Sentința civilă nr. 1076/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1076/F/2013 Ședința publică din data de 31 mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: P. L. E., Vice-președinte Tribunal
GREFIER: N. L.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamanta V. A. I. , în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P.
B. -N.
și A. F. P. B.
, având ca obiect restituire taxă poluare. La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_, concluziile și susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamata V. A. I.
a chemat în judecată pe pe pârâtele D. G. a F. P. B. -N. și A.
F. P. B.
solicitând anularea actului administrativ nr. 23762/01/_ emis de pârâtă; obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în cuantum de 3.120 lei și la plata dobânzii legale începând cu data plății și până la data restituirii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamantul a cumpărat un autovehicul vechi și a achitat taxa emisii poluante a cărei restituire o solicită.
Se apreciază că perceperea taxei și condiționarea înmatriculării în România a unui vehicul de plata taxei este contrară normelor comunitare.
În esență se susține că perceperea acestei taxe încălcă principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne atât timp cât pentru un autoturism deja înmatriculat în România nu se percepe această taxă la achiziționarea vehiculelor din România, deja înmatriculate în țară.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 90 din TCE, art. 148 din Constituție, dispozițiile Legii nr. 9/2012 și ale OUG nr. 1/2012.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 6,20).
Pârâta D. G. a F. P. B. -N., legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 21) atât în nume propriu, cât și pentru cealaltă pârâtă a invocat lipsa calității procesuale pasive a Direcției G. e a F. P. B. -N., solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate și în consecință menținerea taxei pe poluare achitată de reclamant ca fiind legal percepută și încasată.
În motivare s-a arătat că taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 9/2012.
Taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 9/2012 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și în Normele metodologice de aplicare.
Taxa pe poluare se plătește, conform art. 4 din Legea nr. 9/2012 cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul.
Taxa pe poluare se aplică nu numai autoturismelor rulate, ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
La baza instituirii taxei stă principiul poluatorul plătește.
Cât timp această taxă nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat, ci pentru înregistrarea acestuia în vederea punerii în circulație, aceasta nu constituie o taxă vamală în sensul prevăzut de art. 25 din Tratat, astfel că nu se poate susține încălcarea acestui text legal.
CJCE a stabilit că acest text de lege trebuie interpretat ca interzicând o taxă pe poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atât timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 9/2012 rezultă că determinarea taxei pe poluare se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexele 1-5, astfel încât exigențele stipulate de CJCE sunt respectate.
Prin urmare, existența unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare achitată de reclamant.
În privința cererii de plată a dobânzii s-a arătat că Ordinul nr. 1899/2004 nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de restituire nu s-a soluționat în termenul legal.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115- 118 C.proc.civ.
Prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâte (f. 23) s-a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru M. și obligarea chematei în garanție la plata sumei solicitată de reclamant și a cheltuielilor de judecată în ipoteza admiterii acțiunii principale.
În motivare s-a arătat că entitatea care încasează taxa este pârâta, însă destinatarul sumelor încasate este A. F. pentru M., conform art. 1 din Legea nr. 9/2012.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 9/2012.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive tribunalul reține faptul că aceasta este întemeiată, întrucât între pârâta D. G. a F. P.
B. -N. și reclamant nu s-a stabilit niciun raport juridic fiscal, atât timp cât pârâta nu a încasat suma de bani solicitată spre restituire și nici nu a emis decizia de calcul a taxei de poluare contestată.
