Sentința civilă nr. 11461/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 11461/2013
Ședința publică din data de 02 iulie 2013 Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: I. N. B.
Grefier: A. T.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare, privind pe reclamanta S.C. I. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. C. -N., privind și pe intervenientul M. Nicolae Constantin.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 27 iunie 2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02 iulie 2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_ sub nr. de mai sus formulată și precizată de reclamanta S.C. I. C. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a mun. C. -N., obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.616 lei reprezentând taxa de prima înmatriculare pentru autovehicule achitată în vederea înmatriculării definitive a unui autoturism proprietatea sa, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data de _
, iar începând de la această dată și până la restituirea integrală a sumei potrivit prev. art. 124 corob. cu art.70 din C.pr.fiscală, obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale prev. de art. 10 alin.7 din C.pr.fiscală. în subsidiar, solicită obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei achitate, calculată de la data plății acesteia și până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, a achiziționat din Germania un autoturism iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligată să achite, suma de 3.616 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare pentru un autoturism înmatriculat deja într-un stat membru al UE, sumă pe care a achitat-o conform
chitanței nr. 1079578/_ . La data de_ a solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, însă pârâta a refuzat.
Reclamanta a arătat că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie și că trebuie restituită.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că, solicită restituirea sumei de 3.616 lei, actualizată cu dobânda fiscală.
Prin cererea înregistrată la data de_, numitul M. Nicolae Cosmin a formulat cerere de intervenție în interes propriu (f.23-24), solicitând admiterea în principiu a acesteia, iar pe fond, solicită obligarea pârâtei la restituirea către sumei de 3.616 lei către intervenient, actualizată, în principal cu rata dobânzii legale în materie fiscală, iar în subsidiar, cu rata dobânzii legale, până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că, la data de_, între reclamantă, pe de o parte, în calitate de cedent și sus-numit, pe de altă parte, în calitate de cesionar, a intervenit contractul de cesiune de drepturi nr.5/_ (f.34-36).
Prin acest contract, reclamanta a cedat către intervenient, drepturile sale împotriva pârâtei AFP C. -N., în schimbul sumei de 500 lei, sumă pe care părțile au stabilit-o cu titlu de preț al cesiunii de drepturi.
Pârâta A.F.P. a mun. C. -N. nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Pe fond reține că, reclamanta a achiziționat din Germania un autoturism marca Audi, autoturism care era înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene (f.39,40). În vederea înmatriculării în România a autoturismului sus indicat, reclamanta a fost obligată să achite suma de 3.616 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la A. F. P. a mun. C. conform chitanței nr. 1079578 din_ (f. 12). Considerând nelegală perceperea acestei taxe reclamanta s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, însă pârâta prin adresa nr. 71.785 din_ a refuzat restituirea (f.17). Prin cererea de intervenție în interes propriu, înregistrată la data de_, intervenientul M. Nicolae Cosmin a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu, pe fond, admiterea acțiunii introductive și a cererii de intervenție în interes propriu, în sensul obligării pârâtei la restituirea sumei de 3.616 lei, actualizată, în principal, cu rata dobânzii fiscale așa cum a solicitat prin acțiunea introductivă, și, în subsidiar, cu rata dobânzii legale, până la data
plății efective, precum și cu cheltuieli de judecată (f.23).
Taxa de primă înmatriculare a fost percepută în baza prevederilor art. 241 ind.1 și urm C.fiscal. Ca atare tribunalul va analiza compatibilitatea dispozițiilor art. 214 ind. 1 Cod fiscal cu dreptul comunitar.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene(art. 110 TFUE), aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor
naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul reține că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul observă, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa de prima înmatriculare achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul apreciază ca fiind nejustificat refuzul pârâtei A. F. P. a mun. C. de a dispune restituirea acesteia.
În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că, reclamanta a solicitat acordarea dobânzii fiscale, instanța o va admite, având în vedere Hotărârii CJUE din 18 aprilie 2013 pronunțată în cauza
M. Irimie vs A. F. P. Sibiu și A. F. pentru M. privind modul de calcul al dobânzilor aferente cuantumului taxei pe poluare de restituit, pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Având în vedere cele mai sus reținute, instanța va admite acțiunea formulată și precizată de către reclamant și, în consecință, va obliga pârâta să restituie reclamantei suma de 3.616 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare nedatorată, cu dobânda legală în materie fiscală, calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei mai sus indicate.
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M. Nicolae, instanța constată că, restituirea taxei de poluare nedatorată face obiectul unui raport juridic fiscal distinct, în care calitatea de creditor aparține celui care a plătit autorității fiscale taxa respectivă.
Raporturile juridice pe care plătitorul taxei le are cu terțe persoane produc efecte doar între aceste ultime două categorii, fiind fără efect juridic în raport cu autoritatea fiscală.
În privința unei asemenea cesiuni de creanță, instanța reține că, potrivit art.
23 C.pr.fiscală, dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează. Ca atare, de regulă Statul și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ în raporturile de drept procesual fiscal, iar pe cale de excepție, această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe.
Articolul 30 C.pr. fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții: creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate, deoarece, creanța contribuabilului trebuie să rezulte din decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 C.pr.fiscală.
Această condiție nu este îndeplinită de reclamant pentru că, cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii caracterului cert, lichid și exigibil al creanței prin decizie sau hotărâre judecătorească.
Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile codului civil, cesiunea de creanță fiscală poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal, cu condiția stabilirii caracterului cert, lichid și exigibil al creanței contribuabilului. Cesiunea nu poate privi așadar drepturi litigioase sau drepturi al căror caracter cert, lichid și exigibil nu a fost stabilit încă, ci doar drepturi deja existente și recunoscute de către părți și al căror caracter cert, lichid și exigibil este stabilit in modalitățile sus menționate.
În speță, dreptul la restituirea taxei de poluare achitată și contrară dreptului comunitar, nu a fost stabilită în condițiile art. 117 C.pr.fiscală, fie prin decizie de restituire, fie prin hotărâre judecătorească. Rezultă așadar că, cesiunea de creanță din speță nu este valabilă, iar cesionarul nu a dobândit nici un drept legal de restituire. Pe cale de consecință, cesionarul nu are calitate procesual activă de a cere restituirea taxei, întrucât, nu este titularul vreunui drept care să fie lezat în speță.
Pe cale de consecință, instanța va respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M. Nicolae.
În baza art. 274 C.pr.civ., instanța va obliga pârâta căzută în pretenții să plătească în favoarea reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 39,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea precizată în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. I. C. S.R.L., cu dom. procesual ales în C. -N., str. 21 D. 1989 nr. 57, ap.3, jud. C. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a mun. C. -N., cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr. 19, jud. C. și, în consecință:
Respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M. NICOLAE COSMIN, dom. în Bistrița, str. Tihuței nr. 5, ap. 21, jud. Bistrița Năsăud, cu dom. ales în C. -N., str. 21 D. 1989 nr. 57, ap. 3, jud. C. .
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 3.616 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală în materie fiscală calculată de la data de_ și până la data restituirii efective a sumei mai sus indicate.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
N. B. A. T.
Red. 4 ex./I.N.B./D.M.
_
