Sentința civilă nr. 11519/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 11519/2013
Ședința publică de la 05 Iulie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Grefier C. T.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant M. D. PRIN P. și pe pârât CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_ când părțile prezente au pus concluzii conform încheierii din acea zi, pronunțarea fiind amânată pentru datele din_ ,_ ,_ și_, încheierile făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea formulată
de reclamantul M. D. PRIN P. în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, s-a solicitat instanței să dispună anularea Încheierii nr. VI 354/_ emisă de pârâtă
în soluționarea contestației, anularea Deciziei nr. 22/_
a Camerei de C. a Județului Cluj și suspendarea executării
acestora până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
În motivare
, s-a arătat că prin actele atacate s-a constatat nerespectarea dispozițiilor legale în materia salarizării.
Reclamantul arată însă că a respectat toate dispozițiile legale, în ceea ce privește sporul de dispozitiv acesta fiind acordat
pe de-o parte în baza unor hotărâri judecătorești, iar în favoarea persoanelor care nu au fost cuprinse în aceste hotărâri, sporul s- a acordat pentru a se evita discriminarea dintre salariați.
Sumele de bani alocate cu titlul de alocație de hrană si ajutor pentru refacerea capacității de muncă au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale și necontestate.
Suma ce reprezintă îndemnizația de conducere a fost în mod legal acordată persoanei care a exercitat temporar funcția de conducere, iar sumele reprezentând ajutoarele de urgență au fost acordate cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 416/2001, fiind cuprinse în bugetul aprobat de Consiliul Local al M. ui D. .
Cu privire la cererea de suspendare, s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 si art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În drept
,s-au indicat dispozițiile Legii 554/2004.
În probațiune
, s-au anexat Încheierea nr. VI 354/_ emisă de pârâtă în soluționarea contestației, Decizia nr. 22/_ a Camerei de C. a Județului Cluj
Pârâta a formulat întâmpinare si a solicitat respingerea cererii ca nefondată
.
A arătat pârâta că a constatat abateri de la legalitate în activitatea unității administrativ-teritoriale, abateri care au determinat producerea unui prejudiciu important bugetului local. Analizând cererea formulată în baza probelor administrate, instanța apreciază că aceasta este
neîntemeiată
.
Astfel, instanța retine că din actele atacate rezultă abateri în ceea ce privește acordarea de către salariați a unor sume de bani cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare.
Astfel, s-a constatat ca nelegală acordarea unor îndemnizații de dispozitiv, a unor alocații de hrană si ajutor pentru refacerea capacității de muncă, a îndemnizației de conducere și a ajutoarelor de urgență.
Reclamantul a contestat decizia emisă în urma controlului, contestația fiind respinsă de comisia de soluționare a contestației.
Instanța apreciază că această de urmă soluție ca fiind legală si temeinică, prin urmare punctul de vedere al reclamantului cu privire la toate cele cinci puncte ale deciziei contestate fiind neîntemeiate.
Cu privire la primele două puncte referitor la acordarea sporului de dispozitiv, reclamantul invocă că plata acestor drepturi s-a făcut în urma obținerii de către salariați a unor sentințe judecătorești de recunoaștere a drepturilor, prin urmare, executarea hotărârilor judecătorești era obligatorie.
Organul de control a stabili însă că hotărârile judecătorești vizează doar o parte din funcționarii publici și o parte din personalul contractual, respectiv cei care apar nominalizați în dispozitivul sentințelor civile, din totalul de 118 funcționari sentința fiind opozabilă pentru 82 funcționari iar din totalul de 294 angajați personal contractual, sentința vizează doar 165 de persoane.
Ceea ce s-a reproșat reclamantului este extinderea efectelor hotărârilor judecătorești tuturor funcționarilor publici și personalului contractual existent în instituție, aspect recunoscut de către reclamant chiar prin acțiunea introductivă, acesta arătând că a procedat în această manieră pentru evitarea producerea unor discriminări între salariați.
În plus, la punerea în executare a dispozițiilor sentințelor judecătorești s-a procedat în mod greșit și cu privire la persoanele vizate de sentințe, cu ocazia reîncadrării în funcții a personalului angajat în baza OUG nr.1/2010, reclamanta considerând legale cuprinderea în salariile de bază a sporului de dispozitiv de 25% calculat la salariul de încadrare.
Potrivit prevederilor art. 50 din Legea cadru 330/2009, la trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial, încetează drepturile salariale suplimentare stabilite prin acte juridice în favoarea personalului autorităților si instituțiilor publice.
Referitor la aplicabilitatea în continuare a hotărârilor judecătorești definitive si irevocabile, având ca obiect acordarea personalului bugetar a unor drepturi salariale suplimentare necuprinse în Legea cadru nr. 330/2009, legea instituie un nou sistem de salarizare cu norme juridice noi, astfel încât toate actele juridice emise în baza legislației anterioare care nu își mai regăsesc temei în noua legislație, nu se mai aplică.
Potrivit Legii nr. 330/2009, începând cu data intrării ei în vigoare, drepturile salariale ale personalului sunt si rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege.
Prin urmare, hotărârile judecătorești emise în baza legislației anterioare, puteau avea efect doar până în momentul schimbării legislației, respectiv până la reîncadrarea în funcții a personalului din sectorul bugetar prevăzută de OUG nr. 1/2010, reîncadrare efectuată în vederea aplicării Legii nr. 330/2009.
