Decizia civilă nr. 9695/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9695/2013
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: A. M. ION JUDECĂTOR: A. M. C.
G.: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de recurentul M. E. N., împotriva sentinței civile nr. 3588 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, cauza privind și pe intimații S. (N. O. ) SS și U. S. H., având ca obiect obligația de a face eliberare diplomă de licență și supliment la diploma de licență.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3588 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanta SS S. (născută O. ), în contradictoriu cu pârâta U.
S. H. B., și chemata în garanție M. E., CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, și în consecință:
A fost obligată pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență în drept și suplimentele de diplomă.
A fost oblgiată chemata în garanție să aprobe tipizarea formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentele la diplomă solicitate de reclamantă.
Au fost respinse cererile privind stabilirea unui termen de executare a hotărârii, respectiv de sancționare a chematei în garanție.
În considerente se reține că reclamanta a absolvit Facultatea de Drept și Administrație P. ă, specializarea Drept, din cadrul Universității S. H.
, promoția 2009, obținând Titlul de Licențiată în Drept, aspect confirmat prin adeverința nr. 4258 din data de_ .
Cu toate că a solicitat eliberarea diplomei de licență, pârâta nu a onorat cererea reclamantei.
Referitor la specializarea urmată de reclamant, pârâta U. S.
H. are acreditate sau autorizate toate specializările din cadrul facultăților sale";, împrejurare ce reiese din comunicatul conducerii pârâtei pentru informarea opiniei publice.
Din dispozițiile art. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare emis de universitate, rezultă că "U. S. H. organizează formele de
învățământ la distanță și cu frecvență redusă, respectând prevederile din Legea învățământului la distanță, formă de învățământ absolvită de reclamanta din prezenta cauză.
Conform prevederilor capitolului VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de pârâtă și înregistrată sub nr. 1405/_, universitatea respectivă, ca instituție organizatoare a examenelor de licență, s-a obligat să elibereze diplomă de licență, însoțită de suplimentul la diplomă, în termen de cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, astfel că acțiunea este întemeiată în parte și va fi admisă în baza art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la excepția invocată de chemata în garanție Ministerul Educației și Cercetării B., întemeiată pe lipsa raportului juridic tribunalul a considerat-o nefondată motivat de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea M. ui E. și Cercetării.
Mai mult pentru tipărirea diplomelor de licență instituția de învățământ superior are nevoie de avizul ministerului și cum cele două instituții s-au învinuit reciproc de netipărirea diplomelor, instanța constată că este întemeiată în parte și cererea de chemare în garanție, fiind îndeplinite cerințele art. 60 Cod pr. civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 24 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Având în vedere că termenul de executare este prevăzut expres de lege, instanța a constatat că nu mai este necesară menționarea acestui termen și în hotărâre, motiv pentru care va respinge petitul formulat de reclamantă în acest sens.
Raportat la faptul că aplicarea sancțiunii pentru neexecutarea în termen a hotărârii este prevăzută în alineatul al doilea al aceluiași articol, tribunalul a considerat că aceasta poate fi solicitată doar în faza de executare, situație în care a respins cererea formulată de pârâtă privind sancționarea chematei în garanție.
Cât privește cheltuielile de judecată pe care reclamanta le-a solicitat de la pârâtă, instanța a apreciat că raportat la poziția procesuală de neopunere a acesteia, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 275 Cod pr. civilă, ca atare acest capăt de cerere nu a putut fi primit.
Împotriva sentinței a declarat recurs
M. E. N. cu sediul în B., solicitând instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate in ceea ce îl privește si pe fond respingerea acțiunii si a cererii de chemare in garanție ca neîntemeiate.
În motivarea recursului arată că admiterea cerererii de chemare în garanție formulată de U. "S. H. " din B. este neîntemeiată întrucât între M. E. N. și U. "S. H. " Bucure ști,
instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
U. S. H., in urma solicitărilor reclamanților, a răspuns ca a întreprins demersurile necesare pentru obținerea de la M.E.C.T.S. a aprobării legale, pentru tipărirea formularelor de diploma de licența pentru anul 2009 prin "repetate" adrese.
