Decizia civilă nr. 7545/2013. Anulare act control taxe şi impozite

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIE CIVILĂ Nr. 7545/2013

Ședința publică de la 25 Iunie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE DP

Judecător A. -I. A. Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr

Pe rol, judecarea recursului declarat de A. F. P. A M. ICIPIULUI C. -NAPOCA împotriva sentinței civile nr. 11079 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimații SC R. T. S. , A. F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă auto.

La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. O. Șandor în reprezentarea intereselor intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal

îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.

Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 și 10 alin.2 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea cauzei.

Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse pe larg în scris.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 11079 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., s-a admis cererea formulată de reclamanta SC R. T. S. împotriva pârâtei A. F. P. C. -NAPOCA, și în consecință: a fost obligată pârâta, să restituie reclamantei suma de 2669 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și să plătească reclamantei dobânda legală aferentă acesteia, calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii efective a acesteia.

S-a admis cererea de chemare în garanție formulată împotriva A. F. PENTRU M., și s-a dispus obligarea chematei în garanție să restituie pârâtei suma de 2669 lei, reprezentând taxă de poluare, dobânda legală aferentă acestei sume, de la data achitării taxei și până la data restituirii efective a acesteia, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 669,30 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Asupra cauzei pe fond

tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat autoturismul marca DAF cu nr. de identificare XLRTE47MS0E907088 care era înmatriculat anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene. In vederea înmatriculării în România a autoturismului sus indicat, reclamanta a fost obligată să achite suma sus indicata cu titlu de taxă de poluare, taxa pe care a achitat-o la A. F. P. C. -Napoca în data de_ .

Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.

În privința cererii de chemare în garanție:

Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de

M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. ICIPIULUI C. -NAPOCA,

solicitând admiterea recursului, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu consecința menținerii taxei pe poluare achitată ca fiind legal percepută. De asemenea, solicită în temeiul art.274 alin.3 C.pr.civ., reducerea onorariului avocațial stabilit de instanța de fond.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod nelegal a respins acțiunea și a dispus obligare AFP la restituirea taxei de poluare cu dobânda legală de la dat plății acesteia și până la restituirea efectivă, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat anularea vreunui act și nici să se constate refuzul nejustificat și nici dobânda legală, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 Cod pr.civ.

Demersul judiciar al reclamantului nu se incadreaza in prevederile OUG nr. 50/2008 și ale art. 1 alin. 1 lit. A din Lg 554/2004, acesta urmărește repararea unei pagube fără ca în prealabil actul administrativ cauzator al pagubei să fi fost desființat.

Fara o analiza a actului administrativ prin care s-au stabilit in sarcina reclamantului obligatii fiscale, instanța nu poate trece direct la a dispune restitutrea sumei astfel achitată.

Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.

Referitor la acordarea dobinzii legale solicita de asemenea respingerea și acestui capat de cerere ca nefondat.

Dacă se va aprecia că acțiunea este nefondată, solicită menținerea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. .

Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:

Tribunalul a reținut corect calitatea procesuală pasivă a pârâtei recurente având în vedere că aceasta a calculat și perceput suma a cărei restituire se solicită. Pârâta A. F. P. își justifică calitatea procesuală pasivă în cauză din faptul încasării taxei.

Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamanta I. T. împotriva pârâților

Statul Român prin M. F. și Economiei, Direcția Generală a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A. F. pentru M. și M. M. lui.

Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.

Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.

Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.

Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.

Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).

Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).

Cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată la fond recurenta, Curtea reține că obligarea recurentei este legală, neputând fi vorba despre o lipsă de culpă în condițiile în care a refuzat să facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale.

Potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ., judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de ori vor constata motivat ca sunt nepotrivite de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Este adevărat că nu există în prezent un tablou al onorariilor minimale, însă Curtea nu consideră că această

împrejurare atrage caducitatea textului în discuție, ci aplicarea lui în modul în care acesta poate avea un efect, nu într-un mod în care nu poate produce nici un efect, conform acestui principiu general de interpretare a actelor normative. Din această perspectivă, textul poate avea efect prin aprecierea de către judecător a corespondenței dintre mărimea onorariului și cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Dacă în privința muncii îndeplinite de avocat, Curtea nu găsește neapărat motive de reducere (cu toate că in abstracto cauza nu este una complexă și este des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar pentru mulți avocați), nu este mai puțin adevărat că valoarea pricinii nu este una semnificativă, iar cheltuielile de judecată solicitate la fond au o proporție însemnată față de întreaga miză a procesului pentru reclamant. Curtea, în urma reaprecierii elementelor pertinente consideră necesară diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate la suma de 669,3 lei, sumă care acoperă cheltuielile cu taxa de timbru și timbru judiciar și conține un onorariu avocațial de 600 lei pe care Curtea îl apreciază ca nefiind acordat în raport cu criteriile legale sus arătate.

În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. rap. la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul pârâtei și se va modifica hotărârea atacată în sensul că va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată în fond pârâta A. F. P. A M. ICIPIULUI C. -NAPOCA de la suma de 669,3 lei la suma de 539,30 lei.

Vor fi menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. F. P. C. -Napoca împotriva sentinței civile nr. 11079 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. -Napoca pe care o modifică în sensul că reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată în fond pârâta A. F. P.

C. -Napoca de la suma de 669,30 lei la suuma de 539,30 lei. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

GREFIER

DP A.

-I.

A. C.

I. M.

N.

ȚÂR

red.C.I./A.C.

2 ex. - _

jud.fond.Petrișor A. D.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 7545/2013. Anulare act control taxe şi impozite