Sentința civilă nr. 1149/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR . 1149 /2013Ședința publică din data de 5 iunie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secția I civilă GREFIER: L. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta
S. C. SS B.
împotriva pârâtelor A. F. P. B., A. F. P. pentru C. M. B. -N.
având ca obiect despăgubire - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la data de_, prin notele scrise depuse la dosar, reclamanta și-a precizat obiectul acțiunii extinse de la fila 29, arătând că solicită obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2988 lei și a dobânzii, în principal fiscale, în subsidiar legale, începând cu data plății taxei.
Față de precizarea făcută prin notele de ședință depuse la dosar, tribunalul respinge excepția nulității extinderii de acțiune, având în vedere că prin notele scrise din 4 iunie 2013, reclamanta a indicat obiectul pretenției formulate împotriva pârâtei A. F. P. pentru
C. M. B. -N. .
Se constată că nu se formulează alte cereri, că atât reclamanta prin adresa depusă la dosar la data de_, cât și pârâtele prin întâmpinările depuse la dosar au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Constatând că nu se formulează alte cereri, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, tribunalul unește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. B. invocată prin întâmpinarea de la fila 16 cu fondul cauzei și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamanta S.C. S.
S. B.
a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. B.
solicitând obligarea pârâtei la restituirea taxei de 2.988 lei achitată cu chitanța seria TS2A nr. 5674512/_ reprezentând taxă de poluare; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data plății_ și până la data de_, iar începând cu această dată și până la restituirea efectivă, la plata dobânzii fiscale potrivit art. 70, 120 alin. 7, 124 C.proc.fisc., cu plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculată de la data plății și până la restituirea efectivă.
În motivare s-a arătat că în vederea înmatriculării autoturismului reclamanta a fost obligată să achite taxa de poluare, conform chitanței anexate.
Reclamanta a solicitat restituirea sumei prin cererea înregistrată sub nr. 14559/_, însă pârâta a refuzat restituirea sumei.
Refuzul este nejustificat în esență, întrucât contravine prevederilor art. 90 din Tratatul CE, conform căruia niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În cauzele Tatu și Nisipeanu CJUE a stabilit că taxa de poluare contravine art. 110 din TFUE.
În privința dobânzii s-a arătat că sunt incidente prevederile art. 124 din Codul de procedură fiscală, astfel că de la data de 14 septembrie 2012 se impune plata dobânzii fiscale, până la această dată aplicându-se dobânda legală.
S-a învederat faptul că OG nr. 9/2000 și OG nr. 13/2011 sunt aplicabile numai în materie civilă și comercială, nu și fiscală. O soluție contrară este discriminatorie, în sensul că atunci când un contribuabil nu își îndeplinește obligațiile la buget el datorează majorări de întârziere de la data scadenței obligației de plată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 11 alin. 1, art. 148 alin. 2 si 4 din Constituție; art. 8 alin. 1 corelat cu art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 lit. i și n, art. 2 alin. 2, art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004; Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană ratificat prin
Legea nr. 157/2005; art. 70, art. 117 lit. d, art. 120 alin. 7, art. 124 C.proc.fisc., OG nr. 9/2000, OG nr. 13/2011, art. 274 C.proc.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 22, 23).
Pârâta A. F. P. B., legal citată, nu s-a prezentat în instanță prin reprezentant, însă prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 16) a solicitat respingerea acțiunii în principal ca introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca fiind neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că A. F. P. pentru C. M. B. -N. este unitatea administrativ-teritorială care administrează contribuabilul reclamant din perspectiva colectării impozitelor și taxelor datorate bugetului general consolidat.
Plata taxei s-a încasat prin Trezoreria B., deoarece A. F. P. pentru C.
