Decizia civilă nr. 8444/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8444/2013
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul M. E. N.
, împotriva sentinței civile nr. 1484/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu reclamantul L. M. C. și U.
S. H., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare, în raport de conținutul căreia Curtea apreciază că nu se impune comunicarea.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1484/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj s-a admis acțiunea formulată de reclamantul L. M. C. în contradictoriu cu pârâta U. S. H. .
A fost obligată pârâta U. S. H. să elibereze în favoarea reclamantului L. M. C. diploma de licență, în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
S-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U.
S. H. în contradictoriu cu M. E. N. .
A fost obligat chematul în garanție să aprobe tipărirea formularului tipizat constând în diploma de licență pentru reclamant în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea chematului în garanție la plata amenzii civile.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit adeverinței nr. 1311/08 iulie 2009 eliberată de U. S. H.
- Facultatea de Educație Fizică și Sport, reclamantul L. M. a promovat examenul de licență din sesiunea iulie 2009 organizat de această instituție de învățământ obținând titlul de licențiat în educație fizică și sport (fila 3). Așa cum a menționat reclamantul în cuprinsul acțiunii, eliberarea adeverinței atestă faptul că acesta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractele de studii încheiate cu
pârâta U. S. H., constând în plata taxelor aferente, susținerea și promovarea examenelor.
Susținerea reclamantului referitoare la faptul că până în prezent pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a-i elibera diploma de licență, este confirmată implicit de pârâtă prin întâmpinare, aceasta expunând motivele pentru care a fost în imposibilitate de a da curs solicitării reclamantului și a altor persoane care au absolvit cursurile facultății în anul 2009. Instanța a reținut că pârâtei îi revenea obligația de eliberare a diplomei de licență în baza dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor, termen stabilit de art. 20 din OMEC nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior.
Reclamantul a formulat o cerere de eliberare a diplomei de licență, la care pârâta a răspuns prin adresa nr. 13212/27 august 2012 depusă în copie la dosar, învederând aceleași aspecte menționate în cuprinsul întâmpinării, respectiv faptul că a fost în imposibilitate să elibereze diplome de licență pentru toți absolvenții anului 2009, din cauza MEN care a refuzat să avizeze tipărirea de către SC Romdidac SA a întregului necesar de formulare tipizate, deși a solicitat în mod repetat ministerului să acorde avizul respectiv. În dovedirea acestei susțineri pârâta a depus la dosar copiile adreselor înaintate MEN (în prezent M.
E. N. ), copiile adreselor comunicate de minister către SC Romdidac SA din care reiese faptul că nu a fost avizată tipărirea tuturor formularelor de diplome de licență solicitat de USH (filele 14-19).
Instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 5 din Regulamentul aprobat prin OMEC nr. 2284/2007 responsabilitatea gestionării, completării și eliberării actelor de studii revine în exclusivitate instituției de învățământ, respectiv rectorului instituției. Deși pârâta nu a obținut aprobarea pentru tipărirea formularelor tipizate din partea M. E. N., refuzul pârâtei de a elibera reclamantului diploma de licență, după expirarea termenului legal de 12 luni, este un refuz nejustificat, fiind incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Din aceste motive, în temeiul art. 18 alin. 1 și 6 din Legea nr. 554/2004 instanța a obligat pârâta USH să elibereze în favoarea reclamantului L. M. diploma de licență în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Referitor la cererea de chemare în garanție, instanța a constatat că pârâta USH a învederat că pentru eliberarea diplomelor de licență este necesar avizul chematului în garanție M. E. N. . Pârâta a făcut dovada că a solicitat chematului în garanție să avizeze tipărirea de către SC Romdidac SA a formularelor diplomelor de licență necesare pentru absolvenții din anul 2009, cererea fiindu-i aprobată doar parțial, pentru un număr insuficient de formulare. În aceste condiții dreptul invocat de reclamant nu poate fi deplin realizat fără concursul chematului în garanție, care în calitate de autoritate publică gestionează materialele și tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diplome sau alte acte de studii celor în drept.
În înscrisul comunicat la dosar, chematul în garanție a susținut că a avizat tipărirea formularelor solicitate de pârâta USH pentru absolvenții din anii _
. De asemenea instanța a constatat că M. E. N. a menționat faptul că actele de studii pot fi eliberate numai pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Deși chematul în garanție a susținut
că a avizat achiziționarea de formulare pentru absolvenții USH din promoțiile _
, din acest paragraf se desprinde implicit faptul că M. E. N. nu a aprobat tipărirea tuturor formularelor solicitate de pârâta USH, fiind excluse probabil formularele solicitate de universitate pentru absolvenții care au urmat forme de învățământ în privința cărora s-a apreciat de către chematul în garanție că nu s-a obținut acreditarea sau autorizarea provizorie.
Astfel cum a învederat pârâta în răspunsul la întâmpinare, nu s-a făcut dovada că a fost demarată și finalizată o procedură administrativă de către M.