In realitate situația este diferita, in sensul ca adresa nr.986/_ vizează suplimentarea necesarului de diplome pentru anul 2008 si nu 2009.
Adresele nr.769/_, nr.960/_ vizează actele de studii pentru anul 2009, dar U. Spini H. a îndeplinit parțial cerințele adresei nr. 13125/_ emisa de către MECTS in sensul ca nu a comunicat MECTS
"Absolvenți licenta/studii universitare de licență", respectiv specializare/program de studii, forma de învățământ zi, ID, FR, seral - etc.
Respectivele date nu se regăsesc comunicate către Minister nici prin adresa 1224/_ .
Prin netransmiterea adresei menționate, U. nu poate chema in garanție M.E.N., întrucât chemarea in garanție in acest sens este inadmisibila, nimeni neputand invoca in apărarea sa propria vipa nemo auditor propriam turpitudinem allegans.
In aceste condiții, când MECTS actual MEN nu poate fi acuzat ca ar fi refuzat in mod nejustificat emiterea acordului de tipărire, atât timp cat nu i s-a cerut eliberarea respectivului acord si nici nu i s-au transmis datele necesare in acest sens.
Admiterea cererii de chemare în judecată și garanție a M.E.N. nu are un temei legal, întrucât daca s-ar admite cererea formulata de reclamanta, MEN ar fi obligat să încalce actele normative menționate mai sus prin aprobarea de formulare tipizate pentru specializări nereglementate de legiuitor.
Conform prevederilor art. 60 Cod Proc. Civilă """partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
În genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Având in vedere ca parat in cauza nu este M. E. N. ci U.
S. H., obligația de plata a cheltuielilor de judecata revine paratului.
Faptul ca s-a admis cererea de chemare in garanție a MEN, nu plasează MEN in locul paratului, neputând fi obligat MEN la plata sumelor ce revin de drept paratului. M. E. N. este chemat in garanție pentru o obligație de a face, si nu pentru o obligație de a da.
In art.2811 Cod proc. Civ. se prevede clar ca partea care cade in pretenții va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata. Partea căzuta in pretenții este paratul si nu chematul in garanție.
Admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. "S.
H. " cin B. este neîntemeiată întrucât între M. E. N. și U.
"S. H. B., instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
Formularele diplomelor nu se eliberează oricui și oricând. Instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
U. S. H. din B. a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. - Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010.
Deci M. E. N. și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către
U. S. H. . Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, u este culpa M. ui
N. .
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitar; "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. și Cercetării."
În consecință admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea M. ui E. N. la a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamanta, care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi o persoana vătămată in vreun drept, trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. E. N. este obligat prin sentința pe care o critică să aprobe tipărirea de formulare tipizate.
Se poate vorbi de un drept doar dacă o persoană a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării i s-a refuzat eliberarea diplomei de licență.
Nu ne aflăm în această situație. Legea este foarte clară. OUG nr.75/2005 privind asigure rea calității educației, act normativ de forță juridică superioară Ordinului MECTS nr.5560/2011 la care se raportează instanța de fond statuează la art. 29 din OUG nr.2005: (4) Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive:
autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii;
acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la Ut. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de Ministerul Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu.
Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantei U. S. H. nu era autorizată funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamantă, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
În consecință soluția instanței de fond cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție este nelegală.
S. ul de drept românesc se bazează pe aplicarea și interpretarea legii. Mai mult fiecare caz este studiat în mod individual. Instanța de fond în speța dedusă judecății a refuzat practice să judece cauza prin prisma prevederilor legale existente, raportat la înscrisurile depuse și s-a raportat doar Ia susținerile reclamantei.
Motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților USH nu reprezintă, o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate și mai mult nu este un înscris opozabil M. ui E. N. .
M. E. N. este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
Acest aspect a fost omis de către instanța de fond care a admis în mod neîntemeiat cererea chemare în garanție.
Într-adevăr, instituțiile de învățământ superior au dreptul să solicite MECTS formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MECTS are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. În caz contrar oricine poate organiza fără drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de învățământ fără să respecte legea.