M. B. -N. este arondată la această trezorerie.
Pe fondul cauzei s-a relevat faptul că taxa specială de înmatriculare a fost încasată de la reclamantă în temeiul art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311-312din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, întrucât autovehiculul achiziționat de către reclamantă s-a înmatriculat pentru prima oară în România, autovehiculul nu a fost înmatriculat temporar în România, taxa specială a fost achitată de către reclamantă, persoană care a și înmatriculat autovehiculul, autovehiculul achiziționat și înmatriculat de către reclamantă nu a intrat în categoria autoturismelor și autovehiculelor scutite de la plata taxelor speciale cum ar fi vehicule istorice sau cele provenite din donații, finanțări directe din împrumuturi nerambursabile, din programe de cooperare științifică și tehnică.
Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de către reclamantă era supus aplicării și plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare).
S-a subliniat că prevederile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în baza cărora s-a datorat și încasat taxa specială de primă înmatriculare, nu au fost în contradicție cu prevederile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre au fost și sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Este bine cunoscut faptul că art. 90 din Tratatul CE reprezintă unul din temeiurile de bază ale constatării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Însă, așa cum rezultă în mod textual și expres din chiar conținutul art. 90 alin. 1 din Tratatul CE: ,,niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".
Norma mai sus indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
S-a învederat și aspectul referitor la corectul caracter al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ce a fost prevăzut de art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și anume acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă specială de reînmatriculare în România.
Acesta este motivul pentru care în situația în care o persoană română achiziționa un autoturism sau autovehicul care a fost deja înmatriculat în România de către vechiul proprietar, nu mai plătea aceasta taxă specială, întrucât în acest caz nu mai era vorba de o primă înmatriculare, ci doar de o schimbare a proprietarului.
În situația în cauză rezultă că reclamanta nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei speciale de primă înmatriculare.
În cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru derulată la nivelul instituțiilor Uniunii Europene, Comisia Europeană nu a contestat instituirea taxei, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul.
Începând cu data de 1 iulie 2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 prin care s-a instituit taxa de plouare.
În privința cererii de plată a dobânzii s-a arătat că prin Ordinul nr. 1899/2004 nu se prevede acordarea de dobânzi decât dacă cererea de rambursare nu a fost soluționată în termen legal.
Conform dispozițiilor art. 1088 alin. 2 C.civ. dobândă se datorează numai cu începere de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 - 118 C.proc.civ., 2141-2143din Legea nr.
571/2003. OUG nr. 50/2008, art. 1088 alin. 2 C.civ.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. B. a fost unită cu fondul cauzei la data de 5 iunie 2013.
Față de excepția invocată de pârâtă, la data de 13 mai 2013 reclamanta și-a extins acțiunea și împotriva pârâtei A. F. P. pentru C. M. B. -N. (f. 29), cu motivarea că potrivit art. 33 alin. 1 C.proc.fisc. raportat la OMFP-ANAF nr. 2224/2011 competența administrării impozitelor, taxelor, contribuțiilor datorate de reclamantă revine noii pârâte chemată în judecată, aceasta având obligația de a emite documentația necesară pentru restituirea sumei achitate de reclamantă.
Totodată, prin precizarea de acțiune depusă la dosar la data de 13 mai 2013 (f. 30) reclamanta a solicitat obligarea ambelor pârâte, în principal, la plata dobânzii fiscale începând cu data plății și până la restituirea efectivă, iar în subsidiar la plata dobânzii legale.
În motivare s-a invocat hotărârea din 18 aprilie 2013 a CJUE în cauza C.565/11 (Irimie c. România), în care s-a reținut că neacordarea dobânzilor pentru întreaga perioadă de indisponibilizare a sumei reprezentând taxa percepută ilegal ar încălca principiile echivalenței, efectivității și proporționalității remediilor pentru încălcarea dreptului Uniunii.
Pârâta A. F. P. pentru C. M. B. -N. , legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 35) a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
În cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru derulată la nivelul instituțiilor Uniunii Europene, Comisia Europeană nu a contestat instituirea taxei, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul.
