Sentința civilă nr. 1021/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1021/CA/2013
Ședința publică din data de 30 mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. A., judecător GREFIER: R. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul S. V. și pe pârâtele D. G. A F. P. B. -N. și A.
F. P. B., având ca obiect despăgubire restituire taxă poluare. La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Cauza s-a judecat în fond la data de 9 mai 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată: | ||
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul S. | V. | a formulat |
cerere de chemare în judecată împotriva pârâtelor D. G. | a F. | P. a |
județului B. -N., și A. F. P. a municipiului B., urmând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale, respectiv de poluare pentru autoturisme și autovehicule, achitată în cuantum de 1429 lei, precum și dobânda legală până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că în fapt, a achiziționat dintr-un stat membru al U.E., în speță Germania, un autoturism second- hand, pentru care a achitat taxă de poluare, în cuantum de 1429 lei, prin chitanța seria TS8 nr. 4627315 din data de_ în contul bugetului de stat, la Trezoreria M. B., pentru autoturismul marca VOLKSWAGEN tip 2DX0FE/LT 28, categ. Auto NI norme poluare E3, serie sașiu WV1ZZZ2DZ2H024700 nr. omologare Bl 12141511J92E3/2002, nr. identificare WV1ZZZ2DZ2H024700, an de fabricație 2002, sumă a cărei restituire o solicită, precum și plata dobânzilor legale aferente.
Precizează că la data de_, s-a adresat Administrației F. P. B. printr-o cerere, prin care a solicitat restituirea acestei sume de bani, însă a primit un răspuns negativ, iar aceasta a refuzat restituirea sumei respective, considerând că ar fi încasată legal.
Arată faptul că prevederile legale interne condiționează înmatricularea unui autoturism de plata unei taxe speciale de poluare, mai sus arătată, sumă pe care o
consideră nelegal datorată, întrucât contravine reglementărilor instituite prin Tratatul CE., respectiv art. 25 care prevede că "între statele membre sunt interzise taxele vamale de import și la export sau alte taxe cu efect echivalent. Aceasta interdicție se aplică de asemenea și taxelor vamale cu caracter fiscal", art. 28 care statuează că
"între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import precum și orice masuri cu efect echivalent" și art. 90 care prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție". Constituția României reglementează prin art. 148 al. 2 și 4 că "prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne" și că
"între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aliniatul 2 menționat".
În susținerea celor arătate mai sus, menționează faptul că prin Hotărârea Curții Europene împotriva Poloniei din 18 ianuarie 2007 în cauza C-3131/05 și Hotărârea Curții Europene împotriva Ungariei din 13 iulie 2006 în cauza C-333/05 s-a constatat că legile protecționiste impuse de Polonia, respectiv Ungaria (legi similare cu prevederile art. 214 al. 1 și 214 al 3 ale Codului Fiscal din România), contravin prevederilor Tratatului CE. și au obligat statele respective la restituirea sumelor încasate cu acest titlu.
Menționează că art. 90 al Tratatului CE. are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre ale CE., în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție ce poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii, față de produsele ce provin din alte state membre. în consecință, prevederile art. 90 al Tratatului CE. limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii. Aspectul esențial care determina caracterul discriminatoriu al taxei speciale, respectiv de poluare pentru autovehicule constă în aceea că această taxă nu este percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autovehiculele înmatriculate în celelalte state membre ale CE., reînmatriculate în România. Diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele introduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea vehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe.
În consecință, dată fiind supremația dreptului comunitar asupra dreptului intern, în conformitate cu prevederile art. 148, al 2 si al 4 din Constituție, coroborat cu art. 90 din Tratatul CE., rezultă că prin introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat direct dispozițiile exprese ale Tratatului CE.
De menționat că, indiferent ce nume ar purta aceasta taxă, în nici un caz nu poate fi considerată o taxa de mediu, ea neaplicându-se autovehiculelor deja înmatriculate, indiferent de vechimea, poluarea produsă sau gradul de uzură al acestora.
Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul CE. cu respectarea principiilor care guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Având în vedere caracterul clar discriminatoriu al acestei taxe și încălcarea legislației europene în domeniu, solicită să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei arătată în petitul acțiunii, precum și a dobânzii legale la data plății efective, pentru a se asigura astfel integral prejudiciul suferit de subsemnata reclamantă.
D. G. a F. P. B. -N., în nume propriu și pentru A.
F. P. a municipiului B., a formulat întâmpinare, la acțiunea în contencios administrativ formulată de către S. V. prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F. P. B. -N. cu consecința respingerii acțiunii față de această pârâtă.
