Decizia civilă nr. 948/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 948/2013
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. C.
Judecător C. P.
Judecător M. S. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P.
C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4160 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamantul P. M. T., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
Compunerea completului de judecată a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului de Conducere al Curții de Apel C. nr. 57/2012 anexată în extras la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. . 4160 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtă.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. M. T., împotriva pârâtei A. F. P. a Municipiului C. -N., și în consecință:
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3.902 lei, actualizată cu dobânda legală de la data de_ până la data restituirii integrale.
A fost respins petitul privind obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale.
A fost admisă cererea de chemare in garanție a Administrației F. pentru
M., formulată de pârâtă.
A fost obligată chemata în garanție A. F. pentru M. să restituie pârâtei suma de 3.902 lei, actualizată cu dobânda legală de la data de_ până la data restituirii integrale.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. F.
P. a Municipiului C. -N. a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece așa cum rezultă din actul de fila 5, taxa de poluare a cărei restituire se solicită a fost achitată in contul acesteia, fiind și organul emitent al chitanței care atestă plata.
Excepția inadmisibilității acțiunii întemeiată în drept pe prev. OG 92/2003 a fost respinsă, deoarece obiectul juridic dedus judecății nu-l constituie anularea unui act administrativ și nici a unui act administrativ-fiscal, astfel încât prevederile legale invocate nu sunt incidente speței.
Analizând pe fond acțiunea formulată de reclamantă prin prisma motivelor învederate, a actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Opel înmatriculat în țară comunitară, iar pentru înmatricularea in România a achitat in temeiul OUG 50/2008 o taxă de poluare in cuantum de 3.902 lei la A.F.P. C. -N. în data de_, iar ulterior a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate conform OUG 50/2008 în forma în vigoare la data de_, instanța constată că aceasta nu diferă de forma inițială a ordonanței decât sub aspectul cuantumului taxei de poluare, majorat semnificativ.
Prin urmare, rațiunile care au stat la baza pronunțării hotărârii preliminarea in cauza T. sunt pe deplin aplicabile și in această ipoteză, concluzia neputând fi decât incompatibilitatea cu art.110 TFUE.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului a fost admisă pârâta urmând a fi obligată să-i restituie taxa de poluare achitată necuvenit.
Petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente în conf. cu art.124 C.pr.fiscală a fost respins pentru următoarele considerente:
Este de principiu că potrivit disp. art.21 alin.4 C.pr.fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot așa, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil deoarece numai așa se poate realiza o just reparație a prejudiciului cauzat acestuia prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Dispozițiile legale care prevăd posibilitatea unei astfel de reparații sunt cele de drept comun în materie, respectiv Ordonanța nr.9/2000 - art.2, art.3 alin.1 și 3 astfel încât temeiul de drept invocat de reclamant - art.124 C.pr.fiscală nu este incident speței.
În temeiul art.60-63 C.pr.civ., instanța a admis și cererea de chemare în garanție, chemata în garanție a fost obligată să plătească pârâtei taxa de poluare în sumă de 3.902 lei.
Potrivit prevederilor art.274 C.pr.civ., instanța a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 39,3 lei, cheltuieli de judecată, constând in taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței a formulat recurs A. F. P. C. -N.
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinție, cu consecința respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că o prima critica pe care o aduce sentintei atacate este legata de faptul ca, instanta de fond, a admis actiunea reclamantului in contradictoriu cu o persoana care nu are calitate procesuala pasiva, motivat de faptul că reclamantul nu contestă modul de calcul al taxei pe poluare iar, În conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de acesta.
In ceea ce priveste compatibilitatea taxei cu dreptul comunitar, dispozițiile tratatelor privind Uniunea Europeană nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.
O.U.G. nr. 50/2008 nu contravine art. 90 din Tratatul C.E., scopul acestei ordonanțe fiind acela al asigurării protecției mediului pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, iar la emiterea acestui act normativ s-a tinut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. O.U.G. nr. 50/2008 este aplicabilă unor categorii de vehicule și nicidecum unor categorii de cumpărători pentru a discuta despre discriminarea acestora.
O alta chestiune pe care o pune in discutia instantei de recurs este legata de intrarea in vigoare a Legii nr. 9/2012 incepand cu data de_, care prin art. 12 instituie regula de restituire a taxei pe poluare atunci cand aceasta este mai mare decat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, in sensul ca se poate restitui doar diferenta in situatia in care taxa pe poluare este mai mare decat cea instituita de Legea nr. 9/2012.
Referitor la obligatia de plata a dobanzii legale, in principal, rugam instanta de recurs sa aiba in vedere faptul ca recurenta considera nedatorata dobanda a carei plata s-a dispus pentru aceleasi motive pentru care sustine ca nu este legala obligarea sa la restituirea sumei.
Prin acordarea de catre prima instanta a dobanzii legale aferenta sumei de 3902 lei, de la data achitarii taxei (_ ) si pana la data restituirii efective, au fost incalcate prevederile art.304 pct.6 Cod pr. civ., respectiv instanta a acordat ceea ce nu s-a cerut, in conditiile in care reclamantul, prin cererea de chemare in judecata, a solicitat acordarea dobanzii legale prevazute de OG nr.9/2000 pentru perioada_ -_, iar pentru perioada_ si pana la restituirea sumei de 3902 lei a solicitat dobanda legala in materie fiscala conform art.124 Cod pr. fiscala.
Analizând recursul declarat, curtea reține următoarele: Referitor la lipsa calității procesuale pasive
Instanța observă că reclamantul nu contestă însăși decizia AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația comunitară. Reclamantul a adresat, ulterior achitării taxei (formalitate necesară în vederea înmatriculării), o cerere către organul încasator, cerere care a fost respinsă,
împrejurare față de care reclamantului nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea.
Pe fondul cauzei
, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T.
c. Statul Român,
s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie
înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 50/2008, deci încă de la data de_ .
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal).
De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării Legii 9/2012, prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de poluare și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Instanța apreciază că adoptarea acestui act normativ nu "validează"; dispozițiile din OUG 50/2008 în temeiul cărora s-a achitat taxa de poluare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s-ar putea susține întemeiat că taxa ar fi legal percepută în temeiul Legii 9/2012 ca taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, întrucât acest act normativ ar avea astfel
efecte retroactive. Situația este absolut similară cu cea născută la momentul intrării în vigoare a OUG 50/2008, care nu a validat taxa de primă înmatriculare percepută în temeiul Codului fiscal.
Referitor la obligarea la plata dobânzii
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate.
Dacă s-ar admite teza pârâtei, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de această sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura micșorării patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.
Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Cu toate acestea, curtea observă că reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale numai pentru perioada_ -_, instanța acordând acest tip de dobândă până la data restituirii efective. Or, procedând astfel, instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, hotărârea fiind susceptibilă de modificare din acest punct de vedere în temeiul art.304 pct.6 C.proc.civ.
Referitor la cheltuielile de judecată
Contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274 C.proc.civ., pârâta fiind în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamantul a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.304 pct.6 și 312 alin.3 C.proc.civ., curtea va admite recursul declarat de către pârâta A. F.
P. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4160 din_ pronunțată în
dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziția de obligare la plata dobânzii legale pentru perioada_ și până la data restituirii efective și va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4160 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o modifică în parte în sensul că înlătură dispoziția de obligare la plata dobânzii legale pentru perioada_ și până la data restituirii efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. C. P. M. S.
GREFIER
B.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: A.M. B.