Începând cu data de 1 iulie 2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 prin care s-a instituit taxa de plouare.
În privința cererii de plată a dobânzii s-a arătat că prin Ordinul nr. 1899/2004 nu se prevede acordarea de dobânzi decât dacă cererea de rambursare nu a fost soluționată în termen legal.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 - 118 C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 29 mai 2013 tribunalul a invocat și pus în discuție excepția nulității extinderii de acțiune pentru lipsa obiectului, având în vedere că în cuprinsul său nu se indică pretenția concretă formulată împotriva pârâtei nou chemată în judecată.
Întrucât prin notele de ședință depuse la dosar la data de 4 iunie 2013 reclamanta a precizat obiectul acțiunii formulate împotriva pârâtei A. F. P. pentru C. M.
B. -N., în sensul că acesta îl constituie în principal obligarea pârâtei la întocmirea și înaintarea documentației necesare efectuării plății, iar în subsidiar la plata sumei de 2988 lei împreună cu dobânda cuvenită, la termenul de judecată din data de 5 iunie 2013 tribunalul respins excepția nulității.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F.
P. B. tribunalul reține faptul că taxa de primă înmatriculare a fost achitată la Trezoreria B.
, așa cum rezultă din copia chitanței de plată depusă la dosar (f. 11).
La data introducerii acțiunii competența pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale și a altor sume datorate bugetului general consolidat de către reclamantă
revenea pârâtei A. F. P. pentru C. M. B. -N., conform art. 33 din OG nr. 92/2003, republicată raportat la dispozițiile Ordinului ANF nr. 2224/2011.
Prin urmare, încasarea taxei de primă înmatriculare s-a făcut, prin Trezoreria B., de pârâta A. F. P. pentru C. M. B. -N. și nu de pârâta A. F.
P. B. inițial chemată în judecată.
Ca atare, între reclamantă și pârâta A. F. P. B., care nu a încasat suma solicitată spre restituire, nu există vreun raport juridic fiscal, astfel încât această pârâtă nu justifică legitimare procesuală pasivă, nefiind obligată în raportul fiscal dedus judecății, excepția lipsei calității sale procesuale pasive fiind întemeiată, considerent pentru care se impune admiterea excepției cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamantă împotriva pârâtei
A. F. P. B., ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Analizând pe fond pretențiile formulate în raport cu pârâta A. F. P. pentru C. M. B. -N.
instanța reține faptul că reclamanta a cumpărat dintr-un alt stat membru al UE un autoturism marca Fiat Punto cu seria șasiului ZFA18800002067818, pentru înmatricularea căruia a fost necesar să achite taxa de primă înmatriculare în sumă totală de 2.988 lei, conform chitanței seria TS2A nr. 5674512 din data de_ .
La data achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamantă pentru un autovehicul care a fost înmatriculat anterior într-un alt stat al UE, respectiv_, erau în vigoare prevederile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003, în temeiul cărora a și fost percepută taxa în discuție.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența dispozițiilor art. 148 alin. 2 și 4 raportat la art. 11 din Constituția României și analizarea dispozițiilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene invocate de reclamantă.
Conform art. 148 alin. 2 din Constituția României, "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană).
Potrivit alin. 4 al art. 148 din Constituție, autoritatea judecătorească (alături de Parlament, Președintele României și Guvern), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2), iar prin dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituție, Statul Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv_ .
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.U.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art. 110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne. Totodată, conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede
valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Prin urmare, aplicând dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii, tribunalul constată că dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal, începând cu data de_, contravin dispozițiilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene (în prezent art. 110 TFUE) care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor State membre"; și "impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene și cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a României.
În conformitate cu prevederile art. 2141din Codul fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E.
În acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prevederile art. 90 paragraf 1 din tratat și care trebuie respectate și de către Statul Român.
Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Nu pot fi primite apărările pe care le face pârâta din perspectiva prevederilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, întrucât acest act normativ a fost adoptat ulterior momentului la care reclamanta a achitat taxa de primă înmatriculare, el neputând fi aplicat retroactiv.
Tribunalul reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne, care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises, precum și cauza conexată nr. C - 290/05 și C - 333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61- 70).
Restituirea cade în sarcina organului care a încasat această sumă, în speță pârâta A.
F. P. pentru C. M. B. -N., entitate ce colectează sumele achitate de reclamantă cu titlu de impozite, taxe, contribuții.
Actualizarea sumei achitate de către reclamantă se impune, întrucât este singura modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu.
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită, ci și dobânda calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă și integrală reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
În privința cuantumului dobânzii, instanța apreciază că nu pot fi aplicate prevederile art. 124 C.proc.fisc., în condițiile în care neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual.
Singura dobândă care poate fi acordată este cea legală, reglementată de OG nr. 9/2000 aplicabilă până la data de 1 octombrie 2011, respectiv de OG nr. 13/2011 incidentă potrivit art. 19 din 1 octombrie 2011. Dobânda legală se datorează de la momentul plății sumei - 29 mai 2008 și până la restituirea efectivă.
În sprijinul acordării dobânzii fiscale nu pot fi reținute considerentele CJUE în cauza M. Irimie C-565/11, întrucât instanța europeană nu a fost sesizată în privința naturii dobânzii, ci doar cu privire la momentul de la care începe să curgă dobânda.
Instanței europene i s-a solicitat exclusiv interpretarea dreptului Uniunii în raport cu un regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei respective, fără a i se cere vreo interpretare privind natura dobânzii (legale sau fiscale).
De altfel, în cauza amintită, instanța europeană a reținut că în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi.
În baza considerentelor reținute și a prevederilor legale mai sus invocate, tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. B. ; va respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei A. F. P. B. ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă; va admite în parte acțiunea civilă formulată împotriva pârâtei A. F. P. pentru C. M. B.
-N.
și în consecință va obliga pârâta să restituie reclamantei suma de 2.988 lei achitată cu chitanța seria TS2A nr. 5674512 din data de_ cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare; va obliga pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 2.988 lei începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă; va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii fiscale.
În temeiul art. 274, 277 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei A. F.
P. pentru C. M. B. -N. și văzând limitele admiterii acțiunii, tribunalul o va obliga să plătească reclamantei suma de 289,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând taxă judiciară de timbru (39 lei), timbru judiciar (0,30 lei) și onorariu de avocat în cotă de ½ părți (250 lei din totalul de 500 lei justificat cu chitanța nr. 14/_ depusă la dosar -
f. 25), aferente pretențiilor admise.
La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată s-a avut în vedere că din totalul pretențiilor formulate, acțiunea împotriva pârâtei inițiale a fost respinsă, iar cea împotriva pârâtei față de care s-a extins cadrul procesual a fost admisă doar parțial, ceea ce face ca onorariul de avocat să nu poată fi acordat în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. B. și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanta SC SS B. , cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în C. -N., strada Dorobanților nr. 15, apartament 3, județul C. împotriva pârâtei A. F. P. B. , cu sediul în B., strada 1 D. nr. 6 - 8, județul B. -N. ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta SC SS B. , cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în C. -N., strada Dorobanților nr. 15, apartament 3, județul C. împotriva pârâtei A. F. P. pentru C. M. B.
-N.
, cu sediul în B., strada 1 D. nr. 6 - 8, județul B. -N. și în consecință:
obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 2.988 lei achitată cu chitanța seria TS2A nr. 5674512 din data de_ cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare;
obligă pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 2.988 lei începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă;
respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii
fiscale.
Obligă pârâta A. F. P. pentru C. M. B. -N. să plătească
reclamantei suma de 289,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 5 iunie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. F. L. D.
red. F.G.C./dact. F.G.C./5 exemplare _
