Decizia civilă nr. 9696/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9696/2013
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de recurentul M. E. N., împotriva sentinței civile nr. 2395 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, cauza privind și pe intimații O. D. -N. și U. S. H., având ca obiect obligația de a face eliberare diplomă de licență și supliment la diploma de licență.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2395 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul O.
D. -N.
, mpotriva pârâtei U. "S. H. ";
.
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantului diploma de licență ce atestă absolvirea Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale
B., specializarea Afaceri Internaționale.
A fost admisă în parte cererea de chemare în garanție a M. ui E.
, Cercetării, Tineretului și Sportului, formulată de pârâta U. "S. H.
"; B. .
A fost obligat chematul în garanție M. E., Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor necesare tipizate, constând în diplomă de licență pentru reclamant.
A fost respinsă cererea formulată de pârâta U. "S. H. "; B. privind aplicarea în sarcina chematului în garanție a unei amenzi prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului cheltuieli de judecată în valoare de 500 lei.
În considerente se reține că reclamantul O. D. -N. a urmat cursurile Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale B., forma de învățământ la distanță, în perioada 2006-2009. În sesiunea iulie 2009 a susținut și a promovat examenul de licență organizat de pârâtă, obținând astfel titlul de licențiat în drept.
Pârâta a eliberat reclamantei adeverința nr. 452/_ prin care se atestă absolvirea Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale
B. și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009.
Potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, pârâtei U. "S. H. "; îi incumbă obligația de a elibera reclamantului diploma de licență în original, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor. Acest termen maxim a fost stabilit de art. 20 din OMEC nr. 2284/2007 privind aprobarea regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior.
Până la data pronunțării prezentei hotărâri, pârâta U. "S. H.
"; nu și-a îndeplinit această obligație.
Pârâta a susținut că nu și-a îndeplinit această obligație de rezultat întrucât chematul în garanție care a refuzat să avizeze tipărirea de către S.C. Romdidac S.A. a diplomelor în numărul solicitat prin adresele înregistrate sub nr. 385/_, nr. 769/_, nr. 31/_, nr. 557/_, nr.
569/_, nr. 573/_, nr. 1054/_, nr. 960/_, nr. 278/_
la M. .
S-a dovedit că pârâta a comunicat chematului în garanție prin adresa nr. 557/_ necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților Universității "S. H. "; pentru anul 2009 însă, potrivit susținerilor acesteia, achiziționarea de formulare tipizate de la S.C. ROMDIDAC S.A. a fost avizată de către pârâtul M. doar pentru o parte din necesar.
Potrivit art. 5 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr. 2284/2007, responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ superior, respectiv a rectorului instituției, obligația de eliberare a diplomei fiind, așa cum am arătat fiind una de rezultat și nu doar de diligențe.
Pentru acest motiv, instanța a apreciat că refuzul de eliberare al diplomei, chiar în lipsa aprobării tipăririi formularelor tipizate, este nejustificat, în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, pârâta nu a făcut dovada depunerii maximei diligențe, prin promovarea chiar a unor acțiuni în justiție susținute pentru a obține constrângerea pârâtului M. la emiterea avizului pentru tipărirea formularelor actelor de studii de către S .C. Romdidac S.A.
Reclamantul este licențiat în drept și poate pretinde eliberarea diplomei de licență.
Actul prin care i s-a recunoscut calitatea de licențiat în drept este în ființă, nu a fost revocat (anulat), se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ.
Pentru aceste motive, văzând și prevederile art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul O. D. -
N. împotriva pârâtei U. "S. H. "; B., pe care a obligat-o să-i elibereze diploma de licență ce atestă absolvirea Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale B., precum și a suplimentului de diplomă.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța a reținut că pentru îndeplinirea obligației de eliberare a diplomei de licență este necesar avizul prealabil al chematului în garanție M. pentru tipărirea acesteia.
Pârâta a solicitat chematului în garanție să emită aprobare către S.C. Romdidac S.A. de a tipiza actele de studii necesare, însă s-a dat aprobare pentru un număr insuficient de formulare. Dreptul reclamantului de a obține diploma de licență nu poate fi pe deplin realizat fără concursul efectiv al chematului în garanție care în calitatea sa de autoritate publică
gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diplome sau alte acte de studii celor în drept.
Principala apărare formulată de către chematul în garanție M. prin întâmpinarea depusă la dosar vizează împrejurarea că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență
și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Acesta nu a opinat însă, într-un mod neechivoc despre situația reclamantului, ci a analizat în abstract condițiile ce trebuie îndeplinite de fiecare universitate.
În cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat aplicarea sancțiunii prevăzute la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Or, această sancțiune nu poate fi aplicată decât la data la care pârâta fiind în posesia titlului executoriu se constată că debitorul nu a îndeplinit obligația impusă, însă în situația din speță nu suntem în această ipoteză.
