Sentința civilă nr. 1102/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 1102/2013 Ședința publică de la 31 Mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: L. M. V., Judecător
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul L. V. în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P.
B. -N., A. F. P. A O. S. -B., având ca obiect despăgubire restituire taxă poluare împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședință nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care .
Cauza s-a judecat în fond la termenul din 9 mai 2013, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință civilă.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul L. V. a chemat în judecată pârâtele D. G. a F. P. B. -N. și A. F. P. Sîngeorz B. solicitând anularea actelor administrative fiscale emise cu ocazia achitării taxei de poluare, restituirea sumei de 2989 lei reprezentând taxa de poluare ( suma constând în diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată cu chitanța seria TS 2A nr. 5639343 din_ și suma restituită în baza deciziei de restituire nr. 19398 din data de_ ), obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, de la data achitării taxei și până la data restituirii efective a taxei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul arată că la data de_ a achiziționat un autoturism second-hand, marca Volkswagen tip 1J/SEAQMXO1/Golf, înmatriculat în Germania din data de_ .
Pentru a înmatricula autoturismul în România a fost nevoit să plătească o taxă specială pentru autoturism în cuantum de 5441 lei, taxă pe care a achitat-o cu chitanța seria TS 2A nr. 5639343 din data de_ la Trezoreria orașului S. B. . Ca urmare a modificării modului de calcul al taxei, a solicitat restituirea sumei ce constituie diferența dintre taxa specială achitată anterior și noua taxă de poluare, aspect care rezultă din Decizia de restituire nr. 19398/_ .
Ca atare, taxa de poluare plătită pentru autoturismul achiziționat s-a ridicat la suma de 2989 lei.
La data de_ reclamantul arată că prin adresa nr. 35819 a solicitat pârâtei restituirea sumei de 2989 lei actualizată cu dobânda legală însă răspunsul comunicat a fost negativ.
Reclamantul susține că taxa de poluare percepută și calculată în baza OUG nr. 50/2008 nu este legală întrucât este contrară reglementărilor comunitare pe care România s-a obligat să le respecte ca urmare a aderării la Uniunea Europeană.
Consideră că esențial pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecații, este acceptarea aplicării în cauza a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Analizând dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, se constată că acestea prevăd că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Esențial rămâne că taxa specială nu este prevăzută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și acesta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeana în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe.
Intre principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin.2 si 4 din Constituție, face referire la supremația dreptului comunitar, în speță a art.90(l) din Tratat și se apreciază că prin modificarea Codului Fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art.90(l) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României instanța este datoare să constate că OUG nr. 50/2008, conține reglementări contrare actului de aderare și nu sunt aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun ca taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului în cuantumul precizat nu se datorează și se impune restituirea ei.
Întrucât aceasta taxă nu se datorează, reclamantul a susținut că a fost lipsit nelegal de sumele de bani achitate, astfel că pârâta urmează să-i plătească și dobânzile legale aferente de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă, deoarece numai în acest mod poate fi reparat integral prejudiciul suferit.
În drept s-au invocat dispozițiile din Legea nr.554/2004, art.148 din Constituția României, art, 23, 25 și art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene și ale art.274 Cod de procedură civilă.
Pârâta D. generală a F. P. B. -N., în nume propriu și pentru A.
F. P. S. -B., a depus întâmpinare ( f.18-19) și a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantul L. V. ca neîntemeiată, iar pe cale de
consecință, menținerea actelor administrative fiscale atacate, precum și a taxei de primă înmatriculare achitată, ca fiind legal percepută.
Pârâtele susțin că autovehiculul înmatriculat de către reclamant, era supus aplicării și plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare).
În contradictoriu cu reclamantul se mai arată că, prevederile art. 2141și următoarele din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în baza cărora s-a datorat și încasat taxa specială de primă înmatriculare, nu au fost in contradicție cu prevederile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre au fost și sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora. Este bine cunoscut faptul ca art.90 din Tratatul CE, reprezintă unul din temeiurile de baza ale constatării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsura de natura administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene. Însă, așa cum rezultă în mod textual și expres din chiar conținutul art.90 alin. 1 din Tratatul CE: ,,nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".
