Decizia civilă nr. 776/2013. Anulare act control taxe şi impozite

Dosar nr. _

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 776/2013

Ședința publică de la 24 Ianuarie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE: S. Al H.

Judecător: M. B.

Judecător: G. -A. N. Grefier: C. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. a F.

P. S. în numele A. F. P. Z., împotriva sentinței civile nr. 2689 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimatul-reclamant O. A. N. și chemata în garanție A.

F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.

Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de A. C. nr. 57/2012 anexată în extras la dosarul cauzei.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată, în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, cu mențiunea că în baza prev. art. 306 alin. 2, art. 304 pct. 6 și 9 C.pr.civ., va analiza legalitatea sentinței și în privința modului se soluționare al petitului privind acordarea dobânzii.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 2689 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., s-a admis acțiunea reclamantului O. A. N. și a fost obligată pârâta D. G. A F. P. S. prin A. F. P.

Z. să-i restituie reclamantei suma de 2.400 lei, reprezentând taxa de poluare achitată cu chitanța seria TS6 nr. 1806124 din_ și să-i plătească dobânda, conform art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective.

S-a admis cererea de chemare în garanție a pârâtei M. M. - A.

F. pentru M., pe care a obligat-o să vireze în contul A. F. P.

, suma încasată de la aceasta, cu titlu de taxă pe poluare, precum și dobânda fiscală, menționate mai sus. Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autovehiculul pe care a dorit să-l înmatriculeze, fără plata taxei de poluare, însă pârâta A. F. P. a stabilit în sarcina acestuia obligația de plată a sumei de 2.400 lei, reprezentând taxa, ce a fost achitată cu chitanța seria TS6 nr. 1806124 din_ .

Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.

În privința cererii de chemare în garanție:

Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI S. în numele A. F. P. Z.

, prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate și menținerea ca temeinică și legală a deciziei de calcul a taxei pe poluare.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.

Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din

O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.

Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.

De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.

A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal, iar soluția pe care trebuia să o pronunțe instanța de fond trebuita să fie în raport de noile dispoziții ale O.U.G. nr. 50/2008 prin care legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitată în perioada_ -_ și nu la restituirea integrală a taxei..

Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele

restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art.

112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.

În final, pârâta a solicitat respingerea obligației sale la plata cheltuielilor de judecată deoarece nu poate fi reținută culpa sa procesuală întrucât taxa de poluare a fost reținută în temeiul unui act normativ în vigoare.

Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele

:

Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din O.G. nr. 93/2003, Curtea a reținut următoarele:

În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze - a emis Decizia nr. 24 în dosarul nr. 9/2011, iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. Iași și Colegiul de conducere al Curții de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205 - 218 C.pr.fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d din același cod.

Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art. 3307alin. 4 C.pr.civ., Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.

Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizând forma initiala a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizând forma OUG 50/2008 după_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.

Prin această hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea

importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C.J.U.E. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.

Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este

incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.

Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.

Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).

Referitor la obligația de plată a dobânzii, Curtea

constată că reclamantul a achitat la A. F. P. taxa de poluare și a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, fără a se face vreo referire expresă la prev. art. 124 Cod pr. fisc, iar prima instanța a acordat altceva decât s-a solicitat de reclamant, respectiv dobânda în materie fiscală.

Încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozitiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 C.p.c. deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează.

Ca atare, în cauză sunt incidente prev. art. 304 pct. 9 și 6 C.pr.civ., Curtea observând că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie civilă, iar nu în materie fiscală, așa cum s-a acordat prin sentința fondului.

În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 C.pr.civ. rap. la dispozițiile. art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat și se va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că va fi obligată pârâta A.F.P. Z. și chemata în garanție A.F.M. să restituie reclamantului O. A. N. dobânda legală în materie civilă calculată de la data achitării și până la restituirea integrală, fiind înlăturată dispoziția referitoare la plata dobânzii fiscale și menținându-se restul dispozițiilor hotărârii

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de

pârâta D.

G.

A F. P. A

JUDEȚULUI S. în numele A.

F.

P.

Z.

împotriva sentinței

civile nr. 2689 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta A.

F. P. Z. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. B. să plătească reclamantului dobânda legală în materie civilă calculată de la data achitării și până la restituirea integrală.

Înlătură dispoziția referitoare la plata dobânzii fiscale. Menține restul dispozițiilor.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

S.

AL H.

M.

B.

G.

-A. N.

GREFIER

C. C.

Red. M,B./_ .

Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: M. S. .

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 776/2013. Anulare act control taxe şi impozite