Decizia civilă nr. 8163/2013. Contencios. Obligația de a face

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 8163/2013

Ședința publică de la 05 Septembrie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.

Judecător M. D.

Judecător R. -R. D. Grefier M. T.

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. N. PENTRU

  1. P. (A. ), împotriva sentinței civile nr. 4284 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu O. S. -V., având ca obiect obligația de a face acordare măsuri reparatorii.

    La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

    Procedura de citare este legal îndeplinită.

    Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

    S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

    Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

    CURTEA

    Prin sentința civilă nr. 4284 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj s-a respins excepția prematurității petitului de actualizare a compensațiilor, invocată de pârâtă.

    S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta O.

  2. V. în contradictoriu cu pârâta A. N. pentru R. P. .

A fost obligată pârâta la analizarea dosarului reclamantei, ce conține Hotărârea nr.2/_ emisă de Comisia Județeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, și la emiterea unei decizii de validare sau de invalidare a hotărârii în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, sub sancțiunea unor penalități de 100 lei pe zi de întârziere.

S-a dispus actualizarea sumei cu indicele de inflație, începând cu momentul emiterii Hotărârii nr. 2/_ .

    1. luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

      Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

      Prin Hotărârea nr. 2 emisă de Comisia Județeană Cluj pentru aplicarea Legii nr.9/1998 la data de_ s-a aprobat cererea reclamantei O. S. V. nr.11.087/_ privind acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele care au aparținut bunicului său Mărculescu G., bunuri deținute în localitatea Caralar, jud. Durostor și s-a st abilit acordarea în favoarea acesteia a unor despăgubiri în cuantum de 333.709 lei (filele 14-17).

      Potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma

      aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 194, "În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului B., admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice";.

      1. N. pentru R. P. nu contestă neanalizarea hotărârii Comisiei Județene Cluj menționată până la acest moment, dar susține că termenul de 60 de zile indicat de lege este un termen de recomandare.

Tribunalul nu a putut valida o astfel de interpretare, intenția legiuitorului fiind neechivocă în sensul procesării rapide a cererilor. Pârâta nu a prezentat niciun alt argument care să justifice nevalidarea hotărârii în aproape 5 ani de la data emiterii ei.

O altfel de interpretare ar însemna că, în mod real și efectiv, nu există niciun mijloc de urgentare a procedurii și de verificare a respectării dispozițiilor legale de către solicitanți, A. N. pentru R. P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 fiind îndreptățită să prelungească pe termen nedeterminat finalizarea procedurii, și aceasta în ciuda caracterului abuziv al acestei atitudini.

Astfel, Statul Roman și-a asumat obligația de a acorda despăgubiri persoanelor care intră sub incidența Legii nr. 9/1998, prevăzând o anumită procedură de urmat în vederea acordării și apoi încasării lor efective, iar dreptul de creanță născut în favoarea reclamantei prin emiterea hotărârii comisiei județene reprezintă o valoare patrimonială și are deci caracteristicile unui bun în sensul art. 1 CEDO.

Or, prin nesoluționarea în termen rezonabil a cererii privitoare la efectuarea plății, autoritatea administrativă încalcă acesteia dreptul la respectarea bunurilor sale. Dreptul la soluționare în termen rezonabil, garanție a unui proces echitabil, trebuie sa fie prezent nu doar in cazul procedurii de contencios ci și în procedura administrativă, întrucât durata procedurii trebuie sa includă și întârzierile imputabile autorităților administrative când, fără intervenția acestora, nu se poate asigura realizarea dreptului recunoscut de lege.

Reclamanta, utilizând posibilitățile oferite de normele interne, a întreprins demersurile legale pentru realizarea dreptului său, însă acest drept s-a transformat într-un drept iluzoriu, în condițiile în care demersul sau nu poate fi realizat cu respectarea principiului celerității procedurii ca și garanție înscrisa in normele arătate.

Aceasta întârziere imputabilă autorității care se prevalează de justificarea mai sus menționată, fără a găsi în același timp mijloace necesare realizării cu celeritate a demersurilor inițiate de reclamantă, conduce la depășirea termenului rezonabil, depășire contrară dispozițiilor Convenției.

Din această ultimă perspectivă, trebuie notat că jurisprudența Curții Europene a statuat, de pildă, în, privința caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, principiul potrivit căruia el se apreciază în funcție de împrejurările cauzei și criteriile

- consacrate în jurisprudența Curții privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorității competente și miza procesului pentru cei interesați (cauza Manole împotriva României).

În speță, nu se poate vorbi de un termen rezonabil, dacă se ia în considerare timpul scurs din momentul stabilirii despăgubirilor printr-o hotărâre a autorităților - anul 2008 - și data pronunțării acestei hotărâri.

Curtea a mai precizat că dreptul la o instanța ar fi iluzoriu dacă dispozițiile juridice interne ale unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți sau să se bucure de efect parțial (cauza Safii împotriva Italiei).