Pe fondul cauzei a solicitat instanței de judecată să respingă ca neîntemeiată, acțiunea formulata, și în consecință să mențină actele administrative atacate, precum și taxa pe emisiile poluante achitată de reclamant, ca fiind legal percepută și încasată.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a
F. P. B. -N., a arătat că prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea taxei pe emisiile poluante în cuantum de 1429 lei, precum și dobânda legală.
Raportat la dispozițiile art. 33, alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de proc. fiscală se constată că între reclamant și pârâta D.G.F.P. B. -N. nu a existat niciun fel de raport juridic cu ocazia stabilirii și achitării taxei pe emisiile poluante a autoturismului în speță, care să justifice calitatea procesuală în cauză.
În prezentul litigiu nu se atacă un act emis de către pârâta D. G. a F.
P. B. -N., astfel că aceasta nu poate fi parte în raportul juridic dedus judecații și de aceea nu există motive pentru a se pronunța o hotărâre judecătorească în contradictoriu cu D.G.F.P. B. -N. .
Prin urmare apreciază că excepția invocată este întemeiată și în consecință solicită respingerea acțiunii reclamantului față de D.G.F.P. B. -N. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasiva.
Pe fond a arătat că reclamantul a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtelor la restituirea taxei pe emisiile poluante în cuantum de 1429, lei susținând că dispozițiile în baza cărora a fost încasată această taxă sunt în contradicție cu prevederile art. 90, paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene.
Față de aceste susțineri a arătat că taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și în Normele metodologice de aplicare.
Taxa se plătește conform art.4 din Legea 9/2012 cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare. Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare,
și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care înlocuiește O.U.G. 50/2008, instituie, în concordanță cu principiile europene de impozitare, o taxă de mediu care descurajează poluarea produsă de autovehicule.
Această lege continuă strategia de reducere a emisiilor de poluanți cu impact asupra mediului, prin aplicarea unei taxe autovehiculelor în raport cu gradul de poluare. Sumele astfel colectate se transformă într-un instrument cu efecte pozitive asupra calității mediului, în primul rând pentru că descurajează circulația autovehiculelor uzate, cu grad ridicat de poluare, și, în al doilea rând, pentru că se constituie venit la bugetul F. pentru M. .
Sumele colectate prin achitarea acestei taxe sunt destinate în exclusivitate finanțării proiectelor și programelor pentru protecția mediului. Așadar taxa nu se restrânge doar la proiectele și programele privitoare la poluante, ci își găsește finalitatea într-o arie mult mai largă ce vizează îmbunătățirea factorilor de mediu.
Legea 9/2012 asigură instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele existente sau care intră în Parcul auto național și de asemenea aplicarea echitabilă a acesteia prin acordarea posibilității solicitării restituirii diferenței dintre valoarea taxei calculată conform noilor prevederi și cuantumul taxei plătite.
În acest mod, dând eficiență deplină principiului "poluatorul plătește ", taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule este plătită o singura dată, de către toți cei care achiziționează autovehicule și le înmatriculează și de către cei care au achiziționat, dar pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule sau taxa pe poluare.
Modalitatea de calcul a taxei este unitară pentru toate situațiile în care aceasta se achită. Ea se calculează în mod identic indiferent dacă este achitată la momentul primei înmatriculări în România (fără distincție între un autovehicul produs în țară sau străinătate ori dacă este nou sau vechi) sau la momentul primei transcrieri a dreptului de proprietate a autovehiculelor care se înstrăinează, după data intrării în vigoare a legii, și pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule sau taxa pe poluare pentru autovehicule.
Taxa se calculează pe baza unor criterii obiective (tipul motorizării, capacitatea cilindrica, emisia de C02 și norma de poluare), luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în Anexa nr.4 a legii. Astfel, pentru condiții identice, taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule are același cuantum, indiferent că este vorba de un autovehicul second-hand, care se înmatriculează pentru prima dată în România, sau un autovehicul second-hand înmatriculat în România și pentru care se transcrie dreptul de proprietate.
În ceea ce privește O.U.G. nr.1/2012 prin care au fost suspendate prevederile art.4 ,al.2 din Legea 9/2012 până la data de_, arătam că adoptarea acestei măsuri s-a impus luând în considerare dificultățile de ordin tehnic ce ar fi putut fi întâmpinate prin aplicarea imediată a dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, și
având în vedere necesitatea înlăturării acestor dificultăți, care să permită aplicarea corectă a taxei privind emisiile poluante provenite de la autovehicule și înlăturarea riscului de întârziere a procesului de stabilire exactă a cuantumului acesteia.
