de divergentele ce au apărut, in decursul timpului, intre U. "S. H. " si M. E., pe seama valabilității inițierii si desfășurării formei de învățământ la distanta, pentru specializările la care se organizau si cursuri de zi acreditate/autorizate, atâta timp cat M. E. sau Agenția Româna de

Asigurarea Calității in Învățământul Superior (ARACIS), înființata in baza O.U.G. nr.75/2005, nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrativa care sa conducă la concluzia ca U. S. H. a acționat in afara cadrului legal, in condițiile in care, in principiu, M. ui E. i se recunoștea, prin art.6 din Legea nr.443/2002, dreptul de a "propune încetarea activității de învățământ si desființarea prin lege a universității".

U. S. H. a fost înființata prin Legea nr.443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ care a funcționat intr-un cadru legal.

Prevederile legale la momentul înscrierii intimaților reclamanți la cursurile USH, o obligă pe aceasta la obținerea acreditării numai pe specializările (facultățile) existente in cadrul Universității S. H. si nicidecum pe formele de învățământ.

În baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (in vigoare pe întreaga perioada de școlarizare a reclamantului/ei) activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme de zi, seral, cu frecventa redusa si la distanta. Formele de învățământ seral, cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior, care au cursuri la zi.

Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aibă forma de învățământ la zi. În acest sens, legiuitorul a avut in vedere faptul ca evaluarea si acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitara distincta, si nu la nivelul formelor de învățământ. Programa de studii este cea care susține calificarea distincta,

indiferent de forma de învățământ absolvita (zi, seral, frecventa redusa sau învățământ la distanta).

Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către intimații - reclamanți era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.

Potrivit prevederilor art.29 alin.3 si 4 din acest act normativ "in învățământ ul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licența, care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgere a doua etape succesive:

autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii;
dreptul de a emite diplome,certificate studii recunoscute de M. E. si organiza după caz, examen de absolvire, doctorat."

Dispozițiile art. 29 din OUG nr.75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acredita; distincte pentru fiecare forma de învățământ, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.

Noțiunea de "program de studii" a fost definita in cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr- un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.

Coroborând cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995 (in vigoare la data promovării examenului de licența), diplomele si certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, in condițiile legii, pentru aceeași specializare sau echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvita, se poate desprinde concluzia ca nu forma de învățământ absolvita (zi, frecventa redusa, învățământ la distanta) este cea care duce la o calificare universitara, ci specializarea aleasa si urmata.

Mai mult, art.4 din HG nr.535/2009 arata ca autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa si la forma de învățământ seral sau fara frecventa, fara a fi necesara îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica si Acreditare, instituțiilor de învățământ superior.

Învățământul deschis la distanta beneficiază de o reglementare distincta la art.5 din același act normativ" învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fara frecventa, se poate organiza numai in cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege".

Prin art.5 din HG 916/2005 se arata ca:

"(1) Structurile si specializările prevăzute in anexele nr.1 si 2 functioneaza începând cu anul universitar 2005/2006, pentru anul întâi de studii.

(2) Specializările prevăzute in anexele nr. 1-3 la Hotărârea Guvernului nr. 410/2002 privind structurile si specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, cu modificările si completările ulterioare, care nu se regăsesc in anexa nr.3 la prezenta hotărâre, intra in lichidare începând cu anul universitar 2005/2006. "

U. S. H. este cuprinsa in anexa nr.3 a acestui act normativ.

Potrivit prevederilor art.6 din H.G. nr. 676/2007, "specializările (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 916/2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența si prin Hotărârea Guvernului nr._ privind organizarea studiilor universitare de licența si aprobarea listei domeniilor si specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora, cu modificările ulterioare, care funcționează începând cu anul I, 2005-2006 si care se regăsesc in prezenta hotărâre își continua activitatea".

Prin art.1 din HG nr.1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența si a specializărilor din cadrul acestora,al specializărilor reglementate sectorial si/sau general. Din lecturarea textelor legale, evocate mai sus, se poate observa ca U. S. H. a funcționat intr- un cadru legal.

