Sentința civilă nr. 1364/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 1364/2013 Ședința publică de la 27 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: L. M. V., judecător
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul T. F. E. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B.
, și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect despăgubire restituire taxă emisii poluante împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședință nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care .
Cauza s-a judecat la termenul din 6 iunie 2013, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamantul T. F. E. a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. B. solicitând, în principal, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2679 lei achitată cu chitanța seria TS7 nr. 5743553 din_, reprezentând taxa pentru emisii poluante, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data plății sumei, respectiv_ și până la data de_, iar începând de la această dată și până la restituirea integrală a sumei, potrivit art. 124 coroborat cu art. 70 Cod procedură fiscală, obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale prev. de art. 120 alin. 7 din Cod.pr.fiscală.
În subsidiar reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei achitate, calculată de la data plății taxei, respectiv_ și până la restituirea efectivă.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
La termenul de judecată din data de 09 mai 2013 reclamantul a depus în scris
"precizare de acțiune"; (f.34-35) în sensul că modifică și completează petitul referitor la dobânzile aferente sumei achitate cu titlu de taxă de poluare, solicitând calcularea dobânzilor conform prevederilor art. 124 coroborate cu art. 70 din Codul pr. Fiscală, de la data achitării sumei și până la restituirea sumei.
La același termen de judecată reclamantul prin avocatul său ales, a precizat că își menține petitul subsidiar, referitor la acordarea dobânzilor legale (f.37).
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca Volkswagen tip Bora, nr. de identificare WVWZZZ1JZXW559662 înmatriculat
pentru prima dată în Germania, la data de_ iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească suma de 2679 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante.
Reclamantul arată că a achitat suma menționată cu chitanța seria TS 7 nr.
5743553/_ și a înmatriculat autoturismul în România.
Apreciind că reglementarea internă care a instituit această taxă este incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene, contravenind disp. art. 110 TFUE (fost art. 90), a solicitat restituirea sumei achitate cu titlu de taxă pentru emisii poluante, însă autoritatea administrativ fiscală a răspuns negativ, susținând că taxa a fost percepută legal.
Actul normativ în baza căruia a fost stabilită și încasată taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule este Legea nr. 9 din 6 ianuarie 2012, care instituie obligativitatea plății acestei taxe în cazuri expres stabilite. Ulterior, la data de_ a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență nr. 1/_ pentru suspendarea aplicării dispozițiilor Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin.2 din lege. În baza acesteia, pentru o perioadă de 1 an, o categorie de autoturisme, cele la care face referire art. 4 alin.2 din Legea nr. 9/2012 a fost exceptată de la plata taxei pentru emisii poluante. Așadar, în momentul de față, există un regim discriminatoriu de aplicare a taxei, încălcându-se principiul care a stat la baza adoptării actului normativ menționat, respectiv "poluatorul plătește";, întrucât nu toate autovehiculele care produc emisii poluante sunt supuse acestui regim, cele la care se face referire în art. 4 alin.2 suspendat, fiind scutite.
Cu referire la aceiași categorie de autovehicule pentru care obligația de plată a taxei a fost suspendată, analizând textul art. 4 alin.2 din Legea nr. 9/2012 se observă că faptul generator al plății taxei nu este strict determinat, în sensul că momentul la care se realizează primul transfer de proprietate poate să nu intervină deloc sau să fie amânat pe o perioadă nelimitată. Deși aceste autovehicule poluează și până la data primei transcrieri a dreptului de proprietate, plata taxei pentru emisii poluante este incertă.
Reclamantul a concluzionat că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule încalcă principiul "poluatorul plătește"; și creează o situație de discriminare între proprietarii de autovehicule, motiv pentru care a considert că forma actuală a acesteia contravine legislației europene, fiind abuzivă, discriminatoare și confuză.
S-a mai relevat că, potrivit art. 90 din Tratatul CE în vigoare la data plății taxei,
"niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor stat impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor stat membre impozite interne de natură să protejeze, direct sau indirect, alte sectoare de producție";
Referitor la acordarea dobânzii fiscale s-a relevat că potrivit art. 124 alin.1 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau rambursat de la buget, contribuabili au dreptul la dobândă, din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau art. 231/1, după caz și că "Acordarea dobânzilor astfel acumulate se face la cererea contribuabililor";. S-a mai invocat că, potrivit art. 124 alin.2 Cod pr.fiscală
"dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și
se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitor.
În ce privește petitul nr. 2 subsidiar, reclamantul a făcut referire la plata dobânzii legale prevăzută de OG nr. 9/2000 din_ și de OG nr. 13/2011, care curge de drept, de la data plății taxei și până la restituirea efectivă a sumei solicitate.
În cuprinsul "precizării de acțiune"; (f.31-32) reclamantul a făcut referire la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene exprimată cu ocazia pronunțării hotărârii din 18 aprilie 2013 în cauza C- 565/11 (Irimie c. României) potrivit căreia, neacordarea dobânzilor reglementate de dispozițiile art. 124 din Cod.pr.fiscală pentru întreaga perioadă de indisponibilizare a sumei reprezentând taxa percepută ilegal, ar încălca principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remedierilor pentru încălcarea dreptului Uniunii.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 20).
Pârâta, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar (f.23-27) a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate și în consecință menținerea taxei achitate de reclamant ca fiind legal percepută și încasată.
În motivare s-a arătat că taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 9/2012.
Taxa se plătește cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul.
Legea nr. 9/2012 asigură aplicarea echitabilă prin acordarea posibilității restituirii diferenței dintre valoarea taxei calculate conform noilor prevederi și cuantumul taxei plătite.
Măsura suspendării temporare luată prin OUG nr. 1/2012 s-a impus din considerente de ordin tehnic, astfel încât a avut loc doar o amânare a termenului de plată și nu o exonerare.
