Decizia civilă nr. 9704/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 9704/2013
Ședința publică de la 14 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE V. G.
Judecător S. L. R.
Judecător A. A. M. Grefier V. D.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A
F. P. S. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. PENTRU C.
M. S. și SC D. A. T. SRL împotriva sentinței civile nr. 5699 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., cauza privind și pe
A. F. pentru M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5699 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S., invocată din oficiu de instanță și a fost respinsă acțiunea reclamantei împotriva acestei pârâte.
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta
D.G.F.P. S. .
A fost admisă acțiunea reclamantei SC D. A. T. SRL, cu sediul în loc. B., nr.456, jud. S. și s-a dispus obligarea pârâtei A. F.
P. PENTRU C. M. S. să restituie acesteia suma de 3666 lei reprezentând taxă de poluare.
A fost respinsă ca nefondată cererea reclamantului formulată împotriva pârâtei A. F. pentru M. .
A fost respins capătul de cerere privind anularea deciziei nr. 71/2012 și deciziei de calcul nr. 6948/2009.
A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata dobânzii în materie fiscală.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., pe care a obligat-o la restituirea către A.F.P. C.M. S. a sumei de 3666 lei, cu dobânda legală aferentă începând cu data plății.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 43,60 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamanta s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamanta a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În speță, reclamanta nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia ci invocă caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură a vătăma interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.
Pentru considerentele de mai sus instanța a constatat că excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta DGFP S. este nefondată și va fi respinsă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP S., invocată de instanță din oficiu a fost apreciată întemeiată și a fost admisă întrucât s-a constatat că această instituție nu a fost implicată în procedura de calcul al taxei de poluare și cea de restituire a sumei achitată de reclamantă, suma nefiind virată în contul acestei pârâte, astfel că acțiunea
îndreptată împotriva pârâtei DGFP S. a fost respinsă.
Asupra cauzei pe fond
tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. pentru C. M.
S. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 50/2008 Tribunalul a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. G. A F.
P. S. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. PENTRU C.
M. S.
prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.7,8, 9 și în considerarea disp. art. 3041C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 50/2008 a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății în condițiile în care a respins capătul de acțiune privind anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 50/2008, a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se
încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat inadmisibilității, soluționării cererii reclamantei în condițiile în care obiectul acțiunii îl constituie restituirea unei sume de bani, obiect ce nu poate fi soluționat de instanța de contencios administrativ.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să anuleze actul care a stabilit taxa.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. Susține recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Recurenta critică și acordarea de către instanță a cheltuielilor de judecată, considerând că nu se găsește în culpă procesuală pentru suportarea cheltuielilor de judecată, taxa fiind percepută conform unor dispoziții legale
Împotriva sentinței a declarat recurs și reclamanta SC D. A. T. SRL
prin care a solicitat, în urma rejudecării cauzei, admiterea si a capătului de cerere privind acordarea de dobânzi fiscale astfel cum a solicitat prin cererea introductiva.
În motivarea recursului arată că, prin cererea introductiva a solicitat admiterea acțiunii și anume; anularea actelor administrative fiscale: Decizia nr.71 emisă de D. G. a F. P. S. și Decizia de calcul a taxei de Poluare pentru autovehicule nr. 6948/_ emisă de A. F.
P. a comunei Sarmasag, Jud.S., Adresa nr.l094/_ emisa de AFP ptr.C. Mici si mijlocii S. si restituirea sumei cu titlu de taxa de poluare pentru autovehicule în cuantum de 3.666 lei actualizată cu rata dobânzii legale fiscale potrivit O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Prin sentința civila nr.5699 pronunțata la data de_ de către Tribunalul Sălaj, Secția civila instanța de fond a respins cererea recurentei de actualizare a sumei de restituit cu rata dobânzii fiscale, motivând faptul ca: "raporului juridic dedus judecații nu ii este aplicabila prevederea cuprinsa la art.119 din OG 92/2003 care se refera la dobânda in materie
fiscala, ci reglementările prevăzute de OG 9/2000, răspunderea paratei fiind calificata ca o răspundere delictuala, iar repararea integrala a prejudiciului pentru lipsirea de folosința a banilor nu se poate realiza decât prin acordarea dobânzii legale civile in condițiile OG nr.l3/2011."
Consideră că interpretarea data de către instanța de fond este eronata.
Jurisprudenta Curții europene este in sensul ca, in astfel de cauze pot fi plătite si daune pentru pierderile suferite.
Întrucât taxa de poluare este o taxa fiscala iar administrarea acesteia este supusa reglementarilor OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, dobânda legala in materie este cea reglementata de acest act normativ, respectiv de art.124, potrivit căruia :" pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin(2) sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Dobânda datorata este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul Cod si se suporta din același buget din care se restituie ori se rambursează, dupa caz, sumele solicitate de platitori";. Prin urmare arată că este îndreptățită la dobânda prevăzuta de Codul de proc .fiscala incepand cu a 45-a zi de la data solicitării dobânzii prin cererea adresata organului fiscal.
Si jurisprudența instanțelor de judecata, chiar si complete din cadrul Tribunalul Sălaj, este in sensul mai sus menționat, adică acela de a restitui suma plătită cu titlu de taxa de poluare actualizata cu rata dobânzii legale fiscale.