In aceste condiții de reglementare si in raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, se apreciază ca aprobarea de către U. "S. H. " din B. a admiterii la forma de învățământ la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, tine de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin.6 din Constituția României si Legea nr. 84/1995 in vigoare la momentul înscrierii reclamantului/ei la Facultate.

Având in vedere aceste considerente, U. S. H. solicita constatarea cadrului legal in care a funcționat, să se observe ca in mod corect

instanța de fond a constatat ca USH și-a îndeplinit obligațiile legale fata de reclamant/a, in sensul că, după finalizarea completa a studiilor si susținerea examenului de licența, la cererea acestuia, a eliberat Adeverințele de absolvire a studiilor, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisa de către pârâta USH sub nr. 1405/_ si cu prevederile art. 20 si art. 38 din Ordinul MECTS nr.2284 din 28 septembrie 2007.

Pentru aceste considerente, pârâta USH solicită înlăturarea susținerilor recurentului chemat in garanție MECTS, întrucât nu ne aflam in situația depășirii atribuțiunilor judecătorești, așa cum susține recurentul prin motivele de

recurs susțineri lipsite de conținut, întrucât instant de fond, dând eficiență art.13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților fundamentale, a asigura intimatului/ei reclamant/a dreptul la un recurs efectiv, iar prin admiterea cererii introductive a făcut dovada nu numai a unei temeinice si aprofundate cercetări a cauzei ci a dat dovada de integritate si imparțialitate deliberând in mod democratic si asigurând o înalta calitate actului de justiție.

Astfel observând cercul vicios in care se afla pârâta USH si constatând ca susținerile recurentului - chemat in garanție cu privire la aspectul de nelegalitate al programelor de studii universitare urmate de intimații reclamanți nu au fost nedovedite, in mod întemeiat, prin sentinta atacata, instanța de fond, a admis cererea reclamanților.

Privind criticile aduse soluției instanței de fond, raportate la disp.art.304 pct. 9 C.pr.civ., pârâta USH solicită înlăturarea lor, pentru următoarele considerente:

Având in vedere ca pana in anul 2009, recurentul a eliberat avizele necesare tipizării formularelor destinate actelor de studii pentru toți absolvenții USH, care au parcurs studiile sub incidenta aceluiași cadru legal ca si absolvenții din anul 2009, fara nici o obiecție, nu se justifica atitudinea prezenta a acestei autorități publice centrale cu rol de conducător.

In lumina dispozițiilor art. 1 al Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale (Roma, 4.XI.2000) care in Articolul 1 - Interzicerea generală a discriminării statuând ca " Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație .... si 2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate în § 1".

Pârâta USH apreciază că in niciun caz similar dintr-un stat de drept guvernat de principiul democrației nu este agreata si nici încurajata atitudinea unui organ cu rol de conducător al sistemului național de educație, constând in refuzul nejustificat legal, de a aproba eliberarea unor formulare, in speța a formularelor tipizate solicitate de U. S. H. prin adresa 769/_ si următoarele.

În acest sens că prin invocarea informa a diverselor impedimente legale care nu sunt incidente in speța, MECTS căuta să găsească o modalitate de a se sustrage de la executarea obligațiilor ce-i revin in exclusivitate, motivele de refuz invocate in cazul de față, fiind desființate de dispozițiile art. 8 din Ordinul 3404/2006 care leagă posibilitatea organizării formei de învățământ la distanta doar de condiția acreditarii cursurilor de zi.

De asemenea, se apreciază ca simplul refuz al MECTS nu poate acoperi lipsa de acțiune si nefinalizarea vreunui demers legal, menit a constata pretinsa încălcare a legii de către pârâtă, organizatoare a examenului de licența cu respectarea regulilor ce se desprind din normele special ce guvernează acest domeniu. referitoare la organizarea și desfășurarea procesului educațional pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul înființării Universității S. H. prin lege.

Având in vedere ca pârâta USH se află în imposibilitate de a elibera diplomele de licența, iar aprobarea tipizării formularelor tipizate este in competenta exclusiva a recurentului conform O.M. nr. 2284/2007, aceasta solicită să se constate legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, cu respingerea recursului MECTS ca nefondat.