Norma mai sus indicată se referă la interzicerea masurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
În speță, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografica sau națională, respectiv se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi provenite din alte state membre ale UE, precum și autoturismelor noi și second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale UE.
Ca urmare, instituirea criteriului primei înmatriculări în România conferea taxei speciale un caracter de maxima generalitate care nu depindea în nici un fel, așa cum s-a mai arătat de proveniența geografică sau națională a acestor autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea art.90 din Tratatul CE, nefiind vorba despre o măsură protecționistă sau discriminatorie negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație de prima înmatriculare în România.
Pe de altă parte se învederează și aspectul referitor la corectul caracter al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ce a fost prevăzut de art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și anume acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România, sau taxă specială de reînmatriculare în România.
Acesta este motivul pentru care în situația în care o persoană română achiziționa un autoturism sau autovehicul care a fost deja înmatriculat in România de către vechiul proprietar, nu mai plătea aceasta taxă specială întrucât în acest caz nu mai era de a face cu o primă înmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului. În situația mai sus descrisă rezultă că reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei speciale de prima înmatriculare.
Acestea sunt argumentele aduse de pârâte care apreciază că taxa de primă înmatriculare a fost corect percepută de la reclamant cu ocazia realizării primei înmatriculări a autovehiculului despre care acesta face vorbire in acțiunea introductivă.
Referitor la petitul privind obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale calculate de la data plății taxei și până la restituirea efectivă a sumei, se consideră că cererea reclamantului este nefondată si nelegală, deoarece acordarea dobânzilor contravine art. 9 din O.G. nr. 13/2011, unde se prevede ca "dobânzile percepute sau plătite de Banca Naționala a României, instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice.";
Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
Conform cap. 1 pct. 1 și urm. din acest Ordin, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului în termen de 45 zile la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, pârâtele solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, având în vedere că actele atacate de reclamant, sunt temeinic și legal întocmite și nu poate să le fie imputată vreo culpă în emiterea lor.
În drept s-au invocat disp. art. 214/1 - 214/3 din Legea nr. 571/2003 din Codul fiscal, OUG nr. 50/2008 și actele normative și normele juridice enunțate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Verificând din oficiu dacă acțiunea este prescrisă,
tribunalul constată că aceasta a fost formulată în interiorul termenului de prescripție, având în vedere termenul de prescripție de 5 ani, care curge de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire, prevăzut de dispozițiile art. 135 Cod proc. fiscală.
Referitor la fondul cauzei
, instanța reține următoarele:
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și care reclamă analizarea normelor de drept intern incidente prin prisma compatibilității cu dreptul comunitar este aceea că prin cererea înregistrată la A. F. P. S. B. sub nr.35819/_ (f.10), reclamantul a solicitat restituirea sumei de 2989 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule sumă care rezultă din diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată cu chitanța seria TS 2A nr. 5639343/_ și decizia de restituire nr. 19398 din data de 05 august 2008, achitată cu ocazia înmatriculării unui autoturism cumpărat din alt stat membru UE, invocând că taxa încasată de pârâtă este în dezacord cu prevederile legislației Uniunii Europene.
Pârâta A. F. P. S. B. a comunicat reclamantului, prin adresa nr. 35819 din_ ( f.11), că această taxă a fost încasată legal, astfel că nu poate fi restituită.
Ca urmare a intrării în vigoare, la data de_, a OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare, reclamantul s-a prevalat de dispozițiile art. 11 al actului normativ sus precizat, în sensul că a solicitat Administrației F. P. S. B. restituirea diferenței dintre taxa specială de prima înmatriculare achitată cu ocazia înmatriculării autoturismului în cauză și taxa de poluare, sens în care, această instituție a procedat la restituirea efectivă a sumei de 2452 lei, din totalul sumei achitate de 5441 lei cu titlu de taxă specială de prima înmatriculare, cu chitanța seria TS 2A nr. 5639343/_ ( f.8).
