Decizia civilă nr. 7285/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 7285/2013
Ședința publică de la 18 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP
Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
S-a luat în examinare recursul declarat de SC F. H. SRL împotriva sentinței civile nr. 1116 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIEI F. P.
D., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Recursul promovat este legal timbrat.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1116 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S. F. H. S. în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. a mun. D., având ca obiect restituire taxă poluare.
În considerente se reține că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_, reclamanta S. F. H. SRL a solicitat obligarea pârâtei
A. F. P. a municipiului D., să îi restituie suma de 2747 lei achitată conform chitanței seria TS8,nr. 4066722 și suma de 2747 lei privind chitanța seria TS8, nr. 4060089, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, achitată în vederea înmatriculării definitive a unui autoturism pe numele său, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei si până la data restituirii efective, anularea Deciziilor nr. 22132/_
, 13766/_, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând practica europeană relevantă și arătând motivele pentru care consideră că taxa de poluare este ilegală și discriminatorie, încălcând prevederile art.90 din TCE.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: decizia de calcul a taxei de poluare, chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului și copie facturi fiscale, acte doveditoare achiziționării autovehiculelor.
Pârâta A. F. P. a municipiului D., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii, arătând că autovehiculele reclamantei, sunt fabricate în 2012, nu au mai fost înmatriculate într-un stat al U.E., iar taxele percepute de A.F.P. D., au fost pentru înmatricularea pentru prima dată a autoturismelor, nefiind incidente în cauză prev. art. 90 din Tratatul C.E., actualmente art. 110 din TFUE nici pronunțată în cauza T. și că se impune parcurgerea procedurii prealabile potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, precizând că dispozițiile OUG nr.50/2008 nu contravine at.90 din Tratatul C.E., fiind aplicabilă unor categorii de vehicule și nicidecum unor categorii de cumpărători pentru a putea fi vorba despre discriminarea acestora.
În ce privește dobânda legală, pârâta a considerat că dobânda este nedatorată pentru aceleași motive pentru care susține că nu este legală obligarea la restituirea sumei.
Din actele dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a achiziționat autovehiculele marca VOLVO, an de fabricație 2012, pentru înmatricularea căruia a fost obligată la plata sumei de 2747 lei, cu titlu de taxă de poluare, pentru fiecare autoturism, care au fost achitate cu chitanța seria TS8, nr. 4066722 și seria TS8, nr. 4060089 la data de_ .
La data de_ s-a adresat pârâtei pentru restituirea sumelor achitate, însă cererea a fost respinsă prin adresa nr.13766/_, emisă de către aceasta.
Prin dispozițiile cuprinse în art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 au fost stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de
A. Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
Instanța a constatat că, potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul Ministrului Lucrărilor P., Transporturilor și Locuinței nr.211/2003 (art.3).
Autovehiculele reclamantei nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1), iar obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4 lit.a), nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate în țară.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, instanța apreciază că norma de drept intern nu este neconformă cu art.90 din TCE, actual art.110 TFUE.
Obligația de plată a taxei revine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără a se face nici un fel de diferențiere pe criterii de proveniență a autovehiculului, iar din sumele colectate se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului; chiar preambulul actului normativ afirmă necesitatea asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru
încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Scopul general al art.90 TCE (art.110 TFUE) este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne, ceea ce nu este cazul în speță.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că taxa solicitată de reclamantă nu apare ca fiind neconformă cu art.90 TCE (110 din TFUE), motiv pentru care cererea sa a fost apreciată ca fiind neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva sentinței a declarat recurs SC F. H. SRL
, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul obligării pârâților la restituirea sumei de 2747 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În motivarea recursului se arată că suma a achitat-o ca urmare a deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la marca Volvo cu nr. de identificare YV2JG30D5CA729202, an fabricație 2012.
Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule contravine următoarelor dispoziții naționale și internaționale după cum urmează:
Constituția României prevede că e la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148 "ca urmare a aderării prevederile tratatului cosntitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2";.
Art. 90 din Tratatul CE prevede că "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu implică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";.
Așa cum s-a indicat în doctrină, acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din statele membre în comparație cu produsele itnerne. De asemenea, scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor.
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate; trebuie să existe o similitudine sau un
"raport de concurență"; între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate; prevalarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fi susceptibilă să diminueze, chiar și proporțional, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Pe cale de consecință, atunci când produsele interne și cele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se crează o discriminare între acestea, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate, art. 90 este
aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
În aceste condiții se poate afirma fără riscul de a greși că Legea nr. 9/201 este contrară art. 90 din Tratatul CE, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat menbru, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand înmatriculate în România și mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în
astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: C.J.C.E., cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).
Potrivit art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct
sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise astfel taxele discriminatorii sau protecționiste.
Este de observat că în determinarea caracterului discriminatoriu al taxei, esențial este a stabili dacă aceasta este impusă ca urmare a traversării graniței dintr-un stat comunitar într-un alt stat comunitar.
Pentru a da, însă, eficiență dispozițiilor legale enunțate anterior este necesar ca reclamanta să-și dovedească acțiunea formulată, adică se impune a fi făcută dovada faptului că prevederile art.90 din Tratatul CE sunt incidente în cauză. Altfel spus, reclamanta trebuia să depună înscrisurile
care să ateste că bunurile în litigiu au fost înmatriculate anterior într-unul din statele membre ale UE fiind suspus deci anterior traversării graniței unui impozit într-un alt stat comunitar.
Se poate observa, însă, că reclamanta nu a depus aceste înscrisuri nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de recurs, astfel că acțiunea formulată de către reclamantă, în care se prevalează de preeminența normelor comunitare apare ca neîntemeiată pentru bunurile în litigiu, solicitându-se înmatricularea pentru prima dată în România.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale enunțate anterior astfel că va aprecia recursul declarat de către recurentă ca fiind nefondat iar în temeiul art. 312(1) Cod proc.civ., va respinge recursul declarat de SC F. H. SRL împotriva sentinței civile nr. 1116 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC F. H. SRL împotriva sentinței civile nr. 1116 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului
C., pe care o menține.
Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din _ | . | ||
C. | PREȘEDINTE I. DP A. I. A. | JUDECĂTORI |
GREFIER
M. N. ȚÂR
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: E. L.