Susținerile din recurs privind avizarea formularelor destinate actelor de studii pentru intimat/a în vederea tipizării, nu pot fi reținute întrucât nu a făcut

dovada aprobării în totalitate a cererilor pârâtei prin adresele atașate cauzei. Întrucât nu există concordanță între solicitările USH și avizele recurentului chemat în garanție, privind aprobarea tipizării actelor de studii pentru intimatul/a - reclamant/a, USH solicită înlăturarea susținerii acestuia din recursul promovat.

Refuzul MECTS nu este justificat deoarece USH a emis intimatului/ei reclamant/a adeverința ca este licențiat, aceasta a fost emisă sub egida recurentului-chemat in garanție, prin urmare intimatul/a - reclamant/a este îndreptățit a pretinde eliberarea actelor de studii cerința acestora fiind îndreptățita si justificata mai ales de obligația pe care si-au onorat-o prin parcurgerea cursurilor legal organizate de pârâtă si prin însușirea cunoștințelor (dovedita prin promovarea examenului de licența). Adeverințele emise sunt in

ființa, nu au fost revocate, se bucura de prezumția de legalitate si veridicitate proprie a unui act administrativ.

Pârâta USH are obligația ca ulterior eliberării adeverințelor de studii ce atesta calitatea intimatului/ei de licențiat, prin promovarea examenului de licența sa elibereze si diplomele de licența. Aceasta obligație nu poate fi dusa la îndeplinire, deoarece recurentul chemat in garanție MECTS refuza sa aprobe tipărirea formularelor tipizate necesare. Motivul refuzului este acela ca nu se pot elibera diplome, decât pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu sa funcționeze.

Întrucât, așa cum s-a arătat instanței de fond, prin întâmpinare, pârâta USH a funcționat in mod public intr-un cadru legal, care i-a permis sa organizeze formele de învățământ cu frecventa redusa sau învățământ la distanta, pentru domeniile pentru care erau acreditați/autorizați sa organizeze cursuri de zi si fata de împrejurarea ca nici după încheierea perioadei de monitorizare prevăzuta de art.8 din Legea nr. 443/2002, si nici după emiterea HG nr.676/2007 si a HG nr.635/2008 precum si nici după intrarea in vigoare a OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales M. E. nu au sesizat nereguli, se solicită înlăturarea susținerilor MECTS.

Mai mult, pârâta USH consideră că celelalte susțineri din recurs, privind neanalizarea instanței de fond a hotărârilor de guvern, prin care U.S.H. a fost acreditata/autorizata sa funcționeze provizoriu si a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenții anului 2009, nu pot fi reținute deoarece acest aspect nu formează obiectul cererii de chemare in garanție, instanța de fond nefiind investita cu o astfel de cerere.

Pentru aceste considerente, solicită recurenta pârâtă USH să fie înlăturate susținerile recurentului chemat in garanție MECTS, întrucât nu se afla in situația depășirii atribuțiunilor judecătorești, așa cum susține prin motivele de recurs.

În mod întemeiat prin sentința atacată a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de USH și a fost obligat recurentul M.E.T.C.S. să aprobe tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru intimat/a reclamant/a.

Pe de alta parte, in mod constant s-a statuat, in jurisprudența Înaltei Curți de C. și Justiție - Secția de Contencios administrativ si fiscal, in litigii de aceeași natura, ca M. E., C., T. și S. - chemat in garanție, are obligația legala de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând in diploma de licența si suplimentele la diploma ( a se vedea, in acest sens, cu titlu de exemplu Deciziile: 5386 /_ ; 5722/_ ; 5656/_ ; 2533/_

; 628/_ ; 953/_ ; 2514/_ ; 2480/_ ; 2515/_ ; 2534/_

, etc.

Cu titlu informativ, pârâta USH arată că pe rolul Tribunalului C. s-au aflat mai multe cauze, având ca obiect excepția de nelegalitatea a adeverințelor si

diplomelor de licența emise de pârâtă, pentru absolvenții care au urmat cursurile la forma de învățământ la distanta si frecventa redusa.