Tot astfel, Curtea a statuat că dreptul de acces la o instanță nu poate obliga un stat să execute fiecare sentință de natură civilă indiferent care ar fi ea și indiferent care ar fi împrejurările, însă dacă administrația refuză sau omite să se conformeze

sau întârzie să o facă, garanțiile de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare, a procedurii pierd orice rațiune de a fi.

Parcurgerea procedurii ce vizează plata despăgubirilor poate fi echivalentă cu modalitatea de punere în executare a drepturilor printr-o hotărâre, iar legat de acest aspect, Curtea a mai precizat că omisiunea autorităților de a se conforma în termen rezonabil unei decizii definitive, poate antrena o încălcare a art. 6 par.1.

Tribunalul a mai reținut că, prin cauza Faimblat c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat faptul că Statul Român trebuie să vegheze la înlăturarea obstacolelor juridice care împiedică executarea cu celeritate a deciziilor definitive pronunțate de autoritățile administrative sau de instanțele judecătorești cu privire la imobilele naționalizate, pentru ca foștii proprietari să obțină fie restituirea bunurilor lor, fie o despăgubire rapidă și adecvată pentru prejudiciul suferit, în special prin adoptarea unor măsuri legislative, administrative și bugetare capabile să garanteze o astfel de soluționare.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că refuzul pârâtei de analizare a dosarului reclamantei este unul nejustificat, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis solicitarea și a dispus în consecință.

În temeiul art. 18 alin. 5 raportat la art. 24, obligația de emitere a unei decizii de validare sau de invalidare a hotărârii va fi fixată în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, sub sancțiunea unor penalități de 100 lei pe zi de întârziere. Tribunalul a apreciat că se impune stabilirea acestor penalități de întârziere dat fiind intervalul lung de timp în care pârâta a stat în inactivitate (în ceea ce o privește pe reclamantă), dar cuantumul de 100 lei (iar nu cel de 1.000 lei pe zi de întârziere) este suficient pentru a determina executarea obligației.

Reclamanta mai solicită actualizarea sumei cu indicele de inflație, începând cu momentul emiterii Hotărârii nr. 2/_ .

Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998, forma în vigoare la data promovării cererii, "În termen de 60 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la art. 4 alin. (1), în funcție de volumul compensațiilor ce urmează să se acorde, prin hotărâre a Guvernului se va stabili modalitatea de eșalonare a acordării compensațiilor. În cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar în situația în care se achită în anul următor, direcțiile generale ale finanțelor publice le actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Național de Statistică înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior. Eșalonarea plăților nu poate depăși 2 ani consecutivi

";.

Cât privește excepția prematurității

acestui petit, invocată de pârâtă, instanța a respins-o, în considerarea Deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii: "În aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, precum și ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, stabilesc:

Data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului B., pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998.

Validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor

";; această decizie este obligatorie, în temeiul art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

De asemenea, ținând cont de interpretarea textului legal mai sus citat, urmează că solicitarea reclamantei de actualizare a sumei cu indicele de inflație este întemeiată și a fost admisă.

În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A. N. PENTRU R.

P.

solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Totodată înțelege să invoce excepția prematurității capătului de cerere privind actualizarea compensațiilor în raport de indicele de creștere apreturilor;

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta că, prin art. 1 alin. (4) din OUG nr. 10/2013, legiuitorul a stabilit clar calea de urmat în situația în care nu se respectă termenele de plată ale compensațiilor bănești, respectiv "Sumele acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează prin aplicarea indicelui prețurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată și sfârșitul lunii anterioare datei plății efective a fiecărei tranșe".

Astfel, legiuitorul a stabilit clar calea de urmat în ceea ce privește actualizarea compensațiilor bănești, iar a extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă a încălca cadrul legal existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la Legea generală.

II. Pe fondul cauzei, arată următoarele aspecte:

Hotărârea nr. 2/_ a Comisiei Județului Cluj se află în evidențele pârâtei cu dosarele constituite la Prefecturi, în temeiul Legii nr. 9/1998. Această Hotărâre, însoțită de actele doveditoare urmează circuitul legal, ce prevede analizarea în ordine cronologică a acestora, respectiv ordinea emiterii, hotărârilor. Studierea unui dosar presupune o analiză atentă a actelor care atestă dreptul de proprietate al autorului asupra bunurilor abandonate pe teritoriul statului Bulgar, după încheierea Tratatului de la Craiova din septembrie 1940, a declarațiilor notariale, a actelor de stare civilă privind, persoanele care au dreptul la acordarea compensațiilor, a modului de stabilire a cuantumului compensațiilor ce revin pentru bunurile rămase nedespăgubite și a modului de efectuare a calculului de către comisiile care au emis hotărârile.

In momentul de față, Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul A. soluționează dosare în care au fost emise Hotărâri de către Comisiile județene/municipiului B. în anul 2008.

Precizează că, în evidența Serviciului sunt înregistrate 2274 dosare în care nu au fost emise decizii de validare/invalidare.

Practica de soluționarea a dosarelor în ordine cronologică, respectiv data emiterii hotărârilor Comisiilor județene/municipiului B. de către Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul A. a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite la despăgubiri în temeiul Legii nr.9/1998. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar.

