Decizia civilă nr. 9518/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 9518/2013
Ședința publică de la 08 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător A. -I. A. Judecător DP Grefier M. N. Țâr
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A
F. P. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. ADMINISTRAȚIEI F. P. PENTRU C. M. S. împotriva sentinței civile nr. 5899/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. , în contradictoriu cu reclamanta SC D. A. T. SRL privind și pe A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5899/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. , s-a admis acțiunea reclamantei S. D. A. T.
S. B.
, împotriva pârâtelor A. F. P. pentru C.
M. S. ,
și au fost obligate pârâtele să restituie reclamantulei suma de 10547 lei, reprezentând taxă pe poluare.
S-a respins cererea pentru obligarea pârâtelor la dobânda
fiscală.
S-a dispus anularea Deciziei de soluționare a contestației nr.
72/2012 emisă de către DGFP S. .
S-a dispus anularea Deciziei de calcul nr. 4681/2009 emisă de AFP Sărmășag.
Admite excepția inadmisibilității, sens în care respinge cererea pentru anularea adresei nr. 1095/2012 emisă de AFP pentru C. M.
S. .
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S.
, AFP Z. și AFP Ș. -S., invocată din oficiu, sens în care s-a respins acțiunea față de aceste pârâte.
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. .
Au fost obligate pârâtele să achite reclamantului(ei) cheltuieli de judecată în valoare de 52,2 lei.
Deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză, tribunalul reține următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 1899/2004 emis de M. F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire in cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la restituire.
În speță, reclamanta nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant(ă).
Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată, iar căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta ca nefiind urmate de către pârât și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
De altfel, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. Iași și Colegiul de conducere al Curții de A. C., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în Decizia nr. 24/2011, că "Procedura de contestare prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod";.
Pentru considerentele de mai sus, instanța a constatat că excepția inadmisibilității acțiunii privind restituirea taxei de poluare este nefondată și va fi respinsă.
Excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr. 1095/2012 a fost admisă și în consecință cererea formulată de reclamantă
pentru anularea acesteia urmează a fi respinsă, instanța reținând că aceasta nu reprezintă un act administrativ, în sensul art. 2 din legea nr. 554/2004
Conform art. 8 din același act normativ, in materie de contencios administrativ, controlul judecătoresc se exercita împotriva actelor unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publică [....] care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. a J. S., invocată din oficiu, a fost admisă, acțiunea
formulată de reclamant(ă) împotriva acesteia urmând a fi respinsă, instanța reținând că înscrisurile a căror anulare se solicită nu au fost emise de aceasta.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor A. F.
P. Z. și AFP Ș. -S., invocată din oficiu, a fost admisă, acțiunea formulată de reclamant(ă) împotriva acestora a fost respinsă, deoarece acestea nu sunt parte în raportul juridic dedus judecății.
Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii motivat, în esență, cu aceea că prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008 sunt de natură să
influențeze soluționarea acțiunii reclamantului prin limitarea restituirii taxei de primă înmatriculare la diferența dintre taxa de poluare prevăzut de
O.U.G. nr. 50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății.
Această taxă este aplicabilă în statele membre ale Uniunii Europene, s-a aliniat la regulile liberei concurențe "Noua formă a taxei, care se referă la gradul de poluare, este asemănătoare cu ce există și în alte state și cu ce se va înmatricula în altele";.
Măsurile stabilite prin O.U.G. nr. 50/2008 sunt compatibile cu prevederile art. 90 din tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, așa cum rezultă din Hotărârea Curții Europene de Justiție.
Pârâta DGFP S. a formulat o cerere de chemare în garanție împotriva AFM B., solicitând ca în cazul admiterii acțiunii, chemata în garanție să fie obligată la restituirea sumei reprezentând taxă de poluare.