În cauza conexată Nâdasdi și Nemeth s-a decis că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat, Curtea de Justiție arătând că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului, în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor O.U.G. nr. 50/2008, tribunalul reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin H.G. nr. 686/2008.
Tribunalul constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art. 2143C.fisc), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Tribunalul reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministere danois des impots et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Akos Nădasdi și Iîona Nemeth parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială . Noua taxă instituită de O.U.G. nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Tribunalul reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme
juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Cererea de anulare a actelor administrativ fiscale emise cu ocazia achitării taxei (Fișa de calcul a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule nr. 334/_ emisă de pârâta DGFP B. -N. și o adresă cu nr. 35819/_ care conține refuzul de restituire a taxei de poluare) nu este întemeiată astfel că va fi respinsă.
Anularea Fișei de calcul a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (f.7) nu este admisibilă în acest cadru procesual întrucât reclamantul nu a urmat procedura prealabilă, aceea a contestării actului la organul fiscal, urmată de contestarea lui în instanță.
Este adevărat că prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată în interesul legii s-a statuat în sensul că acțiunea juridică având ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare, cele două procedurii fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală, însă în condițiile în care reclamantul înțelege să obțină și anularea deciziei de calcul ( deși restituirea poate opera și fără anularea acestei decizii) trebuie urmată procedura prealabilă prevăzută de lege.
Nu poate fi dispusă nici anularea adresei nr. 35819/_ ( f.11) întrucât aceasta nu are valoarea unui act administrativ, ci constituie un simplu răspuns la o cerere formulată de reclamant.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, văzând și dispozițiile art. 218 alin.2 Cod proc. fiscală, tribunalul va admite acțiunea formulată de reclamantul L. V. . În consecință va obliga pârâta A. F. P. S.
B. să restituie reclamantului suma de 2989 lei, reprezentând taxa specială de primă înmatriculare (suma reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată cu chitanța seria TS 2A nr. 5639343/_ și suma restituită în baza Deciziei de restituire nr. 19398/_ emisă de DGFP B. -N. - A.
F. P. S. B. ), precum și la plata dobânzii legală aferentă sumei de 2989 lei de la data plății taxei -_ până la data restituirii efective, (dobânda legală de la data plății până la restituirea efectivă, urmând a fi calculată conform art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000, ulterior conform OG nr. 13/2011 și a Codului civil, impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat). Acordarea dobânzii legale este de natură să acopere folosul nerealizat de reclamantului prin faptul că a fost lipsită de suma care trebuie să-i fie restituită, fundamentul obligării pârâtei la plata acesteia aflându-se în culpa pârâtei constând în fapta de a nu aplica cu prioritate normele comunitare, atunci când dispozițiile legale interne vin în contradicție cu acestea.
Se va respinge cererea de anulare a actelor administrativ fiscale emise cu ocazia achitării taxei de poluare.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, instanța va obliga pârâta A. F.
P. B. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 39,30 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul L. V., domiciliat în S. B., str. M. nr. 11/B, jud. B. -N., împotriva pârâtelor D.
G. a F. P. B. -N., cu sediul în B., str. 1 D. nr. 6-8 jud. B.
-N., și A. F. P. S. B., cu sediul în S. B., str. I. nr. 2, jud. B. -N., și în consecință:
- obligă pârâta A. F. P. S. B. să restituie reclamantului suma de 2989 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare ( suma reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată cu chitanța seria TS2A nr. 5639343/_ și suma restituită în baza Deciziei de restituire nr. 19398/_ emisă de D. G. a F. P. B. -N. ;
-obligă pârâta A. F. P. S. B. să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 2989 lei, începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă.
Respinge cererea de anulare a actelor administrativ fiscale emise cu ocazia achitării taxei de poluare.
Obligă pârâta A. F. P. S. B. să plătească reclamantului cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 39,30 lei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. V. C. M.
