Sentința civilă nr. 5100/2013. Anulare act control taxe şi impozite
Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5100
Ședința publică din 24 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. P.
G. ier T. H.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei Contencios administrativ și intentată de reclamantul H. D., cu domiciliul în B. M., str. R. nr. 25, ap. 4, județul
M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M., A.
F. P. B. M., ambele cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, județul M. și A. F. PENTRU M., cu sediul în B., S. I. nr. 294 Corp A, sector 6, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 17 septembrie2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub număr de mai sus, reclamantul H. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele: D. G. A F. P. M., A.
F. P. B. M. și A. F. PENTRU M. ca prin hotărârea pronunțată, să se dispună obligarea pârâtelor să restituie reclamantului suma de 814 lei, încasată cu chitanța seria TS5 nr. 5456723 din data de_ pentru înmatricularea autoturismului marca VOLKSWAGEN și suma de 1.607 lei, încasată cu chitanța seria TS8 nr. 1369791 din data de_ pentru înmatricularea autoturismului marca PEUGEOT, precum și dobânda legală calculată de la data plății și până la restituirea efectivă a sumelor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantul a achiziționat autovehiculul marca Volksvagen dintr-un stat membru al Uniunii Europene, pentru a-l înmatricula în România a plătit taxa pe poluare iar pentru autovehiculul marca Peugeot, care de asemenea a fost achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, pentru a-l înmatricula în România a plătit taxa pe emisii poluante.
Se menționează că obligația de a plăti această taxă, denumită impropriu
"taxă pe poluare"; și "taxă pe emisii poluante"; este identică, însă, cu obligația impusă de dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (încheiat la Roma, la 25 martie 1957), întrucât prin ea se percepe la reînmatriculare pentru prima dată în România a autovehiculelor înmatriculate înainte de achiziție într-o țară membră a Uniunii Europene, o taxă care nu se percepe și în cazul reînmatriculării în România a autovehiculelor care au fost înmatriculate, înainte de achiziție, în această țară.
În concret, articolul 90 (fostul articol 95), paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Din aceste reglementări, cea internă (art. 2141- 2143din Codul fiscal) și cea europeană (art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene) se poate lesne deduce că "Reglementarea internă este discriminatorie numai datorită faptului că taxa percepută este legată de faptul material al primei înmatriculări a autovehiculului în România";.
Se arată că taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 (cu modificările ulterioare) este denumită impropriu "taxă de poluare";, pentru că ea nu are nimic cu poluarea și nici cu principiul "poluatorul plătește";, ci este direct legată de faptul material al primei înmatriculări în România a autovehiculului, așa că denumirea firească este tot "taxă de primă înmatriculare";.
Mai mult decât atât "taxa pe poluare"; contravine în mod flagrant atât dispozițiilor art. 90 paragraful 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene cât și dispozițiilor art. 28 din același Tratat.
Reclamantul arată că și Legea nr.9/2012 încalcă prevederile art.110 TFUE (fost art.90) care interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară în baza Legii nr.39/2012.
În drept s-au invocat dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 modificată și dispozițiile Legii nr.9/2012.
În probațiune s-au depus decizia de calcul al taxei, chitanțe, actele de identitate ale autovehiculului, actele doveditoare ale înmatriculării într-un stat membru al Uniunii Europene.
Pârâta D. G. a F. P. M. nu a formulat întâmpinare.
Cuantumul și obligația plății taxei pe poluare au fost stabilite prin decizia de calcul a taxei pe poluare. Prin urmare, actul de impunere întrunește exigențele și trăsăturile actului administrativ fiscal în sensul prevăzut de art. 41 din Codul de procedură fiscală. De aici și concluzia că soluționarea unui conflict în legătură cu decizia de calcul a taxei pe poluare este guvernată de normele procesuale fiscale care prevăd un termen procedural de 30 de zile
pentru contestarea actului de impunere, sub sancțiunea decăderii. Ori reclamantul nu a urmat deloc și/sau în termenul legal procedura prevăzută de legea procedural fiscală pentru a contesta în substanță legalitatea stabilirii taxei pe poluare.
Examinând acțiunea, în baza probatoriului administrat, instanța reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat două autoturisme dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
Potrivit art. 90 par. I din Tratatul de Instituire al Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
După aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor.
Incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție prin lansarea unei proceduri de "infringement"; de către Comisia Europeană, la data de_, în temeiul art. 226 din Tratatul CE. Astfel, prin declanșarea acestei proceduri, Comisia consideră că prevederile legislației românești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. Comisia se referă astfel la ultima formă a taxei de poluare.
Comisia a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. Astfel, Comisia a motivat declanșarea procedurii infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de altă parte, în urma aplicării cerinței de primă
înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie suspuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă dar nu pentru prima dată și care intră în concurența directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
În urma analizei conținutului Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, se constată că aceasta are aplicabilitate, directă și obligatorie, în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili în intervalul_ -_ .
De asemenea, având în vedere conținutul identic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială
O.U.G. nr. 50/2008 și cel în vigoare începând cu_, respectiv modificarea intervenită prin Legea nr. 329/2009, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 761/2009, se constată că hotărârea pronunțată în Cauza Tatu poate fi reținută ca fiind aplicabilă în acele cauze în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate atât anterior cât și după data de_ .