Pentru aceste motive, instanța a admis în parte cererea de chemare în garanție a M. ui E., Cercetării, Tineretului și Sportului, formulată de pârâta U. "S. H. "; B.
A obligat chematul în garanție M. ui E., Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor necesare tipizate, constând în diplomă de licență pentru reclamantă și a respins cererea formulată de pârâta U. "S. H. "; B. privind aplicarea în sarcina chematului în garanție a unei amenzi prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinței a declarat recurs
M. E. N. solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare in garanție ca neîntemeiate.
În motivarea recursului se arată că prima instanța a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de prevederile art60 Cod Procedura Civila.
În genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic.
De asemenea, în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. "S.
H. " din B. este neîntemeiată întrucât între M. E. N. și U.
"S. H. " B., instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
În consecință admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea M. ui E. N. de a "aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diploma pentru reclamant", care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu, excede cadrului legal. Pentru a fi vătămată vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M.
E. N. este obligat prin sentința pe care o critică sa aprobe tipărirea de formulare tipizate.
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizata să funcționeze provizoriu.
Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantului, U. S. H. nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamant, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
Motivarea instanței de fond argumentata de adeverințele emise de către U. "S. H. " absolvenților săi, nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate și mai mult nu este un înscris opozabil M. ui E. N. .
M. E. N. este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
Acest aspect a fost omis de către instanța de fond care a admis în parte și în mod neîntemeiat cererea de chemare în garanție. În consecință soluția instanței de fond cu privire la admiterea în parte a cererii de chemare în garanție este nelegală.
În concluzie, raportat la prevederile legale invocate, solicita admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii fata de M.E.N. ca neîntemeiata.
Prima instanța a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către institutul de învățământ superior cu aprobarea M. .
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții exclusive ale M. ui E. N. .
Având în vedere acest aspect, atribuțiile și competențele M.E.N.- fost
M.E.C.T.S. - sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea M. ui E. Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011 cu modificările și completările ulterioare precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Așadar, referitor la speța dedusa judecații, in conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 288/2004 se specifica faptul ca "organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. si Cercetării. "
Organizarea mecanismelor de asigurare a calității in învățământ sunt atribuții ale ARACIS care este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform OUG nr.75/12 iulie 2005 privind asigurarea calității educației.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
După apariția Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, specializările care funcționează în cadrul Universității S. H. au fost autorizate să funcționeze provizoriu sau au fost acreditate, potrivit Hotărârilor Guvernului României.
Prin Legea privind înființarea Universității S. H. din B. nr. 443 din 5 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 491 din 9 iulie 2002, U. S. H. — constituită și funcționând legal în structura Fundației România de Mâine - este definită ca "instituție de
învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ";.
In art.3 din Legea nr. 443/2002 se statuează ca in componenta Universității S. H., intra structurile acreditate sau autorizate provizoriu.
In virtutea interpretării speculative a prevederilor art. 60 din Legea 84/1995, respectiv interpretarea fără a se tine cont de contextul unitar al Legii 84/1995, începând cu anul 2005, U. "S. H. " organizează formele de învățământ "ID" si "FR". Organizarea formelor ID si FR la unele specializări, deși exista si forma ZI, nu excludea (si nu exclude) obligația de conformare in ceea ce privește îndeplinirea criteriilor si standardelor de autorizare si acreditare, implicit obligația asigurării resurselor umane si materiale pentru flecare forma si locație de învățământ in mod distinct.
Hotărârea de Guvern nr. 676/ 28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea in Anexa 3 se refera la structura instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu. La poziția 6 Anexa 3 din HG 676/2007 este precizata structura legala pentru U. S. H. la nivelul anilor 2007.
Cu rea credința si cu vădita intenție de neconformare legala U.
"S. H. " ataca H.G. nr. 676/2007 in fata instanței fără succes.
Astfel, conform Deciziei LC.C J. nr.4726/_, structurile ID si FR sunt nelegale, nerespectand condițiile de acreditare imperativ prevăzute de legislația in domeniu.
Organizate la forma de învățământ la distanță aveau dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de învățământ, in respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, in urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.
Evaluarea instituțională, după înființarea prin Legea nr. 443/2002 a Universității "S. H. " a fost solicitată de instituție abia la_ .
Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul reclamanților de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
Arată că deși prin adresa nr. 630/2010 semnata de Rector Conf. Univ. Dr. Aurelian Bondrea, U. Spini H. afirma ca "exista un număr de 34372 absolvenți ta forma de învățământ ID pentru care nu s-au solicitat diplome de licența, situația acestora urmând a fi clarificata prin OG 10/2009", in nici un moment nu s-a făcut dovada îndeplinirii dispozițiilor respectivei O.G.