Astfel, acordarea indemnizației de dispozitiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 și OUG nr. 1/2010 nu mai este posibilă, hotărârile judecătorești fiind pronunțate în considerarea dispozițiilor legale în vigoare în momentul judecării si a contractului sau acordului colectiv de muncă încheiat la nivelul unității administrativ teritoriale care producea efecte juridice în acel moment.
Cu privire la punctul trei, ce privește plățile referitoare la alocația de hrană si ajutor pentru refacerea capacității de muncă, arată reclamantul, că această măsură a fost cuprinsă în Contractul colectiv de muncă nr. 7142/_ încheiat potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 188/1999, însă instanța apreciază că această clauză a devenit nelegală, fiind acordată peste limitele legale si fără o bază legală în considerarea modificărilor în materia salarizării personalului bugetar si a funcționarilor publici.
Cu privire la punctul patru, referitor la îndemnizația de conducere, de asemenea, instanța reține că punctul de vedre al reclamantului este nelegal.
Potrivit actelor atacate, reclamantul a fost obligat să calculeze, să înregistreze în evidențele contabile și să regularizeze cu bugetele publice, contribuțiile aferente drepturilor acordate necuvenit.
C. de C. a constatat că pentru perioada iulie 2008-iulie 2009, reclamantul a plătit nejustificat două îndemnizații de conducere aferente postului de director tehnic din cadrul unității administrativ -teritoriale D. .
A reținut C. de C. că, prin dispoziție a primarului, ocupantul postului de director tehnic a fost mutat în postul de sef de serviciu tehnic, șeful de serviciu fiind mutat pe post de consilier în cadrul serviciului tehnic, în funcția de director tehnic fiind numită o altă persoană, toate aceste schimbări fiind făcute fără avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Operațiunile menționate au fost anulate de către instanțele de judecată, cu consecința reintegrării în funcția de conducere a peroanelor destituite și plata drepturilor în mod retroactiv.
În aceste condiții, este evident că s-au plătit două îndemnizații de conducere, una plătită în mod retroactiv persoanei care a câștigat în justiție si una acordată persoanei care a exercitat funcția de conducere în mod efectiv.
C. de C. a considerat că s-a produs un prejudiciu prin plata a două îndemnizații de conducere pentru aceleași posturi, fiind legală în opinia instanței măsura de recuperare a uneia dintre ele, prejudiciul fiind evident.
C. de C. nu a impus și persoana de la care să fie recuperată suma respectivă, aceasta putând fi determinată de către reclamant, respectiv persoana vinovată de producerea nelegalității și deci a prejudiciului, semnatarul actelor anulate considerate a fi fost încheiate în mod nelegal.
Cu privire la punctul cinci, referitor la ajutoarele de urgență impuse a fi recuperate, reclamantul a arătat că sumele necesare plății precum si destinația lor a fost prevăzută în bugetul de
venituri si cheltuieli aprobat de consiliul local, sumele fiind defalcate pe situațiile prevăzute de lege, cât și pentru situații speciale, respectiv tratamente medicale, asigurarea sumelor necesare subzistenței.
A mai arătat reclamantul că a respectat dispozițiile Legii nr. 416/2001 si că actele emise nu au fost contestate de către prefect în cadrul exercitării controlului de legalitate.
În sensul art. 28 din Legea nr. 416/2001, pot fi acordate ajutoare de urgență familiilor sau persoanelor care se află în situații de necesitate datorate calamităților naturale, incendiilor, accidentelor, precum și altor situații deosebite stabilite prin lege.
În conformitate cu art. 57 din HG nr.110/2006, respectiv Normele metodologice de aplicare a legii menționate, primarul poate acorda ajutoarele de urgență persoanelor aflate în situații de necesitate, datorate calamităților naturale, incendiilor, accidentelor, precum și alte situații deosebite stabilite prin hotărârea consiliului local.
În cauză, au fost acordate ajutoare, în parte persoanelor aflate în situații de necesitate datorate unor calamități naturale, incendii sau accidente, dar într-un număr de 119 cazuri s-au acordat ajutoare pentru situații deosebite, situații care nu au fost stabilite de lege si nici de o hotărâre a consiliului local.
Instanța retine că este posibilă, în sensul celor expuse acordarea unor ajutoare în situații deosebite, cu respectarea condiției de existență a unei hotărâri de consiliu local, însă această condiție nu a fost îndeplinită, hotărârea de aprobare a bugetului neputând echivala cu hotărârea de acordare a ajutoarelor în care să fie identificate expres situațiile deosebite.
Prin urmare, instanța reține că reclamantul nu a dovedit motive de nelegalitate a actelor administrative atacate, în baza art. 1,8 din Legea 554/2004 impunându-se astfel respingerea cererii în anulare.
Cu privire la cererea de suspendare, instanța retine că nu au putut fi dovedite în cauză îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența cazului bine justificat și producerea iminentă a unei pagube sau perturbarea gravă a unui serviciu sau a unei autorități publice.
Pentru motivele arătate, instanța va respinge și cererea de suspendare.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de către reclamantul M. D. PRIN P., cu sediul în D., str. 1 Mai nr. 2, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta C. de conturi a R., cu sediul în B.
, str. Lev T. nr. 22-24, sector 1.
Respinge cererea de suspendare. Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare în privința suspendării.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare în privința cererii de anulare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iulie 2013.
Președinte,
M. T.
Grefier,
C. T.
Red.MT Tehnored.VAM 4 ex./_
