Decizia civilă nr. 9462/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 9462/2013
Ședința publică de la 07 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător V. G.
Judecător S. L. R. Grefier N. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul M. E. I. împotriva sentinței civile nr. 12.432 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâta intimată A. F.
P. D. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M. M. LUI, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a constatat că în data de_ s-a înregistrat la dosarul întâmpinare din partea intimatei A. F. P. D. .
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este legal timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 12.432 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. E. I., în contradictoriu cu pârâta A.
F. P. A M. D. și s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P. A M. D. împotriva chematei în garanție A. F. PENTRU M. B. .
Conformându-se exigentelor art. 137 alin.1 C.Proc.Civ., instanța de fond a soluționat cu prioritate excepțiile invocate
.
Referitor la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, se arată că după cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, pârâta este instituția care a emis decizia de calcul a taxei de poluare și cea care a încasat suma de bani solicitată spre restituire prin prezenta cerere. În acest context și prin prisma dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, este evident că A. F. P. a municipiului D. are calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii, prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite cu ocazia recursului în interesul legii promovat s-a statuat faptul că "Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe
dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod
";, iar această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă. De aceea, s-a impus respingerea acestei excepții.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Audi iar pentru înmatricularea in România a fost obligat să achite o taxă specială de înmatriculare, în temeiul OUG 50/2008, în cuantum de
2.170 lei la AFP D. . Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe (f.8), însă cererea sa a fost respinsă (f.10).
Aceasta taxă a fost stabilita prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O.U.G.nr.50/2008.
A constatat instanța de fond că reclamantul nu a depus la dosar dovada înmatriculării anterioare într-un stat membru al Comunității Europene, motiv pentru care cererea acestuia a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. E. I. a declarat recurs
, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterea cererii sale, respectiv obligarea intimatei A.F.P. D. la restituirea de 2.170 lei reprezentând taxă de poluare pentru autoturisme, cu dobânda legală precum și obligarea intimaților la cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 și art. 312 C.pr.civ., reclamantul a arătat că în mod neîntemeiat instanța de fond a apreciat că acțiunea sa nu a fost dovedită, raportat la nedepunerea dovezii privind înmatricularea anterioară într-un stat al C.E. a autoturismului său marca Audi, deoarece la dosarul cauzei existau toate actele necesare dovedirii faptului că autoturismul era înmatriculat anterior importării în Germania .
Pârâta A. F. P. A MUN. D. a depus întâmpinare
în cauză prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamant raportat la faptul că la data înregistrării cererii erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 9/20012, astfel că reclamantul avea dreptul de a solicita doar restituirea diferenței rezultate din taxa plătită și taxa pentru emisiile poluante. Pe fondul cauzei, a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt conforme cu normele europene.
În final, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrație F. pentru M. prin care a solicitat obligarea acesteia să-i restituie întreaga sumă la care va fi obligată de către instanță (f.13)
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepțiile invocate de pârâtă se constată că în mod corect instanța de fond a soluționat acel capăt.
Astfel, referitor la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, reiese din înscrisurile depuse la dosar, pârâta este instituția care a emis decizia de calcul a taxei de poluare și cea care a încasat suma de bani solicitată spre restituire prin prezenta cerere. În acest context și prin prisma dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, este evident că A. F. P. a municipiului D. are calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii, prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite cu ocazia recursului în interesul legii promovat s-a statuat faptul că "Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod";, iar această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă. De aceea, s-a impus respingerea acestei excepții.
Referitor la fondul cauzei, Curtea constată că, că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Audi iar pentru înmatricularea in România a fost obligat să achite o taxă specială de înmatriculare, în temeiul OUG 50/2008, în cuantum de 2.170 lei la AFP D. . Reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe (f.8), însă cererea sa a fost respinsă (f.10).
Aceasta taxă a fost stabilita prin aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O.U.G.nr.50/2008.
În recurs reclamantul a depus dovada înmatriculării autovehiculuilui în spațiu UE, f.17-18 dosar recurs.,
Curtea mai reține că, în prezent, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, Direcția Generală a F. P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A. F. pentru M. și M. M. lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt
obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor, este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
În consecință Curtea va admite și capătul de acțiune privind dobânda legală, dobândă la care va fi obligată pârâta, dobândă calculată de la data achitării taxei de către reclamant și până la data restituirii acelei taxe.
Referitor la cererea de chemare în garanție, respinsă de către instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Cererea de chemare în garanție a AFM B., formulată de către pârâtă este întemeiată. Astfel, taxa de poluare a fost plătită de către reclamant în contul deschis pentru taxe de poluare pentru autovehicule, taxe care se constituie un venit la bugetul F. pentru M. în vederea programelor pentru protecția mediului.
Se reține aplicabilitatea art. 1 al.1 din OUG nr.50/2008, unde se prevede: "Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M. .";
Art. 60 al. 1 c.pr.civ. prevede :";Partea poate să cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul cand ar cadea in pretentiuni cu o cerere in garantie sau in despagubiri.";
Cu privire la cheltuielile de judecată în fața instanței de fond de 39.30 lei și în recurs de 19,65 lei, la care trebuie obligată pârâta, Curtea reține că obligarea este legală, neputând fi vorba despre o lipsă de culpă în condițiile în care a refuzat să facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 c.pr.civ. raportat și la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat de reclamantul M. E. I. și se va modifica hotărârea recurată în sensul că se va admite cererea de chemare în judecată, iar pârâta
A.F.P. D. va fi obligată să restituie reclamantului suma de 2.170 lei, reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța seria TS5 nr. 1317436 din _
, cu dobânda legală aferentă acestei sume.
De asemenea, în temeiul art. 1 și 3 din OUG nr. 50/2008 se va admite cererea de chemare în garanție, iar A. F. PENTRU M. va fi obligată la plata sumei de 2.170 lei, cu dobânda legală aferentă acestei sume în favoarea
A.F.P. D. .
În temeiul art. 274 al. 1 C.pr.civ., pârâta A.F.P. D. va fi obligată să achite reclamantului cheltuieli de judecată în suma de 39,30 lei, la fond și 19,65 lei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul M. E. I. împotriva Sentinței civile nr. 12.432 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamantul M. E. I., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. D. și obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2.170 lei, taxă de poluare la care se adaugă dobânda legală aferentă acestei sume, precum și cheltuieli de judecată de 39,30 lei, la instanța de fond și 19,65 lei în recurs.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de A. F. P.
D. a Administrației F. pentru M. B. și obligă chemata în garanție să plătească pârâtei A. F. P. D. suma de 2.170 lei la care se adaugă dobânda legală aferentă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. A. V. G. S. L. R. M.
fiind în concediu, semnează Președintele Curții de Apel
V. M.
Red.G.V./. Dact.H.C./3 ex.
Jud.fond: A. R. lescu.
GREFIER
N. T.
