Decizia civilă nr. 9263/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 9263/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. H.
Judecător D. M.
Judecător F. T.
Grefier D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. | G. | A F. P. | |
S. | în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. | P. | Z. împotriva |
sentinței civile nr. 6.069 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu reclamantul M. E. M. EL, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de pârâtă este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_ s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului M. E. M. EL.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6.069 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., s-a admis acțiunea reclamantului(ei) M. E. -M., formulată împotriva pârâtelor(ei) A. F. P. Z. și obligă pârâtele(a) să restituie reclamantului(ei) suma de 1693 lei, reprezentând diferență taxă primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă de la data achitării și până la data restituirii integrale a sumei.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF și A. F. PENTRU M. - M. M. LUI, invocată din oficiu, sens în care s-a respins acțiunea față de aceste pârâte.
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
Au fost obligate pârâta să achite reclamantului cheltuieli de judecată în valoare de 39,3 lei.
Conformându-se exigentelor articolului 137 alin.1 C.Proc.Civ., instanța de fond a soluționat cu prioritate excepții invocate.
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se
adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată
.
Reclamantul(a) s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act
administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul(a) a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantului(ei) se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În speță, reclamantul(a) nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant(ă).
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANAF a fost admisă, acțiunea formulată de reclamant(ă) împotriva acesteia fiind respinsă instanța de fond reținând că, așa cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a), art. 2 alin.
(1) lit. c) și lit. d) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ANAF nu este parte în raportul juridic dedus judecății, deoarece înscrisurile a căror anulare se solicită nu au fost emise de aceasta.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. pentru
M. - M. M. lui B. a fost admisă, deoarece între reclamant și această pârâtă nu există un raport juridic direct care să justifice obligarea acesteia la restituire, întrucât conform art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 taxa de poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M., nu și taxa specială de primă înmatriculare, pentru care nu a existat o astfel de prevedere.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că
la data de_ reclamantul(a) a achitat suma de 4040 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare (f.6). Din suma de 4040 lei i s-a restituit reclamantei(ului) suma de 2347 lei, rămânând de restituit suma de 1693 lei.
Ulterior, reclamantul a solicitat Administrației F. P. Z. restituirea și a sumei de 1693 lei, reținută ca taxă de poluare, din suma de 4040 lei, achitată ca taxă de primă înmatriculare.
Cererea de restituire a taxei reținute cu titlu de taxă de poluare a fost respinsă. Tribunalul reține că taxa specială (de primă înmatriculare) a fost
încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 50/2008, care instituie taxa de poluare pentru autovehicule.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI S. în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. Z. , prin care se solicită admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a deciziei de restituire emisă de A.F.P.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta susține că instanța de fond, interpretând greșit disp. art. 2141din Legea nr. 571/2003, a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare, în condițiile în care aceste prevederi nu contravin disp. art. 90 din Tratatul C.E., iar în lipsa unei armonizări la nivelul U.E. în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelul acestora.
Pârâta apreciază că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor art. 2141-3din Legea nr. 571/2003 (în prezent abrogate de O.U.G. nr. 50/2008), a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevedea în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Pârâta a mai criticat și faptul că instanța de fond nu a făcut nici o referire la incidența art. 725 alin. 1 C.pr.civ. invocat în întâmpinarea depusă la fondul cauzei, text de lege ce nu încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție având în vedere că legea nouă se aplică din momentul intrării ei în vigoare, proceselor începute sub legea veche, dar aflate în curs de judecată.
În ce privește solicitarea dobânzii legale fiscale, pârâta solicită respingerea acestei cereri ca neîntemeiată având în vedere că taxa de poluare nu este o taxă fiscală și nu se circumscrie situațiilor limitativ reglementate de art. 117 C.pr.fiscală, iar repararea prejudiciului se realizează în condițiile dreptului comun - art. 1088 alin. 2 Cod civil, cu aplicarea O.G. nr. 9/200 de la data cererii de chemare în judecată și nu de la data achitării taxei.
A mai precizat recurenta că reclamantul nu a solicitat acordarea dobânzii aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxă specială de primă înmatriculare conf. art. 124 alin. 1 din O.G. nr.92/2003 republicată și modificată.
Cu privire la cheltuielile de judecată, pârâtă a precizat că a respectat dispozițiile legale în vigoare și dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în privința refuzului restituirii sumei achitată de reclamant cu titlu de taxă specială pentru autoturisme, astfel că nu poate fi reținută culpa sa procesuală pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul-intimat M. E. -M. a depus întâmpinare
în cauză prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, deoarece taxa de poluare stabilită în sarcina sa încalcă dreptul la libera circulație a mărfurilor în cadrul C.E. și principiul nediscriminării între produsele comunitare și cele naționale.(f.9)
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele
:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizind forma initiala a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizind forma OUG 50/2008 dupa_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj. Prin această hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat
membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C.J.U.E. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
In ce privește cererea de acordare a dobânzilor :
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci si echivalentul scăderii puterii de cumpărare a sumei respective-rata inflației cit si dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și
data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă si integrala reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda sau rata inflatiei se pot acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege. Dacă s-ar admite teza pârâtei, ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Motivul de recurs vizând cheltuielile de judecata este nefondat in ce privește obligația de plata a cheltuielilor de judecata cita vreme recurenta este in culpa procesuala determinata de refuzul nejustificat de recunoaștere a dreptului reclamantului la restituirea taxei de poluare si de restituirea efectiva a acesteia.
Dreptul la restituirea taxei de poluare este fundamentat pe incompatabilitatea dreptului național cu dreptul Uniunii Europene, incompatibilitatea rezultată din hotărârile pronunțate de către CJUE in cauzele Tatu si Nisipeanu. In aceste condiții si pârâta ca autoritate publică si ca parte a statului de drept trebuia ca în speță să dea eficienta principiului supremației dreptului Uniunii Europene si sa restituie taxa de poluare reclamantului .
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâta D. | G. | A F. | P. | S. în | |
nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI F. | P. | Z. | împotriva |
sentinței civile nr. 6.069 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, M. H. | JUDECĂTOR, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.D./_ .
Dact.M.S;/2 ex. Jud.fond: I. D.D.
