Sentința civilă nr. 114/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 114
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2013 Instanța este constituită din:
Președinte: I. D. -D., judecător
V. C. -L., grefier
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul(a) O. C.
-I. -C.
, cu domiciliul în localitatea Z., str. B.P. H., nr. 33, bl. H33, ap. 9, județul S., în contradictoriu cu pârâtele(a) D. G. A F. P. S.
și A. F. P. Z. ,
cu sediul în localitatea Z., P. I. M., nr. 15, județul S. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. - M.
M.
, cu sediul în B., sector 6, S. I., nr. 294, Corp A, Județul Ilfov, având ca obiect restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 85 Cod procedură civilă.
Acțiunea promovată este timbrată cu suma de 39 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, pentru acțiunea introductivă (fila 17 și verso).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin. (11) din Hotărârea C. nr. 387/_ privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, ocazie cu care se învederează instanței că părțile litigante au solicitat prin cererea introductivă de instanță și întâmpinare judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă și pentru acest termen de judecată nu s-au depus înscrisuri noi la dosar.
DGFP S. .
Instanța, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a
În baza prevederilor art. 150 Cod procedură civilă, instanța, după
verificarea și cercetarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea sa, reclamantul(a) O. C. -I. -C. a chemat în judecată pârâta(ele) D. G. a F. P. S. și A. F. P. Z.
, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea acestor pârâte la restituirea sumei de 5870 lei, reprezentând taxă pe poluare, cu dobânda fiscală aferentă începând cu data plății -_ și până la restituirea efectivă a sumei.
Reclamantul(a) arată în motivarea cererii sale că s-a adresat pârâtei cu o plângere prin care a solicitat restituirea taxei de poluare, plângere care însă a fost respinsă.
Referindu-se la nelegalitatea perceperii acestei taxe, reclamantul(a) invocă și dezvoltă pe larg aspecte privind prioritatea dreptului comunitar față de prevederile naționale, respectiv tratamentul discriminatoriu al taxei speciale de poluare, cu referire expresă la prevederile O.U.G. nr. 218/2008.
Prin întâmpinare D. G. a F. P. S. invocă excepția inadmisibilității acțiunii, cu argumentul că reclamantul(a) nu a urmat procedura reglementată de art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, precum și cu acela
conform căruia actul atacat nu este un act administrativ, în sensul definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Asupra cauzei de față;
Deliberând asupra excepției inadmisibilității, tribunalul reține următoarele:
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul(a) s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul(a) a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantului(ei) se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Conform dispozițiilor din capitolul I pct. 3 alin. (1) din Ordinul nr. 1899/2004 emis de M. F. publice, pentru restituirea sau rambursarea sumelor de la buget, nu se cere efectuarea unor proceduri prealabile, singura condiție fiind depunerea cererii de restituire in cadrul termenului legal de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere dreptul la restituire.
În speță, reclamantul(a) nu contestă cuantumul taxei de poluare, modul de calcul al acesteia, ci invocă, după cum deja s-a arătat, caracterul său discriminator. Prin urmare, refuzul de a i se restitui această taxă se constituie într-un act administrativ de natură să vatăme interesul său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar nu decizia de calcul, care nu face decât să exprime cuantumul taxei de poluare pentru autovehiculul achiziționat de reclamant(ă).
Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată, iar căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta ca nefiind urmate de către pârât și care, dacă nu sunt utilizate, paralizează demersul judiciar de față, nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
De altfel, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. Iași și Colegiul de conducere al Curții de A.
C., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în Decizia nr. 24/2011, că
"Procedura de contestare prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod";.
Pentru considerentele de mai sus, instanța constată că excepția inadmisibilității acțiunii privind restituirea taxei de poluare este nefondată și va fi respinsă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F.
P. a J. S., invocată din oficiu, a fost admisă, acțiunea formulată de
reclamant(ă) împotriva acesteia urmând a fi respinsă, instanța reținând că această pârâtă nu este parte în raportul juridic dedus judecății.
Pe fond se solicită respingerea acțiunii motivat, în esență, cu aceea că prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008 sunt de natură să influențeze soluționarea acțiunii reclamantului prin limitarea restituirii taxei de primă înmatriculare la diferența dintre taxa de poluare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății.