E. și Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior care să conducă la concluzia că U. S. H. a acționat în afara cadrului legal cu ocazia organizării și desfășurării procesului educațional, condiții în care refuzul de a da avizul necesar tipizării actelor de studii pentru absolvenții anului 2009 este nejustificat. De altfel, instanța a constatat că în cauză nu a fost contestat în mod expres de către M. E. N. faptul că reclamantul nu ar avea dreptul să obțină diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru că ar fi absolvit o formă de învățământ pentru care USH nu a parcurs etapele obligatorii de acreditare/autorizare provizorie.
Faptul că nu s-a aprobat în totalitate necesarul de diplome solicitat de pârâta USH rezultă din cererile formulate de pârâtă și adresele înaintate de M.
E. N. pe baza acestora către SC Romdidac SA, fiind evident că numărul formularelor pentru care s-a avizat tipărirea este mai mic decât cel solicitat.
Față de cele de mai sus, constatând că obligația pârâtei de a elibera reclamantului diploma de licență, este corelativă obligației chematului în garanție de a aproba formularele tipizate, obligație pe care acesta nu a dovedit că și-a îndeplinit-o, instanța a apreciat că cererea de chemare în garanție este întemeiată în parte și în temeiul art. 18 alin. 1, alin. 6, raportat la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 60-63 Cod procedură civilă a admis-o. S-a dispus obligarea chematului în garanție să aprobe tipărirea formularului tipizat constând în diploma de licență pentru reclamant în termen de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
Instanța a constatat că prin cererea de chemare în garanție, pârâta a solicitat aplicarea chematului în garanție a sancțiunii amenzii în baza art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Având în vedere că sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi aplicată decât în situația în care după emiterea titlului executoriu s-a constatat că M. E. N. nu va proceda la îndeplinirea obligației impuse prin prezenta hotărâre, instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea chematului în garanție la plata amenzii civile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în garanție M.
N.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat. În motivare s-a arătat că:
O primă critică adusă sentinței instanței de fond este că aceasta a admis în mod greșit cererea de chemare în judecată și în garanție a M. ui E. N. hotărârea pronunțată de acesta fiind lipsită de temei legal fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Astfel, conform prevederilor art. 60 Cod proc. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere-în garanție sau în despăgubire.
In genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și
revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. "S. H. " din B. este neîntemeiată întrucât între M. E. N. și U. "S.
H. " B., instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
Formularele diplomelor nu se eliberează oricui și oricând. Instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
U. S. H. din B. a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. -Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010.
Deci M. E. N. și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U.
H. . Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa M. ui E. N. .
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. și Cercetării." In consecință admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea M.
ui E. N. de a "aproba tipărirea formularelor tipizate -constând în diploma de licență și supliment la diplomă pentru reclamanta", care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi vătămată vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. E. N. este obligat prin sentința pe care o critică să aprobe tipărirea de formulare tipizate. Se poate vorbi de un drept doar dacă o persoană a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării i s-a refuzat eliberarea diplomei de licență.
Nu ne aflăm în această situație. Legea este foarte clară. OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, act normativ de forță juridică superioară Ordinului MECTS nr.5560/2011 la care se raportează instanța de fond statuează la art. 29 din OUG nr.2005: " (4) Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive:
autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii;
acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la lit. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat. "
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu.
În consecință soluția instanței de fond cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție este nelegală.
S. ul de drept românesc se bazează pe aplicarea și interpretarea legii. Mai mult fiecare caz este studiat în mod individual. Instanța de fond în speța dedusă judecății a refuzat practice să judece cauza prin prisma prevederilor legale existente, raportat la înscrisurile depuse și s-a raportat doar la susținerile reclamantei.
Motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților USH nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii. Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate și mai mult nu este un înscris opozabil M. ui E. N. .
M. E. N. este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
Acest aspect a fost omis de către instanța de fond care a admis în mod neîntemeiat cererea de chemare în garanție.
într-adevăr instituțiile de învățământ superior au dreptul să solicite MEN formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MEN are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. In caz contrar oricine poate organiza fară drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de învățământ fară să respecte legea.
Il.Critică astfel soluția instanței de fond pentru că și-a depășit atribuțiile, conferind legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 304 pct.(4) Cod procedură Civilă.
Învederează astfel instanței că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea potrivit prevederilor art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
Menționează că U. "S. H. " din B. a solicitat în dosarul nr._ anularea H.G. nr.676/2007 si HG nr.635/2008.
Prin Decizia nr.4726/_ pronunțată în dosarul nr._, înalta Curte de C. și Justiție a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către U. "S. H. " din B. .
De precizat este faptul că în considerentele acestei hotărâri judecătorești, instanța supremă a reținut următoarele: "Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale.
Prin urmare o instituție care înscrie "studenți" și eliberează diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
Astfel prin dispoziția dată instanța de fond obligă MEN aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență pentru reclamanți, ignorând astfel în mod vădit cadrul legal în vigoare respectiv Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, Legea învățământului nr. 84/1995, republicată cu modificările și completările ulterioare, OUG. 75/2005.