Întrucât instanța constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită, cu dobândă legală reglementată de OG 9/2000, iar începând cu data de_ dobânda legală reglementată de O.G. nr. 13/2011 de la data achitării și până la restituirea efectivă.
În ceea ce privește autoturismul marca PEUGEOT la data la care partea reclamantă a achitat taxa cu chitanța seria TS8 nr. 1369791 din data de_ a cărei restituire o solicită intrase în vigoare Legea nr. 9/2012 care instituie obligația de plată a taxei de emisie și prin care s-a abrogat începând cu data de_ O.U.G. nr. 50/2008 care stabilea taxa pe poluare pentru autovehicule.
Având în vedere succesiunea în timp dintre cele două acte normative, se impun următoarele observații cu privire la O.U.G. nr. 50/2008. Incompatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu art. 110 TFUE (fostul art.90 TCE)a fost stabilită de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011 în cauza C-402/09, I. Tatu vs. Statul Român în care se reține că "Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";.
Aceeași soluție a fost adoptată de instanța europeană și prin hotărârea de principiu pronunțată la 7 iulie 2011 în cauza C-263/10 Iulian A. Nisipeanu contra României.
Un examen comparativ al noii reglementări cuprinse în Legea nr.9/2012 atrage concluzia similitudinii de reglementare dintre taxa pe poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementată de Legea nr. 9/2012.Noul act normativ a fost construit pe aceleași principii cu O.U.G. nr. 50/2008 taxa fiind determinată în esență prin raportare la criterii precum ar fi capacitatea cilindrică, vechimea autoturismului și valoarea emisiilor de CO2.De principiu, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a autovehiculelor, indiferent dacă acestea sunt autoturisme noi sau autoturisme de ocazie anterior înmatriculate într-un alt stat (fie el membru al Uniunii Europene sau nu).
În forma inițială a Legii nr. 9/2012 taxa a fost percepută potrivit art. 2 lit. i) și art. 4 alin. (2) și pentru primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea în vigoare a prezentei legii.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.1/2012, intrată în vigoare la_ ,care a dus modificări acestui act normativ, s-au prevăzut că dispozițiile art. 2 lit. i) și art. 4 alin. (2) se suspendă până la data de_, cu consecința că taxa pentru emisiile poluante nu se achită cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autoturismelor de ocazie înmatriculate anterior datei de_ și a celor pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pe poluare, chiar dacă aceste taxe au fost recuperate ulterior, în tot sau în parte, de la Statul Român iar contribuabilii care au achitat taxa pe acest temei legal în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi (_ ) și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (_
), pot solicita restituirea acesteia.
În condițiile în care legiuitorul român nu a respectat recomandarea formulată de Curte în sensul înlocuirii taxei pe poluare cu o taxă rutieră anuală, achitată de proprietarii tuturor autovehiculelor care poluează, instanța constată că se menține în noua reglementare discriminarea criticată de către Curte prin aceea că taxa pentru emisiile poluante nu este aplicabilă în continuare unor largi categorii de autovehicule :autovehiculele înmatriculate în România anterior datei de_ și autovehiculele pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule/taxa pe poluare, chiar dacă aceste taxe au fost recuperate ulterior, în tot sau în parte, de la Statul Român iar pentru taxele deja achitate în perioada_ -_ s-au prevăzut măsuri reparatorii, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr.1/2012 doar pentru proprietarii autovehiculelor din parcul auto național care au achitat taxa cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate.
Potrivit principiului priorității dreptului comunitar prevăzut de 148 alin.
(2) și (4) din Constituția României și principiilor consacrate în jurisprudența
Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Simmenthal ) judecătorul național are obligația de a înlătura orice dispoziție națională contrară dreptului comunitar pentru a asigura deplina eficacitate a normelor comunitare, motiv pentru care acțiunea va fi admisă potrivit dispozitivului.
Pentru considerentele sus menționate acțiunea va fi admisă potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea
formulată de către reclamantul H. D., cu domiciliul în
B. M., str. R. nr. 25, ap. 4, județul M., împotriva pârâtelor D. regională a F. P. C. prin A. Județeană a F. P. M., cu sediul în B. M., A. S. nr. 2 A; Serviciul Fiscal B. M. cu sediul în B.
M., A. S. nr. 2A și A. F. pentru M., cu sediul în B., S. I. nr. 294, corp A, sector 6, și în consecință:
Anulează decizia nr. 8039/_ și Decizia nr. 14999/_ emise de A.
F. P. B. M. .
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 1607 lei, încasată cu chitanța seria TS8 nr. 1369791 din data de_ și suma de 814 lei, încasată cu chitanța seria TS5 nr. 5456723 din data de_, cu dobânda legală de la data achitării lor și până la restituirea efectivă a sumelor.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Tribunalul Maramureș - Secția a II-a Civilă, de Contencios, Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședința publică de azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. T. H.
Red. M.P./_
Tehnored. T.H../_ 5 ex.