Având in vedere: numărul mare de tipizate solicitate, nerespectarea creditelor acordate pe fiecare specializare, organizarea de forme de învățământ care aveau durata mult mai scurta decât cea legal prevăzuta, imposibilitatea evidențierii numărului de studenți ce au absolvit studiile, flexibilitatea structurii stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 676/2007, in condițiile in care capacitatea de școlarizare evident era depășita, U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea in noile condiții si mărirea capacității de școlarizare, organizând astfel "cursuri" fără respectarea prevederilor legale, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți "studenți".
Coniventa dintre studenți si U. "S. H. " - dovedita prin stăruința si a studenților si a universității de continuare a studiilor tot la U. "S. H. " in condițiile in care capacitatea de școlarizare evident era depășita iar U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea in noile condiții si mărirea capacității de școlarizare - a dus la găsirea a tot felul de tertipuri care au dus la soluții provizorii si care nu au soluționat aspectul menționat.
Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate: activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea interesului major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România sa fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate. M. E. N. nu poate elibera către U.
S. H. formulare de diploma care sa exceada cifrei de școlarizare raportata de aceasta, neputand elibera asemenea documente fără sa respecte normele legale cu aplicare in domeniu.
In conformitate cu prevederile art.5 alin. l si alin.4 din Ordinul nr. 2284/ 28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de
învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, gestionează, completează și eliberează numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
In acest caz, conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate. Același Ordin 2284/2007, staueaza ca răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat si eliberat actele de studii revine exclusiv Universității S. H. .
Fata de menționatele prevederi legale, se poate concluziona ca reclamantul a urmat studiile unei forme de învățământ ai cărei studenți nu au fost avuți in vedere in cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate.
Faptul ca U. S. H. a eliberat adeverințe care, in opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii, reprezintă un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universități.
Eventuala amendare/cenzurare de către MEN a acestor adeverințe se manifesta in limitele legale, nerecunoscandu-se efectele eliberării adeverințelor respective: quod nullum est, nullum producît effectum.
Prin efectul dispozițiilor legii in temeiul cărora aceste adeverințe au fost emise, beneficiarii lor aveau la dispoziție o dovada de studii care după minim 6 luni, respectiv maxim 12 luni, dupa expirarea termenului amintit, adeverința era nula de drept. Aceasta nulitate privind dovada studiilor efectuate, urma sa fie acoperita de eliberarea diplomei. Neeliberarea diplomei de studii nu face decât sa păstreze activa aceasta stare de drept in ceea ce privește nulitatea oricărei dovezi privind efectuarea studiilor de învățământ superior de către reclamanți.
Așadar, cei care ulterior împlinirii termenului de 12 luni au înțeles sa dea eficienta unui document nul de drept, nu au făcut decât sa-si asume niște riscuri ale căror efecte urmează sa le suporte exclusiv.
Prin obligarea M. ui la aprobarea eliberării formularelor tipizate pentru actele de studii, nu s-a luat in considerare tocmai opoziția sau
reacția M.E.N. fata de eventualitatea manifestării efectelor juridice ale unor adeverințe de studii nule de drept.
In temeiul principiului legalității, o fapta ilicita nu poate deveni licita, neexistand nici aparenta in drept atâta timp cat exista norme legale imperative ce nu au fost respectate iar beneficiarul avea sau trebuia sa aiba știința de acest lucru, printr-o minima diligenta la care era obligat (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului si modificarea sentinței atacata, iar pe fond respingerea acțiunii si a cererii de chemare in garanție ca neîntemeiate.
U. S. H., prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de normele juridice incidente de art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
Recursul declarat in speta vizeaza asa cum rezulta din finalul cererii de recurs atat solutia data cererii de chemare in judecata in care figureaza ca si parat cit si solutia data cererii de chemare in garantie si in prin care recurenta a fost obligata sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta pentru reclamanti .
Ca atare in primul rind se impune analizarea motivelor de recurs formulate in legatura cu cererea de chemare in judecata si prin care parata USH a fost obligata sa elibereze reclamantilor diploma de licenta si suplimentul la aceasta diploma .
In privinta acestor motive se impune a se preciza ca in speta chemata in garantie critica indreptatirea reclamantilor de a li se elibera diplome de licenta respectiv prin aceste motive de recurs intemeiate pe prevederile art.
304 pct. 4 si pct.9 C.pr.civ se invoca in esenta lipsa unei acreditari din partea institutiilor exclusiv competente data in favoarea paratei de a organiza forme de invatamant la distanta pentru specializarea drept si pe cale de consecinta de a organiza examene de licenta si a elibera diplome in acest sens si depasirea limitelor puterii judecatoresti de catre instanta prin admiterea actiunii si a cererii de chemare in judecata prin prisma competentei exclusive sus indicate.