Asupra cauzei pe fond, tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autovehiculului sus individualizat reclamanta a solicitat pârâtei A. F. P. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, reclamanta achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008, Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. nr. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 50/2008, taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 C.pr.civ., din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta
D. G. A
F. P. S. ÎN NUME P. ȘI ÎN N. ADMINISTRAȚIEI F. P. PENTRU C. M. S. prin care s-a solicitat respingerea acțiunii formulată de SC D. A. T. SRL ca inadmisibilă și menținerea ca temeinică și legală a deciziei de calcul a taxei pe poluare și respingerea
capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nefondat.
În motivarea recursului arată că considera criticabila sentința pronunțata prin prisma art. 304 punct.7. 8.9 Cod Procedura Civila si in considerarea dispozițiilor art. 304A1 deoarece:
-instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP S. motiv pentru care înțelegem sa reiteram aceasta excepție si in fata instanței de recurs pentru motivele expuse in intimpinare.
- instanța de fond in mod nelegal a admis acțiunea si a dispus obligarea AFP la restituirea sumei reprezentind taxa de poluare cu dobinda legala de la data plații pina la data restituirii efective in condițiile in care tot in mod nelegal a dispus anularea Deciziei de calcul a taxei pe poluare.
Raportat la anularea de către instanța de fond a deciziei de calcul a taxei pe poluare arată următoarele:
-acesta nu poate fi supus cenzurii de legalitate pe cale directa in contenciosul administrativ fiscal sau in contenciosul administrativ general de drept comun reglementat de Legea nr. 554/2004 deoarece acesta nu a fost atacat pe procedura speciala derogatorie de la dreptul comun a contenciosului administrativ;
-procedura de contestatre a legalității actului administrativ fiscal in intelesul art. 41 din codul de procedura fiscala presupune o cale de atac speciala administrativa, respectiv contestația prevăzuta de art. 205 si urm din OG nr. 92/2003 republicata cu modificările si completările ulterioare.
In concluzie, legalitatea acestui act nu poate fi cercetata de instanța de contencios administrativ pe cale directa in procedura contenciosului administrativ si. pe cale de consecința .legalitatea acestui act nu poate fi cercetata nici pe calea excepției de nelegalitate.
A admite altfel ar însemna ca persoana ce se pretinde vătămata sa ocolească procedura specifica de contestare a actului administrativ unilaterla si sa supună judecații direct legalitatea acestuia in cadrul altei proceduri, ceea ce nu este admis.
Împotriva sentinței a formulat recurs si SC D. A. T. SRL
, solicitând admiterea capătului de cerere privind acordarea de dobânzi
fiscale așa cum a solicitat prin cererea introductivă.
În motivarea recursului arată că prin cererea introductiva a solicitat sa se admită acțiunea noastră astfel cum a fost formulata, si anume: anularea actelor administrative fiscale: Decizia nr.72 emisă de D. G. a F.
P. S. și Decizia de calcul a taxei de Poluare pentru autovehicule nr. 4681/_ emisă de A. F. P. a comunei Sarmasag, J. S., Adresa nr.1095/2012 emisa de AFP ptr.C. Mici si mijlocii S. si restituirea sumei cu titlu de taxa de poluare pentru autovehicule în cuantum de 10.547 lei actualizată cu rata dobânzii legale fiscale potrivit O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Prin sentința civila nr.5899 pronunțata la data de_ de către Tribunalul Sălaj, Secția civila instanța de fond a respins cererea noastră de actualizare a sumei de restituit cu rata dobânzii fiscale, motivând faptul ca: "textul legal invocat de către reclamanta in cererea sa si anume art.120 alin(l) respective alin(7) din OG nr.92/2003 se refera la majorări de întârziere calculate incepand cu ziua următoare a termenului de sacdenta. Majorarile de întârziere nu pot fi calculate din ziua in care reclamantul a achitat taxa de poluare, ci din ziua următoare termenului de scadenta-45 de zile de la solicitarea organelor fiscale.
