Decizia civilă nr. 8577/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ NR. 8577/2013
Ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. S.
Judecător A. M. Ion Judecător A. M. C.
G. V. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 6117 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., în contradictoriu cu reclamanta intimată SC V. C. SECURITY S. și pârâta A. FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de_ reclamanta intimată SC V. C. SECURITY S. a înregistrat la dosar întâmpinare.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6117 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M.
au fost respinse excepțiile invocate de D.G.F.P. M. în nume propriu și pentru A.F.P. B. M. .
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC V. C. SECURITY
S. în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M., A.
P. B. M. și A. FONDULUI PENTRU MEDIU și în consecință s- a constatat nelegalitatea încasării sumei de 4.037 lei, achitată cu chitanța seria TS3A nr. 1379653 din data de_ reprezentând taxă de poluare.
A fost dispusă restituirea de către pârâte în favoarea reclamantei a sumei de 4.037 lei, cu dobânda legală calculată începând cu data plății acesteia până la restituirea efectivă a sumei.
Pârâtele au fost obligate la plata către reclamantă a sumei de 1.043 lei - cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Deliberând cu prioritate excepția de inadmisibilitate invocată de pârâta D.
a F. P. M. - A. F. P. B. M., în sensul prevederilor art. 137 Cod procedură civilă, instanța a constatat următoarele:
S-a susținut că reclamantul nu atacă un act administrativ, în înțelesul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, și nici un act administrativ fiscal, în înțelesul Codului de procedură fiscală, ci solicită restituirea unei sume pe care consideră că nu o datorează. Întrucât interesul de a acționa în justiție, pe calea contenciosului administrativ, este legitimat de vătămarea unui drept subiectiv sau interes legitim născut din existența unui act administrativ a cărui anulare trebuie solicitată de cel ce se consideră păgubit și totodată, având în vedere obiectul cererii formulate de către reclamant, acțiunea a fost inadmisibilă.
Referitor la excepția de inadmisibilitate invocate de pârâte, instanța a apreciat că aceasta a fost neîntemeiată.
Instanța a reținut că art.13 din CEDO garantează un drept de acces în fața judecătorului intern sau în fața oricărei alte autorități competente ce ar putea dispune redresarea situației litigioase. Prin urmare se impune a se verifica dacă aceste mijloace puse la dispoziția particularilor sunt disponibile și adecvate. Deși s-a susținut că deciziile de calcul a taxei pe poluare trebuiau contestate în termenul prev. de art.209 alin.1 lit. b Cod procedură fiscală, pârâtele nu au depus dovada existenței unei jurisprudențe în această materie, în sensul că prin exercitarea acesteia în termen se pot valorifica drepturi recunoscute de convenție și conferite în cazuri similare de instanțele de judecată.
Existența unei practici previzibile a organelor administrative (în sensul nerestituirii taxei de poluare) îndreptățește reclamanta să caute un remediu efectiv direct în fața instanței de judecată.
În consecință a fost respinsă excepția inadmisibilității, iar în ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, instanța a constatat că nici aceasta nu poate fi primită având în vedere că taxa specială de înmatriculare a fost percepută în baza unui act normativ care s-a constatat a fi nelegal iar reclamantul a notificat pârâta în sensul renunțării la jurisdicția administrativă specială
Asupra cauzei pe fond
tribunalul a reținut că partea reclamantă a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene autovehiculul menționat mai sus pe care a dorit să-l înmatriculeze, fără plata taxei de poluare, însă pârâta
A. F. P., prin decizia de calcul a taxei de poluare a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 4.037 lei.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F.
P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. ,
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.Recurenta a reiterat excepția
inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 50/2008, în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr._ pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua
imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la Cap. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Reclamanta intimată SC V. C. SECURITY S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
În drept, instanța reține că, potrivit art. 90 din Tratatul C.E., "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.";
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție
împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Art. 90 precitat, deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre. Din moment ce nu există măsuri de armonizare în domeniu, statele membre rămân libere să-și organizeze sistemele fiscale așa cum consideră potrivit și să stabilească nivelul dorit al cotelor de impozitare, cu singura condiție de a nu genera discriminarea produselor provenind din alte state membre. Dispozițiile art. 90 din T.C.E., suplimentând dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent, conținute în art. 23 și 25 din Tratat, caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate.
C
urtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu
c. Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este
astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Ori, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
În speța de față însă, curtea nu poate conchide în sensul aplicabilității dispozițiilor comunitare și jurisprudențiale mai sus amintite întrucât reclamantul nu a depus dovada înmatriculării autoturismului în spațiul UE, înscris din care ar fi rezultat că taxa solicitată a fost achitată pentru un autoturism înmatriculat într-un stat membru UE, iar nu într-un stat terț, motiv pentru care cererea prin care se solicită restituirea taxei este neîntemeiată.
Pe cale de consecință, ca urmare a împrejurării că cererea de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată, curtea constată că pârâta nu va fi o parte căzută în pretenții, astfel că cererea sa de chemare în garanție formulată împotriva Administrației Fondului pentru Mediu este lipsită de obiect, impunându-se de asemenea și respingerea acesteia.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.3 C.proc.civ., se vor admite recursurile declarate de D. G. A F. P.
M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 6117 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o va modifică în parte în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta SC V. C. SECURITY S. în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M. și A. F. P. B. M., ca neîntemeiată și va înlătura obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursurile declarate de D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 6117 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC V. C. SECURITY S. în contradictoriu cu pârâtele D. G.
A F. P. M. și A. F. P. B. M., ca neîntemeiată și înlătură obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2013.
Președinte, M. S. | Judecător, A. M. Ion | Judecător, A. M. C. |
G. , V. D. |
Red.A.M.I./dact.V.R.
2 ex./_ Jud.fond:G. O.