În sfera acestuia, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.

Curtea Constituțională a României a statuat cu valoare de principiu că "principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferență".

De asemenea, învederează faptul că Serviciu! pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul A. a adoptat această procedură de soluționare a dosarelor în ordine cronologică prin luarea în considerare și a competențelor și procedurilor stabilite în privința instituțiilor implicate, a numărului mare de solicitanți și a resurselor materiale limitate de care dispune bugetul stat, pentru evitarea blocării funcționării mecanismului de restituire și a discriminărilor între solicitanți.

Pentru o justă aplicare a legii, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 inițiază corespondență cu instituțiile competente (Arhivele Naționale, Ministerul Afacerilor Externe, Primării) cărora le solicită noi acte și relații de natură să clarifice situația din dosar, urmând apoi solicitarea avizului către Asociația Română a Victimelor Represiunilor Staliniste - Secția Cadrilater, urmează propunerea de validare/invalidare înaintată Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru R.

P., concretizată prin emiterea unei decizii. Decizia de plată cu precizările privind intrarea în posesia sumelor aprobate sau decizia de invalidare a hotărârii cu motivațiile respective urmează să fie transmise beneficiarilor la domiciliu.

De asemenea, considera că dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 care stipulează că "în termen de 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului B., admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate" reprezintă un termen de recomandare.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 ind. 1 din Codul de procedură-civilă, precum și pe prevederile Legii nr. 9/1998, H. G. Nr. 753/1998/ cu modificările și completările ulterioare, respectiv H.G. nr.1277/2007, C.E.D.O. art. 1.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

În principal, consideră recurenta că în evidența Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 sunt înregistrate 2274 dosare, care sunt soluționate în ordine cronologică, pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 9/1998 și că termenul de 60 de zile reglementat de Legea nr. 9/1998 este unul de recomandare.

Contrar susținerilor recurentei, Curtea consideră că reclamanta este pe deplin îndreptățită a solicita obligarea pârâtei la soluționarea dosarului ce conține Hotărârea nr. 2/_ emisă de Instituția Prefectului jud. Cluj și la emiterea deciziei de validare/invalidare, neputând fi reținute apărările conform cărora termenul prevăzut de lege ar fi doar unul de recomandare, urmând a se ține seama atât de data depunerii cererii de opțiune, cât și de existența disponibilităților financiare.

Interpretarea pârâtei dă naștere arbitrariului, în condițiile în care Curtea reține că dreptul născut în favoarea reclamantei prin emiterea Hotărârii nr. 2/_ de către Prefectul jud. Cluj, neatacate printr-o procedură judiciară, reprezintă o valoare patrimonială și are, deci, caracteristicile unui bun în sensul primei fraze a art.1 alin. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al C.E.D.O., care nu era revocabil și care dă dreptul acesteia de a se prevala de toate mijloacele legale prevăzute pentru exercițiul dreptului său de proprietate.

În acest sens, relevantă este și hotărârea dată în cauza Ramadhi și alți cinci împotriva Albaniei, Curtea statuând în sensul în care "indiferent dacă hotărârea definitivă care trebuie executată a luat forma unei hotărâri judecătorești sau a unei decizii a unei autorități administrative, aceasta trebuie pusă în aplicare, conform legilor interne și a Convenției.";

Sub acest aspect, pârâta este ținută a lua toate măsurile necesare pentru respectarea drepturilor reclamantei decurgând din Hotărârea nr. 2/_ emisă de Instituția Prefectului jud. Cluj.

O astfel de abordare este cu atât mai pertinentă cu cât legiuitorul a prevăzut că, în termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului B.

, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Or, este evident că acest termen a fost cu mult depășit, Curtea neputând îmbrățișa opinia recurentei în sensul că acesta ar fi un simplu termen de recomandare, în condițiile în care legiuitorul a folosit sintagma "cel mult 60 de zile";.

Prin urmare, Curtea apreciază, la fel ca instanța de fond, că, prin refuzul de a da curs cererii reclamantei, recurenta prelungește în mod nejustificat și arbitrar acest

termen, situație care este inacceptabilă din perspectiva art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. și a dreptului acesteia de a se bucura de atributele dreptului de proprietate rezultând din decizia mai sus arătată.

În ceea ce privește actualizarea compensațiilor bănești, Curtea constată că este incidentă Decizia de recurs în interesul legii nr. XXI/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit căreia data stabilirii compensațiilor este cea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a mun. B. pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998, iar validarea, de către Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. 3 din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a respins excepția prematurității invocate, astfel încât și acest motiv de recurs este nefondat.

În consecință, pentru considerentele expuse anterior, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, recursul fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge recursul declarat de A. N. PENTRU R. P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 împotriva sentinței civile nr. 4284 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE,

L. U.

JUDECĂTOR,

M. D.

JUDECĂTOR,

R. -R. D.

GREFIER,

M. T.

Red.M.D./dact.L.C.C.

2 ex./_

Jud.fond: A. G. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 8163/2013. Contencios. Obligația de a face