Această măsură este una temporară, întrucât s-a apreciat necesară alocarea unui interval de timp de 1 an în scopul reevaluării impactului pe care măsurile cuprinse în acest act normativ le au în plan economic și social.
Mai arată că prin adoptarea acestei ordonanțe nu a avut loc o exonerare de la plata taxei pentru autovehiculele prevăzute la art.4,al.2 din Legea nr.9/2012, respectiv autovehiculele rulate pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule, ci, doar suspendarea momentului plații taxei până la data de_, pentru considerentele mai-sus indicate.
Apreciază că nu există motive pentru a se reține că prin adoptarea O.U.G. nr.1/2012 s-ar fi produs o discriminare a unei categorii de autovehicule față de altele, întrucât așa cum am arătat, toate categoriile de autovehicule sunt obligate, în continuare, la plata taxei pentru emisiile poluante, indiferent că sunt înmatriculate pentru prima data în România după intrarea în vigoare a Legii nr.9/2012 sau au fost anterior înmatriculate fără plata taxei speciale de prima înmatriculare sau poluare, pentru acestea din urma obligația de plată intervenind cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate.
Pentru cea din urmă categorie de autovehicule, a avut loc doar o amânare a momentului plații și nu o exonerare de plată a taxei, motiv pentru care rugăm instanța să constate că, prin adoptarea O.U.G. nr.1/2012, nu se poate reține caracterul discriminatoriu al noii taxe stabilită prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Mai invocă reclamanta încălcarea art.25 din Tratat, articol conform căruia se interzice între statele membre instituirea unor taxe vamale la import și export sau taxe cu efect echivalent, inclusiv taxele vamale cu caracter fiscal . Apreciem nefondată această susținere, dat fiind că, așa cum reiese din practica CJCE, atâta timp cât această taxă nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat, ci pentru înregistrarea acestuia în vederea punerii în circulație, aceasta nu constituie o taxă vamala în sensul prevăzut de art.25 din Tratat.
Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România un autoturism second -hand, importat din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Se mai invocă încălcarea prevederilor art.90 din Tratat conform căruia nici un stat membru, nu aplica direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Menționează că potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art.90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, devenit art.110 după consolidarea tratatului, este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate în baza unor criterii diferite.
CJCE a mai stabilit și că acest text de lege trebuie interpretat ca interzicând o taxă pe poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atât timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Legea Nr.9/2012 rezultă că determinarea taxei pe poluare se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrica) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, astfel încât exigențele stipulate de CJCE sunt respectate.
Curtea Europeană de Justiție (CJCE) a arătat că o consecința a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehicule un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
Prin urmare, existența taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu este contrară dispozițiilor comunitare, această nouă lege respectă principiile europene de impozitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa achitată de reclamant, astfel că solicită instanței să dispună respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.
Reclamantul a solicitat restituirea taxei în cuantum de 1429 lei, precum și a dobânzii calculate până la restituirea efectivă a sumei.
Consideră că cererea reclamantului este nefondată și nelegală, acordarea dobânzilor contravine art. 9 din O.G. nr. 13/2011, unde se prevede că dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de bănci, de Casa de Economii și Consemnațiuni C.E.C. - SA, de organizațiile cooperatiste de credit și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice.
Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
În privința cheltuielilor de judecată, apreciază că nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată, neputând fi reținută vreo culpă a celor două pârâte care au perceput o taxă prevăzută de legislația în vigoare.
D. G. a F. P. B. -N., în numele pârâtei A. F. P. a municipiului B., a formulat cerere de chemare în garanție, a Administrației F. pentru M., prin care a solicitat obligarea chematei în garanție la plata sumei solicitate de reclamantul S. V., sumă în cuantum de 1429 lei, a dobânzii aferente, precum și a cheltuielilor de judecată, în cazul în care instanța admite acțiunea introductivă, pentru considerentele de mai jos:
Suma solicitată de către reclamant reprezintă taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxă ce a fost încasată de către organul fiscal competent, în baza dispozițiilor Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Conform art. 5, al.1-3, din Legea nr.9/2012 organul fiscal teritorial calculează cuantumul taxei, însă taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, pe numele Administrației F. pentru M. .