Taxa pe emisiile poluante nu poate fi asimilată impozitelor interne, ea fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 9/2012 rezultă că determinarea taxei de poluare se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, astfel încât exigențele stipulate de CJCE sunt respectate. Curtea Europeană de Justiție a arătat că o consecință a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor, precum autovehiculele, un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
Prin actul normativ în baza căruia a fost percepută taxa pentru emisii poluante de la reclamant., este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa pentru emisii poluante este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabili prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii cuantumul posibil al taxei pentru emisiile poluante pentru autovehiculele de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
S-a mai invocat că atâta timp cât taxa nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontierea unui stat, ci pentru înregistrarea acestuia în vederea
punerii în circulație, nu constituie o taxă vamală în sensul prevăzut de art. 25 din tratat.
Prin urmare, se apreciază că existența taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu este contrară dispozițiilor comunitare, această nouă lege respectând principiile europene de impozitare, nefiind deci motive temeinice pentru a se dispune restituirea sumei reprezentând taxa achitată de reclamant.
În ce privește dobânzile legale pretinse de reclamant s-a solicitat respingerea acestui capăt de cerere în baza art. 9 din OG nr. 13/2011 și a Ordinului nr. 1899/2004. Prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă (f. 29-30) s-a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru M. și obligarea chematei în garanție la plata sumei solicitată de reclamant și a cheltuielilor de judecată în ipoteza
admiterii acțiunii principale.
În motivare s-a arătat că entitatea care încasează taxa este pârâta, însă destinatarul sumelor încasate este A. F. pentru M., conform art. 1 din Legea nr. 9/2012.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 9/2012.
Analizând actele și lucrările dosarului
tribunalul reține faptul că în prezent, compatibilitatea Legea nr. 9/2012, în vigoare la data plății taxei, cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizând forma inițială a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizând forma OUG nr. 50/2008 după data de_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu, respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pentru emisii poluante aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, Legea nr. 9/2012 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, taxa pentru emisiile poluante impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent
vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din T.F.U.E., interpretarea pe care C.J.U.E. o dă unei norme de drept european clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Prin urmare, în privința taxei pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 trebuie să se rețină că reglementarea națională în vigoare la data plății taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune așadar este aceea că taxa pentru emisii poluante plătită de reclamant cu chitanța TS7 nr. 5743553 din data de_ (f. 5), în cuantum de 2679 lei, nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.proc.fisc.), considerent pentru care se impune restituirea acesteia.
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită, ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă și integrală reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
În acest sens s-a pronunțat și CJCE în cauza M. Irimie C-565/11, în care a statuat că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Prin urmare, odată cu restituirea sumei achitate se impune și plata dobânzii legale aferente sumei încasate de pârâtă, cu începere de la data încasării -_ și până la data plății efective, calculată conform OG nr. 13/2011 aplicabilă potrivit art. 19 din 1 octombrie 2011.
Este de menționat că reclamantul a solicitat în principal obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale iar a celei prev. de OG nr. 13/2011 în subsidiar. Tribunalul nu poate dispune obligarea la plata dobânzii la nivelul penalităților percepute pentru creanțe fiscale întrucât prejudiciul suferit prin faptul că reclamantul nu a dispus de suma de bani nerestituită este echivalent cu suma plătită și actualizată cu nivelul dobânzii legale, atâta timp cât prin lege (OG nr. 9/2000 și respectiv OG nr. 13/2011) se prevede că atunci când obligația este purtătoare de dobânzi renumeratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de câtre
părți, se va plăti dobânda legală. Prin urmare cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii fiscale aferentă sumei de 2679 lei va fi respinsă ca neîntemeiată.
În baza considerentelor reținute și a textelor legale evocate, tribunalul va admite în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamant împotriva administrației financiare și în consecință va obliga pârâta A. F. P. B. să restituie reclamantului suma de 2679 lei achitată cu chitanța seria TS 7 nr. 5743553 din data de_ cu titlu de taxă pentru emisii poluante; va obliga obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 2679 lei începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă.
Se va respinge cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii fiscale, ca neîntemeiată.
În baza art. 274 Cod pr.civilă, pârâta A. F. P. B. va fi obligată să plătească reclamantului suma de 539,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat (f.36) având în vedere culpa procesuală a pârâtei.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 și art. 5 alin.1 și 3 din Legea nr. 9/2012 taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, se plătește de către contribuabil într- un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. și constituie venit la bugetul F. pentru M., care gestionează aceste sume.
Având în vedere faptul că în final sumele achitate cu titlu de taxă de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu, în baza dispozițiilor art. 60 C.proc.civ., tribunalul va admite chemarea în garanție formulată de pârâtă și în consecință, va obliga chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei A. F. P. B. suma de 2679 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, dobânda legală aferentă sumei de 2679 lei începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă, precum și suma de 539,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul T. F.
E.
, cu domiciliul ales în B., str. Alba I. nr. 4 A jud. B. -Năsăud, împotriva pârâtei A. F. P. B. cu sediul în B., str. 1 D. nr. 6-8 jud. B.
-Năsăud, și în consecință:
-obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2679 lei achitată cu chitanța seria TS7 nr. 5743553 din data de_ reprezentând taxă pentru emisii poluante;
-obligă pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 2679 lei, începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii fiscale ca neîntemeiată. Obligă pârâta A. F. P. B. să plătească reclamantului suma de
539,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P.
B. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. cu sediul în B., str. S. I. nr. 294, corp A, sector 6, și în consecință;
-obligă chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei suma de 2679 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă pentru emisii poluante, dobânda legală aferentă sumei de 2679 lei începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 539,30 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. V. C. M.