Această taxă este aplicabilă în statele membre ale Uniunii Europene, s-a aliniat la regulile liberei concurențe "Noua formă a taxei, care se referă la gradul de poluare, este asemănătoare cu ce există și în alte state și cu ce se va înmatricula în altele";.
Măsurile stabilite prin O.U.G. nr. 50/2008 sunt compatibile cu prevederile art. 90 din tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal, așa cum rezultă din Hotărârea Curții Europene de Justiție.
Pârâta DGFP S. a formulat o cerere de chemare în garanție împotriva AFM B., solicitând ca în cazul admiterii acțiunii, chemata în garanție să fie obligată la restituirea sumei reprezentând taxă de poluare.
Chemata în garanție, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Asupra cauzei pe fond, instanța reține următoarele:
În vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului achiziționat dintr-un stat membru UE, reclamantul(a) O. C.
-I. -C. a solicitat pârâtei A. F. P. Z. calcularea taxei de poluare. Cererea sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule prin care s-a stabilit pentru plata suma de 5870 lei (fila 6).
Reclamantul(a) a achitat la Trezoreria Z. suma de 5870 lei, cu titlu de taxa de poluare, conform chitanței seria TS6 nr. 6158103/_ (fila 5), printr-o adresă ulterioară pârâta comunicând refuzul său de a restitui suma, la cererea reclamantului(ei).
Potrivit O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)].
Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. Astfel, conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea
oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context, organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Astfel fiind, instanța constată că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.U.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).
Tribunalul subliniază, în final, că prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea a I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, s-a concluzionat astfel:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea a mai reținut, statuând asupra caracterului discriminator al prevederilor O.G. nr. 50/2008, că deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE.
După cum CJUE a stabilit în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76) hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională: "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză";.
Pentru cele ce preced, tribunalul constată întemeiată acțiunea de față, pe care o va admite în sensul în care a fost formulată.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației F. pentru M., urmează a fi admisă.
Astfel, raportat la prevederile H.G. 686/2008 privind normele metodologice de aplicare a O.G. 50/2008 taxa de poluare se achită la unitățile Trezoreriei Statului, însă ulterior este transferată și administrată de către A.
F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța va admite cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
fiscală:
Totodată, cu privire la cererea de obligare a pârâtelor la dobânda
Potrivit art. 9 din O.G. nr. 13/2011, "dobânzile percepute sau plătite
către M. F. precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice
";.
În speță, ,,reglementările specifice"; sunt date de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală care statuează prin art. 70, că "termenul de soluționare a cererilor contribuabililor este de 45 de zile de la înregistrare";.
Textul legal invocat de reclamant(ă) în cererea sa, și anume art. 120 alin. (1), respectiv alin. (7) din O.G. nr. 92/2003 se referă la majorări de întârziere calculate începând cu ziua următoare a termenului de scadență.
Majorările de întârziere nu pot fi calculate din ziua în care reclamantul(a) a achitat taxa de poluare, ci din ziua următoare termenului de scadență - 45 de zile de la solicitarea adresată organelor fiscale.
Prin urmare, termenul de 45 de zile prevăzut în deja evocatul art. 70 din O.G. nr. 92/2003 nu a fost depășit, astfel că pârâta nu poate fi obligată la plata unor majorări de întârziere, respectiv a unor dobânzi suplimentare ci numai a dobânzii legale.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea reclamantului(ei) O. C. -I. -C. , cu domiciliul în localitatea Z., str. B.P. H., nr. 33, bl. H33, ap. 9, județul S., formulată împotriva pârâtelor(ei) A. F. P. Z. , cu sediul în localitatea Z. ,
P. I. M., nr. 15, județul S. și obligă pârâtele(a) să restituie reclamantului(ei) suma de 5870 lei, reprezentând taxă pe poluare.
Respinge cererea pentru obligarea pârâtelor(ei) la dobânda fiscală. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP S. ,
invocată din oficiu, sens în care respinge acțiunea față de această pârâtă.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. și obligă chemata în garanție să avanseze pârâtei sumele necesare efectuării plății.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 11 ianuarie 2013.
Președinte, | Grefier, | |
I. D. -D. | V. | C. -L. |
Red. IDD/_
Dact. CLV/_ /6 ex. Emis 4 comunicări/_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