Potrivit prevederilor O.M.F.P. nr.1899/2004, Cap.ll, pct.12 dobânzile cuvenite contribuabilului se suportă din același buget și cont de venit bugetar din care s-a făcut și restituirea sumei pentru care s-a solicitat plata dobânzii. Pentru acest motiv solicită instanței să dispună obligarea chematei în garanție A. F. pentru M. și la plata dobânzii legale la suma solicitată de către reclamant.
Examinând, cu prioritate conform art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate
, tribunalul constată că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. a F. P. B. -N.,
tribunalul este întemeiată, astfel că o va admite, cu motivarea că aceasta nu a fost cea care a procedat la încasarea de la reclamant a taxei de poluare a cărei restituire se solicită, taxa fiind percepută de pârâta A. F. P. B., și în consecință va respinge cererea față de pârâtă, ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la fondul cauzei
, instanța reține următoarele:
Reclamantul S. V. a achiziționat un autoturism second-hand marca Volkswagen dintr-un stat membru UE (Germania), pentru înmatricularea căruia a fost nevoit să achite cu titlu de taxă pe poluare suma de 1.429 lei, conform chitanței seria TS8 nr.4627315/_ (f.7).
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și care reclamă analizarea normelor de drept intern incidente prin prisma compatibilității cu dreptul comunitar este aceea că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr- un stat membru al uniunii europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune.
Ulterior, reclamantul a solicitat organului fiscal ca această taxă să-i fie restituită, însă i s-a comunicat că a fost încasată legal.
Tribunalul reține că România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, iar dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României prevăd că legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, alin. 4 din același articol stipulând că jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul art. 110 din TFUE prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la art. 110 din TFUE precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
De asemenea, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nadasdi si Ilona Nemeth, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindrii, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (a se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Din preambulul actului normativ rezultă că taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
În sensul celor reținute, este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a amintit că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse - în pofida
aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Deci, art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În urma analizei conținutului Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin disp. OUG nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în MO, partea I- a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu disp. art. 110 din TFUE, se constată că aceasta are aplicabilitate, directă și obligatorie, în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili în intervalul_ -_ .
De asemenea, având în vedere conținutul ierarhic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și cel în vigoare începând cu data de_, respectiv modificarea intervenită prin Legea nr. 329/2009, publicată în MO partea I-a nr. 761/2009, se constată că hotărârea pronunțată în cazul Tatu poate fi reținută ca fiind aplicabilă și în acele cauze în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de _
.
Așa cum a stabilit în mod constant CJUE, în propria sa jurisprudență, o hotărâre preliminară este obligatorie pentru instanța națională care a solicitat aceasta. Curtea a mai decis că "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză"; (C 52/76, Benedettic.Munari).
Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată, astfel că o va admite conform dispozitivului prezentei sentințe (cu precizarea că dobânda legală se calculează conform art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000, respectiv conform OG nr. 13/2011 din data de_, iar începând cu data de_ potrivit art.1 alin.3, art.3 alin.2 din OG nr. 13/2011 combinat cu art.1535 din legea nr.287/2009- dobânda
legală penalizatoare - impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat). Acordarea dobânzii legale este de natură să acopere folosul nerealizat de reclamanta prin faptul că este lipsită de suma care trebuie să-i fie restituită, fundamentul obligării pârâtei la plata acesteia aflându-se în culpa pârâtei constând în fapta de a nu aplica cu prioritate normele comunitare, atunci când dispozițiile legale interne vin în contradicție cu acestea.
Pe cale de consecință, față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și dispozițiile art. 60 C.pr.civ., art. 1 alin. 1 și art. 5 alin.1 din OUG nr.50/2008 care dispun că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M.
, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului";, taxă care se calculează de autoritatea fiscală competentă, conform art. 7 din același act normativ "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, realizându-se de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală";, rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit dispozițiilor OG nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxa de poluare este A. F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ";, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.
P., conform dispozitivului prezentei sentințe.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, instanța va obliga pârâtele A. F.
P. B. și A. F. pentru M. să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 39,30 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar (f.3,4).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. G. a F. P. B. -N., și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamantul S. V. față de această pârâtă, ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. valentin, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B. și în consecință:
-obligă pe pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 1.429 lei reprezentând taxă de poluare și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de A. F. P. B. împotriva Administrației F. pentru M., și obligă chemata în garanție să restituie reclamantului suma de 1.429 lei reprezentând taxă de poluare și să plătească acestuia
dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.
-obligă pe pârâta A. F. P. B. să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
-obligă pe chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. R. M.
