Sentința civilă nr. 10/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ cod operator 4204
SENTINȚA CI VILĂ NR. 10
Ședința publică din 7 ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: L. RAMONA M. S. -judecător
GREFIER: E. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul M. R.
, cu domiciliul în B. M., str. Ciprian P., nr.5, sc.B, et.3, ap.24 județul M.
, în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M. , cu sediul în
B. M., A. S. nr. 2 A, jud. M., A. F. P. B. M. cu sediul în B. M., A. S. ,nr.2 A jud. M. și A. F. PENTRU M. cu sediul în B., S. I., nr.294 corpA, sector 6 având ca obiect
anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică pentru reclamantul M. R. lipsă se prezintă apărătorul ales, avocat Ardusătan G., lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
D-na avocat Ardusătan G. depune la dosar chitanța cu care face dovada achitării onorariului de avocat.
Nefiind chestiuni prealabile dezbaterii acțiunii, instanța dă cuvântul asupara acesteia.
D-na av.Ardusătan G. solicită admiterea acțiunii, să se constate nelegalitatea deciziei privind stabilirea taxei pentru emisii poluante, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 4.293 lei cu dobânda legală începând cu data plății și până la restituirea efectivă a ei și obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamantul M. R.
a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M. și
A. F. P. B. M.
și A. F. PENTRU M.
, restituirea
de către acestea din urmă către reclamant a sumei de 4.293 lei, cu dobânda legală începând cu data plății acesteia și până la restituirea efectivă, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată, în esență, că reclamantul a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al Uniunii Europene, pentru care a achitat suma de 4.293 lei cu titlu de taxă specială de înmatriculare, chitanța seria TS8 nr. 5006395.
Prin cererea înregistrată la A. F. P. B. M., reclamantul a solicitat restituirea taxei achitată în baza prevederilor art. 2141- 2143din Codul fiscal.
Prin întâmpinare, pârâta D. G. a F. P. M., în nume propriu și pentru A. F. P. B. M., a invocat excepția lipsei procedurii prealabile și excepția de inadmisibilitate a acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Având a se pronunța asupra excepțiilor invocate de pârâta D. G. a
F. P. M., în conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă, instanța urmează să le respingă ca neîntemeiate.
Aspectul legat de obligativitatea procedurii prealabile în domeniul contenciosului fiscal trebuie analizat mai ales prin prisma efectelor produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul F. și Economiei, D. G. a F. P. Sibiu,
A. F. P. Sibiu, A. F. pentru M. și Ministerul M. lui.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă specială de primă înmatriculare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult,
C.J.U.E. a decis că taxa specială de primă înmatriculare așa cum este reglementată prin O.U.G. 50/2008 are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
În urma acestei decizii instanța reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa specială de primă înmatriculare a fost percepută reclamantului iar actul administrativ fiscal anterior enunțat este total lipsit de un temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C.J.U.E. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei
precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ.
Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea României la Uniunea Europeană, taxa trebuie restituită de către Statul Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de România prin aderarea la acest spațiu.
În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 Tatu împotriva României, reacție prin care să fie armonizată taxa specială de primă înmatriculare cu concluziile Curții de Justiție a Uniunii Europene, judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. Orice apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral.
În acest context instanța apreciază că procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală își găsește rațiunea și justificarea în condițiile în care există o minimă îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal. În cazul concret analizat, subsecvent deciziei în cauza Tatu împotriva României, actul administrativ fiscal în baza căruia taxa a fost percepută este lipsit de orice suport normativ prin efectul deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene, așa încât nu există nici o îndoială cu privire la nelegalitatea acestuia, dispărând cu efect retroactiv temeiul legal în baza căruia actul administrativ a fost emis.
Prin maniera și contextul în care este invocată, procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură Fiscală este pe deplin denaturată de la scopul său legal și firesc. Astfel, această procedura nu mai este privită de către organul fiscal ca o modalitate în sprijinul contribuabilului prin care se oferă șansa administrației să-și revoce actul administrativ fiscal nelegal total sau parțial ci este invocată ca o barieră în calea restituirii unei taxe percepută cu încălcarea dreptului comunitar, taxă care ar trebuie restituită din oficiu de către organul administrației care a perceput-o subsecvent deciziei în cauza Tatu împotriva României.
