Decizia civilă nr. 9713/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 9713/2013
Ședința publică de la 14 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE V. G.
Judecător S. L. R.
Judecător A. A. M. Grefier V. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI G. împotriva sentinței civile nr.15583 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamantul intimat
M. D. A., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591alin.
4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 15583 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj a fost admisă cererea formulată de reclamantul M. D. A. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. G. și, în consecință a fost obligată pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI G. să restituie reclamantului suma de 4838,5 lei, reprezentând taxa de poluare, precum și dobânda legală aferentă acestei sume de la data achitării_ și pană la momentul restituirii integrale a sumei.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a constatat că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Opel Astra, iar în vederea înmatriculării în România a fost obligat să achite taxa de poluare în cuantum de 4838,50 lei, taxă achitată conform chitanței nr.2195280/_ .
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele
care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste.
A concluzionat instanța de fond că taxa impusă reclamantului încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. G. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul diminuării sumei ce urmează să,fie restituită de la 4.838,5 lei cât a fost solicitată de reclamant și acordată de instanța de fond, la 2.660,5 lei - sumă ce se cuvine reclamantului, cu dobânda calculată de la data punerii în întârziere până la data plății. Totodată solicită modificarea sentinței atacate în sensul exonerării instituției recurente de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, a arătat că prin sentința atacată, Tribunalul Cluj a admis acțiunea în contencios administrativ, obligând AFP G. să plătească reclamantului suma de 4.838,5 lei (cu dobânda legală eferentă de la data achitării și până la momentul restituirii integrale a sumei), achitată de acesta cu titlu de taxă de primă înmatriculare la data de_, potrivit probelor depuse de acesta în probațiune. Prin aceeași sentință a fost obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 39,3 lei.
Solicită recurenta a ase avea în vedere faptul că reclamantul a omis să înștiințeze instanța că din totalul sumei achitate cu chitanța seria TS4A nr.2195280/_, i-a fost restituită suma de 2.178 lei, conform Notei privind restituirea/rambursarea unor sume emise de AFP G. la data de_ .
Prin urmare, din totalul sumei solicitate, doar 2.660,5 lei au rămas în conturile bugetare, cu titlu de taxă de poluare.
În privința dobânzii, solicită modificarea sentinței în sensul calculării acesteia de la data depunerii în întârziere până la data plății, în conformitate cu prevederile art. 1082-1084 Cod proc. civ.
De asemenea, solicită modificarea sentinței atacate în sensul exonerării instituției recurente de la plata cheltuielilor de judecată în fond, în considerarea relei credințe a reclamantului, care a solicitat mai mult decât știa că i se cuvine.
Un alt motiv este acela că instituției recurente nu i se poate reține o culpă procesuală, întrucât a făcut aplicarea corectă a textelor legale naționale în vigoare, nefiind îndrituită să facă aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comunitare pentru a acționa în consecință.
Examinând recursul, Curtea reține următoarele :
In ce priveste eventuala inadmisibilitate pentru lipsa procedurii prealabile, aceasta este neintemeiata in conditiile in care refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri este o conditie de fond pentru admisibilitatea unei actiuni in contencios administrativ a carei indeplinire rezulta din practica administrativa constantă a paratelor și din chiar pozițiile procesuale. Procedura prealabila nefiind obligatorie nu se poate vorbi de tardivitatea ei.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în
circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate dar pune serioase semne de întrebare asupra
îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la
înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și- a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, Curtea reține că potrivit art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie
2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială .
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Prin urmare, obligația restituirii taxei de primă înmatriculare există, însă tribunalul a omis să țină seama de împrejurarea că o parte din taxă, respectiv 2178 lei din totalul de 4838,5 lei a fost deja restituită voluntar reclamantului, astfel cum s- a demonstrat la prima instanță, impunându-se, așadar, restituirea numai pentru ceea ce a rămas în continuare perceput, respectiv 2.660,5 lei.
Curtea mai constată că se impune a se soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului impune acordarea dobânzii legale de la data plății acestei taxe, precum și a eventualelor cheltuieli de judecată la fond, chiar și atunci când sunt respinse unele capete de cerere incidentale, în condițiile în care taxa nu a fost restituită amiabil și neputând fi vorba despre o lipsă de culpă având în vedere că s-a refuzat să se facă aplicarea prevederilor comunitare, supranaționale.
Pe cale de consecință, Curtea urmează să admită recursul și să modifice în parte sentința atacată în sensul că va reduce la 2.660,5 lei suma pe care a fost obligată să o plătească pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI G. reclamantului M. D. A., cu dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data de_ și până la momentul restituirii integrale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI G. împotriva sentinței civile nr.15583 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o modifică în parte în sensul că reduce la 2.660,5 lei suma pe care a fost obligată să o plătească pârâta A. F. P. A MUNICIPIULUI
G. reclamantului M. D. A., cu dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data de_ și până la momentul restituirii integrale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, V. G. | Judecător, S. L. R. | Judecător, A. A. M. |
Grefier, V. D. |
Red.S.L.R./dact.V.R.
2 ex./ _
Jud. fond: O. -C. T.