Menționează că, în cazul Universității "S. H. " din B., specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr.1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
Pentru a exista studii universitare trebuie ca acestea să fie reglementate, să existe atât în fapt cât și în drept. Nu e suficient ca o persoană să afirme că a urmat niște studii pentru a primi o diplomă. Pentru a fi numit absolvent trebuie să fi înscris la o facultate din cadrul unei instituții de învățământ superior care a fost acreditată /autorizată să funcționeze la forma de învățământ specializarea ce urmează a fi trecută pe diplomă.
Așa cum a menționat, conform prevederilor legale formele de învățământ la distanță și fară frecvență trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
In concluzie instanța de fond încălcând principiul separației puterilor în stat dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamantei care nu au urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.
Faptul că au fost emise niște adeverințe nu presupune că au fost urmate forme de învățământ cu respectarea dispozițiilor legale. Instanța de fond se raportează la adeverințele emise, deși acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă și care nu pot înlocui legea.
Ca să te prevalezi de un drept trebuie ca acesta să existe. MEN nu i se poate opune un proces de învățământ care nu a fost desfășurat în condițiile legii și nici nu poate aproba eliberarea de tipizate peste numărul de studenți care au fost admiși la forme de învățământ cu nerespectarea prevederilor legale.
Admiterea cererii de chemare în judecată și garanție a MEN este nelegală, acesta fiind obligat să încalce actele normative menționate mai sus prin aprobarea de formulare tipizate pentru specializări nereglementate de legiuitor.
Raportat la cele de mai sus solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție precum și a acțiunii ca neîntemeiate.
În drept s-au invocat dispozițiile: art.60, art 304 pct(4) și (9), art. 304 indice
1 din Codul de Procedură Civilă, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr.75/2005, OMECT nr.2284/2007.
Pârâta intimată U. S. H. B. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală - filele 18-20.
Reclamantul intimat L. M. C. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate - filele 44-45.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de recurentul-chemat în garanție la fondul cauzei, Curtea constată că legitimarea procesuală a acestuia este pe deplin justificată din perspectiva pretențiilor formulate prin cererea de chemare în garanție, când s-a solicitat obligarea
chematului în garanție MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență.
Corespunde realității că acestui organ al administrației publice centrale nu îi revin atribuții și competențe directe în eliberarea diplomelor de licență, ci instituției de învățământ superioară organizatoare după cum se poate deduce din prevederile art. 5 din OMEC nr. 2284/2007. Cu toate acestea calitatea procesuală pasivă se impune a fi verificată prin prisma tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită instanța de judecată, iar nu privite individual, iar raportat la cererea de chemare în garanție calitatea procesuală pasivă a MECTS este justificată.
De asemenea, în lipsa obligării MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență, obligarea Universității S. H. la eliberarea diplomelor de licență ar fi imposibil de adus la îndeplinire, astfel încât, din această perspectivă, Curtea constată că cererea de chemare în garanție era admisibilă, acest motiv de recurs fiind neîntemeiat.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că principala apărare formulată de către recurentul-chemat în garanție MECTS prin recursul formulat vizează împrejurarea că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Verificarea acestui aspect invocat de chematul în garanție referitor la lipsa unei autorizări de funcționare provizorie în favoarea pârâtei USH pentru forma de învățământ la distanță presupune analizarea unei suite de acte normative și a specializărilor și facultăților pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie.
Curtea a identificat specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie prin raportare la anexa nr. 2 la HG nr. 940/2004. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Sociologie - Psihologie B. este acreditată, iar specializarea Psihologie- Pedagogie Brașov este autorizată să funcționeze provizoriu.
Niciuna dintre facultățile sau specializările enumerate în anexă nu menționează ca formă de organizare a învățământului și învățământul la distanță.
Prin urmare problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanți era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii;
b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si Cercetării si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de recurentul-chemat în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce l a o c al if ic are un ivers itar ă d is tinc tă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr- un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare
un ivers itar ă, c i spe c ial iz are a ale as ă ș i ur mată.
Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării recurentului-chemat în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acord ă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, po t f uncțion a și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare
";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege
"se acordă pentru forme de învățământ de zi";,
precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot
f uncțion a
și la forma de învățământ seral și fără frecventa
, f ăr ă a f i neces ară
îndepl in ire a procedu r ii de au tor iz are de f uncțion are prov izo r ie s au acred itare
de către Consiliul Național de Evaluare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";.
Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de
învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul
frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Din această perspectivă, Curtea reține că cererea de chemare în garanție a fost în mod legal și temeinic admisă de instanța de fond, că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de M. E. N., împotriva sentinței civile nr. 1484/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. D. | Judecător, R. -R. D. | Judecător, L. U. |
Grefier, M. T. |
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: Ancuța P.