Procedura administrativă este justificată din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este un mijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari
particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea principiului său în pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări.
În același timp, procedura prealabilă are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau admiterea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs fiind considerate neîntemeiate, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă.
Accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară, este limitat de reguli procedurale.
Rămâne însă să stabilească dacă dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat.
În mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărări întemeiate pe excepția de inadmisibilitate atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice.
Cu toate acestea, instanța apreciază că această apărare a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat, având ca unic efect blocarea posibilității contribuabilului de a-și recupera taxa percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
Examinând acțiunea, în baza probatoriului administrat, instanța reține următoarele:
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, instanța constată că acesta prevede că, "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în România.
Aplicarea taxei introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja
înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, instanța reține supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat și conchide că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Art. 90 alin. 1 din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea de drept a României și astfel reclamantul se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului.
Constatând că suma plătită de reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, dat fiind faptul că autoturismul reclamantului a mai fost înmatriculat într-un stat membru U.E., tribunalul consideră că taxa trebuie restituită plătitorului, situație în care decizia prin care s-a respins contestația și s-a menținut ca datorată suma de 985 lei este nelegală.
Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de primă înmatriculare și, implicit, pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamantului prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu, astfel că instanța va acorda dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000, iar începând cu data de_ dobânda legală reglementată de O.G. nr. 13/2011, începând cu data achitării taxei speciale de înmatriculare.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea reclamantului va fi admisă în temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, conform dispozitivului.
Pârâtele, fiind în culpă procesuală, vor fi obligate, în temeiul art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, să plătească reclamantei suma de 543,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate de pârâta D. | G. | a F. | P. | M. |
, în nume propriu și pentru A. F. P. | B. M. . |
Admite
acțiunea formulată de reclamantul M. R.
, cu domiciliul în B.
M., str.Ciprian P., nr. 5 sc.B, et.3, ap.24, județul M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M. , cu sediul în B. M., A. S. nr. 2 A, jud. M., A. F. P. B. M. cu sediul în B. M., A.
S. nr. 2A, jud. M. și A. F. PENTRU M. cu sediul în B. ,
S. I., nr. 294, corp A, sector 6 și, în consecință:
Constată
nelegalitatea Deciziei
nr. 53407 din_ emisă de A.
F. P. B. M. și dispune anularea acesteia.
Obligă pârâtele
să restituie reclamantului suma de 4.293 lei
, cu dobânda legală calculată de la data achitării acesteia și până la restituirea efectivă a ei.
Obligă pârâtele
să plătească reclamantului suma de 543,30 lei
cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi, 7 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. Ramona M. S. E. M.
Red. L.R-M-S. /T.red. E.M. 6 ex./_
Dosar nr. _
Hotărăște:
Respinge excepțiile
invocate de pârâta D. G. a F. P. M.
, în nume propriu și pentru A. F. P. B. M. .
Admite
acțiunea formulată de reclamantul M. R.
, cu domiciliul în B.
M., str.Ciprian P., nr. 5 sc.B, et.3, ap.24, județul M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M. , cu sediul în B. M., A. S. nr. 2 A, jud. M., A. F. P. B. M. cu sediul în B. M., A.
S. nr. 2A, jud. M. și A. F. PENTRU M. cu sediul în B. ,
S. I., nr. 294, corp A, sector 6 și, în consecință:
Constată
nelegalitatea Deciziei
nr. 53407 din_ emisă de A.
F. P. B. M. și dispune anularea acesteia.
Obligă pârâtele
să restituie reclamantului suma de 4.293 lei
, cu dobânda legală calculată de la data achitării acesteia și până la restituirea efectivă a ei.
Obligă pârâtele
să plătească reclamantului suma de 543,30 lei
cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi, 7 ianuarie 2013.
Președinte