În concluzie, raportat la prevederile legale invocate, solicita admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii fata de M.E.N. ca neîntemeiata.
Recurentul mai arată că prima instanța a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții exclusive ale M. ui E. N. .
Având în vedere acest aspect, arată că atribuțiile și competențele M.E.N.- fost M.E.C.T. sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea M. ui E. Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011 cu modificările și completările ulterioare precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Așadar, referitor la speța dedusa judecații, in conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 288/2004 se specifica faptul ca "organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea M. ui E. si Cercetării. "
Organizarea mecanismelor de asigurare a calității in învățământ sunt atribuții ale ARACIS care este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform OUG nr.75/12 iulie 2005 privind asigurarea calității educației .
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
După apariția Legii nr. 88/J993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, specializările care funcționează în cadrul Universității S. H. au fost autorizate să funcționeze provizoriu sau au fost acreditate, potrivit Hotărârilor Guvernului României.
Prin Legea privind înființarea Universității S. H. din B. nr. 443 din 5 iulie 201)2, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 491 din 9 iulie 2002, U. S. H. constituită și funcționând legal în structura Fundației România de Mâine - este definită ca "instituție fie învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ".
In art.3 din Legea nr. 443/20021 se statuează ca in componenta Universității S. H., structurile acreditate sau autorizate provizoriu.
In virtutea interpretării speculative a prevederilor art 60 din Legea 84/19952, respectiv interpretarea fără a se tine cont de contextul unitar al Legii 84/1995, începând cu anul 2005, U. "S. H. " organizează formele de învățământ, JD" si "FR". Organizarea formelor ID si FR la unele specializări, deși exista si forma ZI, nu excludea (si nu exclude) obligația de conformare in ceea ce privește îndeplinirea criteriilor si standardelor de autorizare si acreditare, implicit obligația asigurării resurselor umane si materiale pentru fiecare forma si locație de învățământ in mod distinct.
Hotărârea de Guvern nr. 676/ 28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea in Anexa 3 se refera la structura instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu. La poziția 6 Anexa 3 din HG 676/2007 este precizata structura legala pentru U. S. H. la nivelul anilor 2007.
Astfel, conform Deciziei LC.C.J. nr.4726/_ 3, structurile ID si FR sunt nelegale, nerespectând condițiile de acreditare imperativ prevăzute de legislația in domeniu.
În perioada 2004-2009 funcția de conducere a Universității "S. H. " era exercitată Președintele Universității care îndeplinea și atribuțiile funcției de Rector, funcție care nu exista specificată în Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind funcție conducere a instituțiilor de învățământ superior, iar conform Legii 128/1997 privind statutul personalului didactic, art. 68, numai rectorul poate fi conducătorul unei instituții de învățământ superior, întrucât in perioada 2004-2009 evoluția efectivelor de studenți înscriși la studii de licență și/s-au ciclul I de studii universitare a înregistrat o creștere spectaculoasă ajungând la nivelul anului universitar 2008-2009 la 290.407 studenți, reprezentând o creștere de 562,9% fața de anul universitar 2004-2005.
Având in vedere: numărul mare de tipizate solicitate, nerespectarea creditelor acordate pe fiecare specializare (de ex. la Facultatea de Drept a fost redusa ilegal la 180 credite, adică la 3 ani de studiu), organizarea de forme de învățământ care aveau durata mult mai scurta decât cea legal prevăzuta, imposibilitatea evidențierii numărului de studenți ce au absolvit studiile, in condițiile in care capacitatea de școlarizare evident era depășita,
U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea in noile condiții si mărirea capacității de școlarizare, organizând astfel "cursuri" fără respectarea prevederilor legale, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți "studenți".
Convenția dintre studenți si U. "S. H. " - dovedita prin stăruința si a studenților și a universității de continuare a studiilor tot la U. "S. H. " in condițiile in care capacitatea de școlari era evident era depășita iar U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea in noile condiții si mărirea capacității de școlarizare - a dus la găsirea a tot felul de tertipuri care au dus la soluții provizorii si care nu au soluționat aspectul menționat.
Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate: activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea interesului major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate. M. E. N. nu poate elibera către U.
S. H. formulare de diploma care sa exceadă cifrei de școlarizare raportata
de aceasta, neputând elibera asemenea documente fără sa respecte normele legale cu aplicare in domeniu.
Conform prevederilor Ordinului nr.2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii si formele de învățământ neautorizate/neacreditate. Același Ordin 2284/2007, statuează că răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat si eliberat actele de studii revine exclusive Universității S. H. .
F. a de menționatele prevederi legale, reclamanta a urmat studiile vreunei forme de învățământ ai cărei studenți nu au fost avuți in vedere in cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate. Faptul ca U. S. H. a eliberat adeverințe care, in opinia acesteia, ar atesta efectuarea unor studii, reprezintă un demers ce implica
numai responsabilitatea respectivei Universități.
In temeiul principiului legalității, o fapta ilicita nu poate deveni licita, neexistand nici aparenți in drept atâta timp cat exista norme legale imperative ce nu au fost respectate iar beneficiarul avea sau trebuia sa aiba știința de acest lucru, printr-o minima diligenta la care era obligat (nemo auditur proprțam turpitudinem allegans).
U. S. H., prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de normele juridice incidente de art.304 C.pr.civ. Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
Recursul declarat in speta vizeaza asa cum rezulta din finalul cererii de recurs atat solutia data cererii de chemare in judecata in care figureaza ca si parat cit si solutia data cererii de chemare in garantie si in prin care recurenta a fost obligata sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta pentru reclamanti .
Ca atare in primul rind se impune analizarea motivelor de recurs formulate in legatura cu cererea de chemare in judecata si prin care parata USH a fost obligata sa elibereze reclamantilor diploma de licenta si suplimentul la aceasta diploma .
In privinta acestor motive se impune a se preciza ca in speta chemata in garantie critica indreptatirea reclamantilor de a li se elibera diplome de licenta respectiv prin aceste motive de recurs intemeiate pe prevederile art.
304 pct. 4 si pct.9 C.pr.civ se invoca in esenta lipsa unei acreditari din partea institutiilor exclusiv competente data in favoarea paratei de a organiza forme de invatamant la distanta pentru specializarea drept si pe cale de consecinta de a organiza examene de licenta si a elibera diplome in acest sens si depasirea limitelor puterii judecatoresti de catre instanta prin admiterea actiunii si a cererii de chemare in judecata prin prisma competentei exclusive sus indicate.
Aceste motive de recurs in primul rand nu pot fi analizate in speta pe fond intrucit instanta de fond nu a fost învestita cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Totodata adeverințele prin care li s-a recunoscut reclamantilor calitatea de licențiat în drept este în ființă, nu a fost revocata,anulata astfel încât se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actului administrativ.
In aceste conditii in care se porneste de la premisa ca reclamantii sunt licentiati in specialitatea pentru care s-a emis adeverinta aflata la dosarul
de fond admiterea cererii de chemare in judecata si obligarea paratei la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la diploma de licenta reprezinta doar o punere in practica a obligatiei ce revine paratei potrivit dispozițiilor art. 15 din OMEC nr. 295/2007 și art. 2 din OMEC nr. 5289/2008, în calitate de instituție organizatoare a examenelor de licență, într-un interval de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.
In plus chiar si daca ar fi fost investitia cu o asemenea cererea Curtea retine ca prin HG 916/2005 s-au stabilit specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de Sociologie- Psihologie este acreditata fara a se indica si forma de invatamant acreditata .
Prin HG nr.1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licență și specializările din cadrul acestora și numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I printre care se numara si psihologie cu specializarea psihologie si terapie ocupationala.
Potrivit Ordinului Ministerul Educației și Cercetării nr.3404/_ privind aprobarea criteriilor generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007, admiterea în învățământul superior se organizează numai în instituțiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate și specializări care au obținut autorizația de funcționare provizorie. Formele de învățământ cu
frecvență redusă sau de învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi în domeniile respective și dispun de departamente specializate.
Problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/autorizare provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanț era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, "în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si Cercetării si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de chematul în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce la o calificare universitară distinctă.
Noțiunea de "program de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de
învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasă și urmată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării chematului în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr. 535/2009. La art. 4 se arată că "autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forme de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare";. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: "Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege "se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de E. luare Academica și Acreditare. Același tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență "similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de
învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/autorizare provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Din considerentele mai sus mentionate rezulta asadar ca motivele de recurs vizand cererea de chemare in judecata sunt nefondate .
Pornind de la aceasta premisa in mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă si cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U.
S. H. și a fost obligat chematul în garanție M. E., Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți,admiterea cererii de chemare in garantie oglindind obligatia ce revine recurentului in temeiul art. 7 din Ordinul MECTS nr. 2284/2007 in procedura in care se ajunge in final la eliberarea diplomei de licenta si a suplimentului la aceasta diploma .
In speta sunt indeplinite cerintele art. 60 alin. 1 C.pr.civ .Astfel asa cum rezulta din art. 5 din acelasi ordin cit si din art. 2 din Legea 288/2004 responsabilitatea si obligatia emiterii diplomei de licenta revine in exclusivitatea paratei .Pentru ca parata sa isi poata indeplini aceasta obligatie este necesar ca si chemata in garantie sa isi indeplineasca la randul sau obligatiile ce ii revin in aceasta procedura respectiv sa aprobe formularele necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta.Ca atare o data cazuta in pretentii parata pentru a-si putea indeplini obligatia stabilita in sarcina sa s-a indreptat cu o cerere in garantie impotriva recurentei pentru ca si aceasta sa isi indeplineasca obligatia legala mai sus indicata si care va asigura premisa indeplinirii obligatiei stabilite in sarcina sa in cererea principala .
Obligatia care sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie este o obligatie legala respectiv obligatia prevazuta de art. 7 din Ordinul MECTS 2287/2007 .Prevederile HG 536/2011 nu exclud posibilitatea stabilirii prin alte acte normative a unor obligatii specifice in legatura cu invatamantul superior in sarcina chematului in garantie aceasta cu atat mai mult cu cit Ordinul MECTS 2284/20067 este anterior HG 536/2011.Si in baza acestui text de lege si a celorlalte prevederi cuprinse in acest ordin intre parata si chemata in garantie s-a nascut un raport juridic in baza caruia parata poate cere aprobarea emiterii formularelor necesare pentru eliberarea diplomelor de licenta iar chemata in garantie are obligatia a aproba emiterea acestora.
Ca atare in speta exista un raport juridic ce sta la baza admiterii cererii de chemare in garantie.
In speta recurenta nu a facut dovada ca a indeplinit aceasta obligatie in ceea ce priveste diplomele de licenta ce urmeaza a fi eliberate reclamantilor astfel ca nu se poate retine motivul de recurs vizind lipsa de obiect a cererii de chemare in garantie.Pe de alta parte prin acelasi recurs se contesta dreptul reclamantilor de a li se elibera diploma de licenta ceea ce sustine concluzia ca chemata in garantie nu si-a indeplit in speta obligatia stabilita in sarcina sa .
În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta U. S.H. B. a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. E., Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de autoritate administrativă competentă.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 3041C.pr.civ, art. 312 C.pr.civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de
M. E. N. .
În ceea ce privește cererea intimatei U. S. H. de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, curtea reține că pârâta a depus în susținerea cererii formulate (f. 17) copia unui contract de asistență juridică. Acest înscris, însă, cuprinde corecturi în partea care vizează
onorariul convenit. Câtă vreme nu există și alte înscrisuri care să ateste cuantumul acestui onorariu (ordinul de plată depus în copie fiind emis pentru o sumă globală), curtea apreciază cererea formulată ca nedovedită și urmează a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de recurentul M. E. N. împotriva sentinței civile nr. 3588 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Respinge cererea intimatei U. S. H. de obligare la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. | SA M. | ION | A. M. | C. |
G.
V. D.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: S.O.