Prin urmare, termenul de 45 de zile prevăzut in deja evocatul art.70 din OG nr.92/2003 nu a fost deposit, astfel caparata nu poate fi obligate la plata unor majorări de întârziere, respective a unor dobânzi suplimentare ci numai a dobânzii legale."
Considera ca interpretarea data de către instanța de fond este eronata.
Jurisprudenta Curții europene este in sensul ca, in astfel de cauze pot fi plătite si daune pentru pierderile suferite.
Intrucat taxa de poluare este o taxa fiscala iar administrarea acesteia este supusa reglementarilor OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, dobânda legala in materie este cea reglementata de acest act normativ, respectiv de art. 124, potrivit căruia :" pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin(2) sau la art.70, dupa caz- Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Dobânda datorata este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul Cod si se suporta din același buget din care se restituie ori se rambursează, dupa caz, sumele solicitate de platitori." Prin urmare este îndreptățită la dobânda prevăzuta de Codul de proc.fiscala incepand cu a 45-a zi de la data solicitării dobânzii prin cererea adresata organului fiscal.
Examinând recursul formulat de D. G. a F. P. S. în numele A. F. P. Z., curtea reține următoarele:
În cauză recurenta a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. însă instanța de fond a reținut că aceasta are calitate de pârâtă.
Din dispozitivul hotărârii rezultă că față de A. F. pentru
M. nu s-a admis acțiunea în calitate de pârât, astfel că cererea de chemare în garanție este fondată, banii încasați din plata taxei de poluare constituie venit la bugetul fondului pentru mediu care se gestionează de A.
F. pentru M. .
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG 93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, emis Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. Iași și Colegiul de conducere al Curții de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art.3307alin.4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din
România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin M. F. și Economiei, D. G. a F.
P. Sibiu, A. F. P. Sibiu, A. F. pentru M. și M.
M. .
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Și este așa, deoarece din parag. 29 al hotărârii rezultă că întrebarea și răspunsul Curții de referă la varianta inițială a OUG nr. 50/2008 aplicabilă în prezentul litigiu.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care CJUE o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008, varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art.
148 alin. 2 și 4 din Constituția României și din Tratatul de aderare a României la UE precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție (cauza Simmenthal).
Recursul formulat de D. G. a F. P. S. în nume propriu este lipsit de interes, deoarece față de acest pârât a fost respinsă acțiunea urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
Recursul formulat de reclamantă este nefondat din următoarele considerente:
Curtea constată că reclamanta a achitat la A. F. P. taxa de poluare și a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii potrivit art. 124 Cod pr. fisc.
Încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117 C.p.c. deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează.
Pe cale de consecință, Curtea va admite recursul declarat de către D. G. A F. P. S. ÎN N. ADMINISTRAȚIEI F.
P. PENTRU C. M. S. împotriva sentinței civile nr. 5899/_
, pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. , pe care o va modifica în parte, în sensul că va admite cererea de chemare în garanție formulată de D. G. a F. P. S. în numele ADMINISTRAȚIEI
F. P. PENTRU C. M. S. împotriva Administrației F. pentru M. .
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Va respinge ca lipsit de interes recursul formulat de D. G. a
F. P. S. în nume propriu.
Va respinge recursul declarat de SC D. A. T. SRL împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN N. LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de către D. | G. A F. | P. | S. | ÎN | ||
N. | ADMINISTRAȚIEI F. P. | PENTRU C. | M. | S. |
împotriva sentinței civile nr. 5899/_ , pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului S. , pe care o modifică în parte, în sensul că admite cererea de chemare în garanție formulată de D. G. a F. P. S. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. PENTRU C. M. S.
împotriva Administrației F. pentru M. . Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca lipsit de interes recursul formulat de D. G. a F.
P. S. în nume propriu.
Respinge recursul declarat de SC D. A. T. SRL împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
C. I. | A. | -I. | A. | D. | P. |
GREFIER
M. N. ȚÂR
Red. D.P. dac. GC 2 ex/_
J. primă instanță:D.D.I.