În aceste condiții, în care D. G. a F. P. B. -N. nu a emis decizia supusă analizei în prezentul cadru procesual și nici nu a încasat suma a cărei restituire se solicită, pârâta nu justifică legitimare procesuală pasivă, considerent pentru care se impune admiterea excepției cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamant împotriva acestei pârâte, ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la acțiunea reclamantei împotriva pârâtei A. F. P. B. tribunalul reține faptul că în prezent, compatibilitatea Legii nr. 9/2012, în vigoare la data plății taxei, cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizând forma inițială a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizând forma OUG nr. 50/2008 după data de_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu, respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pentru emisii poluante aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, Legea nr. 9/2012 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, taxa pentru emisiile poluante impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis,
conform art. 267 din T.F.U.E., interpretarea pe care C.J.U.E. o dă unei norme de drept european clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Prin urmare, în privința taxei pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 trebuie să se rețină că reglementarea națională în vigoare la data plății taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune așadar este aceea că taxa pentru emisii poluante plătită de reclamantă cu chitanța TS8 nr. 4627312 din data de_ (f.10), în cuantum de 3.120 lei, nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.proc.fisc.), considerent pentru care se impune restituirea acesteia.
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită, ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă și integrală reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
În acest sens s-a pronunțat și CJCE în cauza M. Irimie C-565/11, în care a statuat că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Prin urmare, odată cu restituirea sumei achitate se impune și plata dobânzii legale aferente sumei încasate de pârâtă, cu începere de la data încasării și până la data plății efective, calculată conform OG nr. 13/2011 aplicabilă potrivit art. 19 din 1 octombrie 2011.
Instanța va respinge capătul de cerere privind anularea adresei ce conține refuzul de restituire, ca inadmisibil. Potrivit art. 41 C.pr.fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. În speță se constată că înscrisul a cărui anulare se solicită nu întrunește caracteristicile enunțate anterior pentru a putea fi calificat drept un act administrativ fiscal, întrucât acesta nu este emis de către organul fiscal competent cu scopul stabilirii, modificării sau stingerii drepturilor și obligațiilor fiscale, fiind doar expresia materială a refuzului autorității administrativ-fiscale de a recunoaște un drept legitim al reclamantei.
În baza considerentelor reținute și a textelor legale evocate, tribunalul va admite acțiunea civilă formulată și în consecință va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 3.120 lei achitată cu titlu de taxă emisii poluante; va obliga
pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestei sume lei începând cu data achitării și până la restituirea efectivă.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei, tribunalul o va obliga să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 și art. 5 alin. 1 și 3 din Legea nr. 9/2012 taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, se plătește de către contribuabil într- un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, care gestionează aceste sume.
Având în vedere faptul că în final sumele achitate cu titlu de taxă emisii poluante constituie venit la bugetul F. pentru mediu, în baza dispozițiilor art. 60 C.proc.civ., tribunalul va admite chemarea în garanție formulată de pârâtă și în consecință, va obliga chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei A. F. P. B. suma de 3.120 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă emisii poluante, dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data achitării taxei și până la restituirea efectivă, precum și suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția invocată de pârâta D. G. a F. P. B. -N. cu sediul în B., str.1 D., nr.6-8, jud.B. -N., județul B. -N. și respinge acțiunea formulată de reclamanta V. A. I. domiciliată în B., Bdul gen. G. B., nr.56, sc.B, ap.23, județul B. -N. împotriva acestei pârâte având în vedere lipsa calității procesuale pasive.
Admite acțiunea formulată de reclamată împotriva pârâtei A. F. P. a M. B. , cu sediul în B., str.1 D., nr.6-8, jud.B. -N., județul B.
-N. și în consecință:
Obligă pârâta A. F. P. a M. B. să restituie reclamantei suma de 3.120 lei reprezentând taxă emisii poluante, precum și să plătească reclamantei dobânda legală aferentă, calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Respinge ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea adresei nr.23762/01/_ emisă de pârâtă.
Obligă pârâta A. F. P. a M. B. să plătească reclamantei suma de 39,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Admite cererea de chemare în garanție formulată împotriva Administrației F. pentru M. , cu sediul în B., str.S. I., nr.294, corp A, sector 6, cod poștal 0. și dispune obligarea chematei în garanție să restituie pârâtei suma de
3.120 lei reprezentând taxă emisii poluante, dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, precum și suma de 39,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. L. E. N. L.
