Decizia civilă nr. 9014/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9014/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE F. T.
Judecător M. H. Judecător D. M. Grefier D. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta A. F.
P. A M. C. -N. împotriva sentinței civile nr.46 din 7 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta intimată P. I. și chemata în garanție A. FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Componența completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012, anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr.46 din 7 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. I., cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. P. nr.22, ap.13, jud.C. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. C.
-N., cu sediul în C. -N., P. A. I. nr. 19, jud.C. și în consecință:
A fost obligată pârâta A. F. P. a M. C. -N. să restituie reclamantei suma de 3253 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1039,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a achiziționat un autoturism marca Ford anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat o taxă specială de primă înmatriculare în cuantum de 5296 lei la AFP C. -N. la data de_ .
După stabilirea taxei de poluare pe care ar fi datorat-o pentru înmatricularea autovehiculului, reclamantei i s-a restituit suma de 2043 lei în temeiul art. 117 din O.G. nr.90/2003, rămânând o diferență nerestituită de 3253 lei.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de_, ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 110/2006, în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe.
Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamantă taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și
reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
Întrucât dispozițiile se regăsesc în art.214¹ din Capitolul 2¹ Cod fiscal potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, acestea instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.
De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, Rec.p.I-1777, punctul 20).
Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene
"Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre
impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C- 393/04 și C-41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, punctul 45).
Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv Capitolul 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în Tratatul Comunității Europene arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin urmare, rezultă că prin art.214¹ - 214³ Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art.90 TCE care au prioritate de aplicare, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora.
De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării O.U.G. nr. 50/2008, prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de primă
înmatriculare și o sumă de bani denumită taxă de poluare. Instanța a apreciat că adoptarea acestui act normativ nu "validează"; dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora s-a achitat taxa de primă înmatriculare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s-ar putea susține întemeiat că diferența de bani rămasă nerestituită ar fi legal percepută în temeiul O.U.G. nr.50/2008 ca taxă de poluare, întrucât acest act normativ ar avea astfel efecte retroactive.
În ceea ce privește dob ând a leg al ă
pretinsă, tribunalul a apreciat că perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamantă și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr. 13/2011, reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că, în speță, taxa de primă înmatriculare nu era datorată, motiv pentru care cererea reclamantei a fost admisă, pârâta urmând a fi obligată la restituirea diferenței de taxă achitată, cu dobânda legală aferentă de la data achitării și până la data restituirii efective.
Împotriva acestei sentințe, pârâta A. F. P. C. -N. a declarat recurs
, solicitând instanței admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul înlăturării obligației sale la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1039,3 lei.
În motivare recursului, pârâta a arătat că este nejustificată obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu are nicio culpă procesuală, făcând doar aplicarea textelor legale în vigoare, nefiind îndrituită a face aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comunitare, pentru a proceda la restituirea imediată a taxei solicitate.
Pe de altă parte, pârâta apreciază că este nejustificat de mare cuantumul onorariului avocațial acordat, iar față de valoarea cererii și munca efectivă prestată de avocat, instanța de fond avea posibilitate, în conformitate cu art. 274 alin. 3 C.pr.civ., să cenzureze aceste cheltuieli. Mai mult, se impunea reducerea onorariului avocatului raportat la munca efectivă prestată în cauză și la faptul că cererile de chemare în judecată pentru restituirea taxei auto au ajuns să aibă o formă standard.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
In ce priveste cuantumul onorariului acordat in prima instanța, Curtea apreciaza ca acest cuantum nu corespunde valorii pricinii si muncii depuse de avocat constind in formularea cererii prealabile, redactarea si sustinerea actiunii.
In acesta materie munca desfasurata de avocat este mult simplificata de existenta hotararilor CJUE in cauzele T. si Nisipeanu astfel ca munca avocatului
nu este si una de concepere a unui model juridic cu un obiect si o motivarea proprie, particulara spetei in vederea obtinerii rezultatului urmarit de catre reclamantă asa cum se intimpla in alte cauze ci de folosire a unui model deja elaborat,depunerea actelor probatorii specifice acestui model si sutinerea lui
Raportat la aceste doua criterii vizate de art. 274 alin. 3 C.pr.civ si considerentelor de mai sus, Curtea a apreciat ca suma de 500 lei răspunde in mod rezonabil celor doua cerinte legale sus mentionate .
In consecința in temeiul prevederilor art. 20 din Legea 554/2004 corob. cu art. 3041, art. 312 C.pr.civ., Curtea va admite în parte recursul, va modifica parțial sentința recurata în sensul că va diminua cuantumul cheltuielilor de judecata la suma de 539,3 lei, cheltuieli parțiale la fond. menținând restul dispozițiilor sentinței atacate .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 46 din 7 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în parte în sensul că obligă partea civilă să achite reclamantei 539,3 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2013.
Președinte, F. T. | Judecător, M. H. | Judecător, D. M. |
Grefier, D. C. |
Red D.M./M.N. 2 ex./_
Jud.fond.-P. U.
