Decizia civilă nr. 8081/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 8081/2013
Ședința publică de la 03 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător DP
Judecător C. I.
Grefier M. N.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. A JUDEȚULUI SS în nume propriu și în numele A.
F. P. A MUN. Z. împotriva sentinței civile nr. 4.805 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamantul intimat S.
V. A. G. E și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în
conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4.805 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-a admis acțiunea reclamantului S. V. A. G. E și a fost obligată DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. -S. prin A. F. P. Z.
să-i restituie suma de 1295 lei, reprezentând taxa pe poluare achitată cu chitanța seria TS 8 nr.1585667 din_ și să-i plătească dobânda, conform art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective. S-a respins acțiunea formulată de reclamant pentru obligarea pârâtei A. F. pentru M. la restituirea taxei pe poluare. S-a admis cererea de chemare în garanție a M. M.
- A. F. pentru M., pe care a obligat-o să vireze în contul A. F.
P., suma încasată de la aceasta, cu titlu de taxă pe poluare, precum și dobânda fiscală, menționate mai sus. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a unui autovehicul achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P.
Z. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule reclamantul achitând taxa stabilită. Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție, tribunalul a reținut:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A
F. P. A JUDS
în nume propriu și în numele A. F. P. A MUN. Z.
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar pe fond ca nefondată și desființarea sentinței recurate cu privire la obligarea sa la plata dobânzii fiscale aferente.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.11 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
De asemenea, se susține că hotărârea Curții de Justiție a U.E. în cauza C- 402/09 - Tatu, nu sunt incidente în cauză și ca atare nu produce efecte juridice, taxa de poluare fiind plătită în baza O.U.G. nr. 50/2008 modif. prin O.U.G. nr. 208/2008 și
O.U.G. nr. 218/2008.
Pârâta consideră nelegală hotărârea atacată deoarece tribunalul a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că reclamantul nu a solicitat dobânda fiscală în temeiul art. 117, 120, 124 C.pr.fiscală, iar instanța a obligat instituția pârâtă la plata dobânzii fiscale aferente. De asemenea, se susține că reclamantul nu a urmat procedura administrativ-jurisdicțională prev. de C.pr.fiscală și nici nu a atacat un act administrativ în înțelesul Legii nr. 554/2004, iar adresa emisă de A.F.P. nu este un act administrativ în sensul art. 2 lit. c din această lege. Invocând dispozițiile art. 5 și
7 din O.U.G. nr. 50/2008, pârâta susține că stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabil se realizează de către autoritatea fiscală potrivit prev. O.G. nr. 92/2003 privind C.pr.fiscală, republicată, cu modif.și complet. ulterioare. Așa fiind, actul emis, respectiv decizia de calcul a taxei reprezintă un titlu de creanță și poate fi contestat în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit art.
207 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003. Pârâta consideră că demersul judiciar al reclamantului nu se încadrează în prevederile textelor legale precizate, acesta urmărind repararea unei pagube fără însă ca prealabil, actul cauzator al pagubei să fi fost desființat.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivată din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG 93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare
dintre cauze, a emis Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011, iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. Iași și Colegiul de conducere al Curții de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din
același cod. Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art.3307alin.4 din Codul de
procedură civilă, Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată. În ce priveste excepția de inadmisibilitate privind lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004 (inclusiv pentru petitul de dobanzi) si pentru nerespectarea art. 1,2,8 din Legea 554/2004 aceasta este neîntemeiata in condițiile in care refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri este o conditie de fond pentru admisibilitatea unei acțiuni in contencios administrativ a cărei îndeplinire rezulta din practica administrativa a paratelor anterioara introducerii acțiunii, din poziția procesuala a paratelor cit si din refuzul expres aflat la f. 11 dosar fond. In aceste condiții au devenit incidente prevederile art. 7 alin. 5 corob cu art. 2 alin 2 din Legea 554/2004.
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, Direcția Generală a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A. F. pentru
M. și M. M. .
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze
cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare. Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C.J.U.E. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008. Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant la data de_ nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc). Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la obligația de plată a dobânzii, Curtea
constată că reclamantul a achitat la A. F. P. taxa de poluare și a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, fără a se face vreo referire expresă la prev. art. 124 Cod pr. fisc, iar prima instanță a acordat altceva decât s-a solicitat de reclamant, respectiv dobânda în materie fiscală. Încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozitiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 C.p.c. deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează.
Mai mult, în ceea ce privește situația dobânzilor legale în cazul unor sume reținute la bugetul de stat cu încălcarea principiilor dreptului comunitar, C.J.U.E. s-a pronunțat recent în cauza C-565/11 Irimie împotriva României din data de_ în sensul că: ,,În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 29)………. Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia,,.
Prin raportare la aceste concluzii ale C.J.U.E. instanța reține că în dreptul intern singurul remediu efectiv care poate fi aplicat începând cu data plății taxei și implicit cu data privării de suma în discuție este acordarea dobânzii legale în materie civilă reglementată succesiv de O.G. 9/2000 respectiv O.G. 13/2011. Mai mult, a aplica dobânda legală în materie fiscală de la data plății taxei ar echivala în mod nepermis cu crearea unei ,,lex tertia,, neexistentă ,,de lege lata,, deoarece textele care reglementează dobânda legală în materie fiscală stabilesc ca dată de calcul a dobânzii un termen de 45 de zile de la data plății taxei.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 6 și 9 C.pr.civ. rap. la dispozițiile. art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul
declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. A JUDEȚULUI S. în numele A. F. P. A MUN. Z., se va modifica hotărârea recurată, în sensul că va fi obligată pârâta să restituie reclamantului S. V. A. G. E dobânda legală în materie civilă calculată de la data plății și până la restituirea integrală, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. A JUDEȚULUI S. în nume propriu și în numele A. F. P. A MUN. Z. împotriva sentinței civile nr. 4.805 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o modifică în sensul că obligă pârâta la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății și până la restituirea integrală.
Menține în rest dispozițiile sentinței. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, A. -I. A. | JUDECĂTOR, DP | JUDECĂTOR, C. I. |
GREFIER, M. N. |
Red.A.A.I./ .09.2013.
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: S.M. .