In toate cauzele, instanța a reținut ca pârâta USH a funcționat intr-un cadru legal (Dosar_ ;_ ;_ ;_ ;_, etc.).

In raport de cele arătate, si pentru respectarea principiului coerentei si unității jurisprudenței consacrat ca atare in practica Curții Europene a Drepturilor Omului, in temeiul art.312 alin, 1 C.pr.civ., se solicită respingerea recursului promovat de MECTS, ca fiind nefondat si menținerea sentinței criticate ca temeinică și legală.

Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:

Cu privire la posibila depășire a atribuțiilor puterii judecătorești de către tribunal, Curtea reține că prima instanță nu a acționat în afara prerogativelor jurisdicționale conferite de Legea nr. 554/2004.

Reclamanta este absolventă a Ciclului I - Studii universitare de licență (sistem Bologna) - Facultatea de psihologie, specializarea psihologie, U. "S.

H. "; B., și a promovat examenul de licență din sesiunea iulie 2009. Reclamantei i s-a eliberat adeverință conform art. 38 alin.1 din

Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul MECT nr.2284/2007 din care rezultă că și-a îndeplinit toate obligațiile ce le-au revenit potrivit contractului de studii încheiat cu pârâta în sensul plății taxelor de studii și a susținerii și promovării examenelor.

Pârâta USH nu și-a îndeplinit obligația de a elibera reclamanților diploma de licență în original și foaia matricolă, obligație ce îi revenea potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor (art. 20 din OMEC nr. 2284/2007 privind aprobarea regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior).

Adeverința prin care s-a recunoscut reclamantei calitatea de licențiat este în vigoare, nefiind revocată/anulată, astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.

Pârâta USH a comunicat MECTS necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților Universității "S. H. "; pentru anul 2009, însă achiziționarea de formulare tipizate de la SC ROMDIDAC SA a fost avizată de către pârâtul MECTS doar pentru o parte din necesar.

Obligația de remitere a diplomelor de licență și a foilor matricole către reclamanți este una de rezultat conform art. 20 din OMEC nr. 2284/2007. Potrivit art.5 din același act normativ, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiva rectorului instituției.

În consecință, pârâtei USH de a elibera reclamanților diploma de licență și suplimentul la diplomă ( foia matricolă ) după expirarea termenului legal de 12 luni, este unul nejustificat, circumscris art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr. 3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.

Totodată, trebuie subliniat faptul că OG nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, nu este aplicabilă reclamanților (conform principiului neretroactivității legii civile), întrucât a intrat în vigoare după data promovării examenului de licență din sesiunea iulie 2009, fiind publicat în MO nr. 581 din 20 august 2009.

De altfel, în speță nu a fost contestat în mod expres faptul că reclamanta nu are dreptul să obțină diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru că au urmat o formă de învățământ pentru care pârâta nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.

Prin urmare, în mod corect tribunalul, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 a obligat pârâta USH să elibereze în favoarea reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă (foaia matricolă).

În privința chemării în judecată și a chematului în garanție M. E. ,

C., T. și S., tribunalul a reținut că între obligația Universității "S.

H. "; și obligația MECTS de a aproba formularele tipizate, există o interdependență, câtă vreme doar prin admiterea cererii de chemare în judecată și în contradictoriu cu pârâtul de rând 2 se asigură punerea în executare a obligației pârâtei de rând 1, date fiind prevederile Ordinului nr.2284/2007, MECTS având competența exclusivă de a aproba tipărirea formularelor tipizate necesare. Astfel, cererea de chemare în garanție a fost corect admisă.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de chematul în garanție M. E., C.

, T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr.2562 din_, pronunțată în dosarulnr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A. A. M. S. L. R. M. B.

GREFIER

M. V. -G.

Red.SLR/dact.MS 2 ex./_

Jud.fond: A.P.M.

Decizia civilă nr. 703/2013. Contencios. Obligația de a face

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 703/2013. Contencios. Obligația de a face