Aceste motive de recurs in primul rand nu pot fi analizate in speta pe fond intrucit instanta de fond nu a fost învestita cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Totodata adeverințele prin care li s-a recunoscut reclamantilor calitatea de licențiat în drept este în ființă, nu a fost revocata,anulata astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.
In aceste conditii in care se porneste de la premisa ca reclamantii sunt licentiati in specialitatea pentru care s-a emis adeverinta aflata la dosarul de fond admiterea cererii de chemare in judecata si obligarea paratei la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la diploma de licenta reprezinta doar o punere in practica a obligatiei ce revine paratei potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.
In plus chiar si daca ar fi fost investitia cu o asemenea cererea Curtea retine ca prin HG 916/2005 s-au stabilit specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare
provizorie. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Sociologie- Psihologie este acreditata fara a se indica si forma de invatamant acreditata .
Prin HG nr.1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I printre care se numara si psihologie cu specializarea psihologie si terapie ocupationala.
Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
Problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanț era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si Cercetării si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de chematul în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de
învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării chematului în
garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege "se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de
învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de
lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Din considerentele mai sus mentionate rezulta asadar ca motivele de recurs vizand cererea de chemare in judecata sunt nefondate .
Pornind de la aceasta premisa in mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă si cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U.
S. H. și a fost obligat chematul în garanție M. E., Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți,admiterea cererii de chemare in garantie oglindind obligatia ce revine recurentului in temeiul art. 7 din Ordinul M. nr. 2284/2007 in procedura in care se ajunge in final la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la aceasta diploma .
In speta sunt indeplinite cerintele art. 60 alin. 1 C.pr.civ .Astfel asa cum rezulta din art. 5 din acelasi ordin cit si din art. 2 din Legea 288/2004
responsabilitatea si obligatia emiterii diplomei de licenta revine in exclusivitatea paratei .Pentru ca parata sa isi poata indeplini aceasta obligatie este necesar ca si chemata in garantie sa isi indeplineasca la randul sau obligatiile ce ii revin in aceasta procedura respectiv sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta.Ca atare o data cazuta in pretentii parata pentru a-si putea indeplini obligatia stabilita in sarcina sa s-a indreptat cu o cerere in garantie impotriva recurentei pentru ca si aceasta sa isi indeplineasca obligatia legala mai sus indicata si care va asigura premisa indeplinirii obligatiei stabilite in sarcina sa in cererea principala .
Obligatia care sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie este o obligatie legala respectiv obligatia prevazuta de art. 7 din Ordinul M. 2287/2007 .Prevederile HG 536/2011 nu exclud posibilitatea stabilirii prin alte acte normative a unor obligatii specifice in legatura cu invatamantul superior in sarcina chematului in garantie aceasta cu atat mai mult cu cit Ordinul M. 2284/20067 este anterior HG 536/2011.Si in baza acestui text de lege si a celorlalte prevederi cuprinse in acest ordin intre parata si chemata in garantie s-a nascut un raport juridic in baza caruia parata poate cere aprobarea emiterii formularelor necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta iar chemata in garantie are obligatia a aproba emiterea acestora.
Ca atare in speta exista un raport juridic ce sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie.
In speta recurenta nu a facut dovada ca a indeplinit aceasta obligatie in ceea ce priveste diplomele de licenta ce urmeaza a fi eliberate reclamantilor astfel ca nu se poate retine motivul de recurs vizind lipsa de obiect a cererii de chemare in garantie.Pe de alta parte prin acelasi recurs se contesta dreptul reclamantilor de a li se elibera diploma de licenta ceea ce sustine concluzia ca chemata in garantie nu si-a indeplit in speta obligatia stabilita in sarcina sa .
În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S.H. B. a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. E., Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de autoritate administrativă competentă.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 3041C.pr.civ, art. 312 C.pr.civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de
M. E. N. .
În ceea ce privește cererea intimatei U. S. H. de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, curtea reține că pârâta a depus în susținerea cererii formulate (f. 17) copia unui contract de asistență juridică. Acest înscris, însă, cuprinde corecturi în partea care vizează onorariul convenit. Câtă vreme nu există și alte înscrisuri care să ateste cuantumul acestui onorariu (ordinul de plată depus în copie fiind emis pentru o sumă globală), curtea apreciază cererea formulată ca nedovedită și urmează a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L E G I I
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de recurentul M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 2395 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Respinge cererea intimatei U. S. H. privind plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. SA M. | ION | A. | M. C. |
GREFIER
V. D.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: D.D.I.
