Sentința civilă nr. 1662/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1662 /CA/2013
Ședința publică din 2 octombrie 2013 Tribunalul format din: PREȘEDINTE: P. L. E. ,
vicepreședinte al Tribunalului B. -N. GREFIER: A. A.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant P. N. I. -A., împotriva pârâților D. G. A F. P. B. -N.
, A. F. P. B., având ca obiect despăgubire restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Cauza s-a judecat în fond la data de 11 septembrie 2013, concluziile părților fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea hotărârii fiind amânată pentru termenele din 18 septembrie 2013 și 25 septembrie 2013, apoi pentru azi, când în urma deliberări s-a dat prezenta hotărâre
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, astfel cum a fost precizată, reclamantul P. I. A. a chemat în judecată pe pârâta A.
F. P. L.
solicitând obligarea pârâtei la restituirea taxei de 5.735 lei reprezentând taxă de poluare; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data plății și până la data restituirii efective, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca BMW și în vederea înmatriculării acestuia utoturismului a fost obligat să achite taxa de poluare, conform chitanței anexate, fapt ce contravine prevederilor art. 90 din Tratatul CE, conform căruia niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție, în cauzele Tatu și Nisipeanu CJUE a stabilit că taxa de poluare contravine art. 110 din TFUE.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 15).
Pârâta A. F. P. L., legal citată, nu s-a prezentat în instanță prin reprezentant, însă prin întâmpinarea depusă la dosar (f.34) a solicitat respingerea
acțiunii ca neîntemeiată, întreaga motivare referindu-se la prevederile Legii 9/2012, deși în prezenta cauză petentul solicită restituirea taxei speciale de primă înmatriculare și mai mult, pârâta a formulat a cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., fiind evident în eroare cu privire la caracterul taxei a cărei restituire se solicită.
În privința cererii de plată a dobânzii s-a arătat că prin Ordinul nr. 1899/2004 nu se prevede acordarea de dobânzi decât dacă cererea de rambursare nu a fost soluționată în termen legal.Conform dispozițiilor art. 1088 alin. 2 C.civ. dobândă se datorează numai cu începere de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Analizând pe fond pretențiile formulate în raport cu pârâta A. F.
P. L.
instanța reține faptul că reclamantul a cumpărat dintr-un alt stat membru al UE un autoturism pentru înmatricularea căruia a fost necesar să achite taxa de primă înmatriculare în sumă totală de 5.735 lei, conform chitanței seria TS2A nr. 5684858 din data de_ .
La data achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamantă pentru un autovehicul care a fost înmatriculat anterior într-un alt stat al UE, respectiv_, erau în vigoare prevederile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003, în temeiul cărora a și fost percepută taxa în discuție.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența dispozițiilor art. 148 alin. 2 și 4 raportat la art. 11 din Constituția României și analizarea dispozițiilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene invocate de reclamantă.
Conform art. 148 alin. 2 din Constituția României, "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană).
Potrivit alin. 4 al art. 148 din Constituție, autoritatea judecătorească (alături de Parlament, Președintele României și Guvern), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2), iar prin dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituție, Statul Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv_ .
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.U.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art. 110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne. Totodată, conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate
recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Prin urmare, aplicând dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii, tribunalul constată că dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal, începând cu data de_, contravin dispozițiilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene (în prezent art. 110 TFUE) care se referă la o discriminare determinată de o diferență
între impozitele aplicate "produselor altor State membre"; și "impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene și cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a României.
În conformitate cu prevederile art. 2141 din Codul fiscal taxa de primă
înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E.
În acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prevederile art. 90 paragraf 1 din tratat și care trebuie respectate și de către Statul Român.
Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Nu pot fi primite apărările pe care le face pârâta din perspectiva prevederilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, întrucât acest act normativ a fost adoptat ulterior momentului la care reclamanta a achitat taxa de primă înmatriculare, el neputând fi aplicat retroactiv.
Tribunalul reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne, care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises, precum și cauza conexată nr. C - 290/05 și C - 333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).
Restituirea cade în sarcina organului care a încasat această sumă, în speță pârâta A. F. P. pentru Contribuabili Mijlocii B. -N., entitate ce colectează sumele achitate de reclamantă cu titlu de impozite, taxe, contribuții.
Actualizarea sumei achitate de către reclamantă se impune, întrucât este singura modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu.
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită, ci și dobânda calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă și integrală reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
În baza considerentelor reținute și a prevederilor legale mai sus invocate, tribunalul va admite acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizată și în consecință va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 5.735 lei achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare; va obliga pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă acestei sume lei începând cu data achitării și până la restituirea efectivă.
Totodată, față de faptul că taxa a fost achitată de reclamant înainte de constituirea fondului special pentru mediu tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
În temeiul art. 274, 277 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei tribunalul o va obliga să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (39 lei), timbru judiciar (0,30 lei), nefăcându-se dovada cuantumului onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. I. A. cu domiciliul procesual ales în B., str.Alba I., nr.28, județul B. -N., împotriva pârâtei A.
F. P. L.
cu sediul în com.L., nr.509, județul B. -N., astfel cum a fost precizată și în consecință:
Obligă pârâta A. F. P. L. să restituie reclamantului suma de 5.735 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, precum și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Obligă pârâta A. F. P. a orașului Sîngeorz Băi să plătească reclamatului suma de 39,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată împotriva Administrației F. pentru M. , cu sediul în B., str. S. I., nr. 294, corp A, sector 6, cod poștal 0. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
P. L. E. | A. | A. |
2 octombrie 2013 MINUTA
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. I. A. cu domiciliul procesual ales în B., str.Alba I., nr.28, județul B. -N., împotriva pârâtei A.
F. P. L.
cu sediul în com.L., nr.509, județul B. -N., astfel cum a fost precizată și în consecință:
Obligă pârâta A. F. P. L. să restituie reclamantului suma de 5.735 lei reprezentând taxă specială de primă înmatriculare, precum și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
Obligă pârâta A. F. P. a orașului Sîngeorz Băi să plătească reclamatului suma de 39,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată împotriva Administrației F. pentru M. , cu sediul în B., str. S. I., nr. 294, corp A, sector 6, cod poștal 0. . Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,
P. L. E.