Curtea de A. Suceava - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul._, prin Decizia din_, a admis recursul formulat de reclamantul A.G. și a obligat A. F. P. Suceava - DGFP Suceava să restituie reclamantului taxa de poluare în cuantum de 2170 lei achitată la_, în temeiul O.U.G. nr. 50/2008.
Soluția dispozitivului hotărârii din_ este următoarea: Admite recursul. Modifică sentința recurată. Respinge excepția inadmisibilității, invocată de pârâta AFM. Obligă pârâta DGFP -AFP să restituie reclamantului suma de 2170 lei reprezentând taxa de poluare achitată cu chitanța seria TS4A, nr. 1537093 din_ și să-i plătească dobânda conf.art.124 Cod pr.fiscală, începând cu a 45-a zi de la data înresistrării cererii de restituire adresată organului fiscal, respectiv_ . Obligă pârâta AFM să vireze pârâtei DGFP sumele menționate mai sus. Irevocabilă.
Mai mult decât atat, chiar daca temeiul de drept al cererii sale de a acordare a dobânzii ar fi fost indicat greșit in cererea introductive potrivit art.84 Cod proc civila este obligația instanței de judecată de a da ea însăși calificarea corectă cererii cu care a fost învestită atunci când partea a dat o denumire greșită și a indicat un temei de drept greșit.
În exercitarea rolului activ, instanța nu este ținuta de temeiul juridic al cererii, având posibilitatea de a schimba calificarea juridica data de reclamant, în funcție de conținutul cererii, iar nu de denumirea data de parte( în acest sens art. 84 c.p.c). Insa denumirea a fost corect si clar exprimata- restituirea sumei cu titlu de taxa de poluare pentru autovehicule în cuantum de 3.666 lei actualizată cu rata dobânzii legale fiscale.
Analizând recursul formulat de pârâta D. G. A F. P.
S. în numele ADMINISTRAȚIEI F. P. PENTRU C. M.
S. Curtea reține următoarele:
Referitor la neanularea deciziei de calcul a taxei de poluare, invocată de recurentă, Curtea constată că instanța de fond în mod corect a respins ca nefondată cererea privind anularea deciziei nr. 71/2012 emisă de DGFP S.
, constatându-se că în mod temeinic a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de calcul al taxei de poluare, pentru neîndeplinirea condițiilor procedurale.
De asemenea în mod corect instanța de fonda respins ca inadmisibilă cererea privind anularea deciziei de calcul nr. 6948/_ și adresei nr. 1094/_, întrucât acestea nu sunt acte administrative în sensul definit de art. 2 din Legea 554/2004.
Referitor la excepțiilor invocate în cauză, de pârâtă, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că, Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într- un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamanta s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamanta a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
În speță, reclamanta nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia ci invocă caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură a vătăma interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant.
Pentru considerentele de mai sus instanța de fond a constatat corect că, excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta DGFP S. este nefondată, astfel că a fost respinsă.
Cu argumentația prezentată, Curtea apreciază că instanța de fond era competentă a soluționa acțiunea reclamantei, astfel că motivul invocat de recurentă privind necompetența instanței de contencios, nu poate fi primit.
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizind forma initiala a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizind forma OUG 50/2008 dupa_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceaste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei
măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care
C.J.U.E. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune așadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâților la acele cheltuieli de judecată în condițiile în care aceștia se găsesc în culpă procesuală în declanșarea prezentului litigiu prin perceperea unei taxe ce s-a dovedit în condițiile prezentate mai sus a fi nelegal încasată cu încălcarea legislației europene și a practicii Curții de Justiție.
Analizând recursul formulat de SC D. A. T. SRL, instanța reține următoarele:
Reclamanta critică soluția instanței de fond prin neacordarea dobânzii fiscale solicitate.
Curtea analizând acest motiv de recurs, constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că, cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata dobânzii în materie fiscală nu este justificată, întrucât raportului juridic dedus judecății nu îi este aplicabilă prevederea cuprinsă la art. 119 din O.G.92/2003 care se referă la dobânda în materie fiscală, ci reglementările prevăzute de OG 9/2000, răspunderea pârâtei fiind calificată ca o răspundere delictuală, iar repararea integrală a prejudiciului pentru
lipsirea de folosință a banilor nu se poate realiza decât prin acordarea dobânzii legale civile în condițiile OG. Nr. 13/2011, pretenții pe care acesta nu le-a formulat.
Argumentul adus de recurentă privind existența unor soluții ale altor instanțe de judecată care au acordat dobânda fiscală în locul celei legale, nu poate constitui un element suficient pentru schimbarea soluției instanței de fond și a practicii constante în această materie a Curții de A. C. și a altor instanțe din țară.
În consecință în mod corect a respins acel petit din acțiunea reclamantului.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursurile declarate se vădesc a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 comb. cu art. 312 C.pr.civ urmează a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC D. A. T. SRL și pârâta D. G. A F. P. S. în numele ADMINISTRAȚIEI F.
P. pt. C. M. S., împotriva sentinței civile nr. 5699 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. G. S. L. R. A. A. M.
fiind în concediu, semnează Președintele Curții de A.
V. M.
GREFIER
V. D.
Red. G.V. dact. GC 2 ex/
Jud.primă instanță: D. I.
