Sentința civilă nr. 790/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR . 790
Ședința publică din data de 14 februarie 2013 Instanța este constituită din:
Președinte: C. N. C., judecător
Ț. V., grefier
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul P. L., dom.în Z., str.C., nr.14, bl.N.7, ap.5, Jud.Sălaj, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. Z., prin DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. SĂLAJ, cu sediul în Z., P. I. M., nr.15, județul Sălaj, având ca obiect restituire taxă de poluare..
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că procedura de citare este îndeplinită, acțiunea este legal timbrată și părțile au solicitat prin cererea introductivă de instanță și întâmpinare judecarea cauzei și în lipsă de la dezbatere, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Instanța, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în baza dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L:
Prin acțiunea sa, reclamantul P. L. a chemat în judecată pe pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. SĂLAJ și A. F. P. Z. solicitând, restituirea sumei de 367 lei, achitată cu chitanța seria TS3A nr.2340073 din_ (f.6), reprezentând diferența de sumă reținută în contul taxei de poluare, din totalul sumei d e985 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autovehicule, plus dobânda aferentă de la data plății acestei sume, până la data restituirii integrale și efective.
Acțiunea reclamantului se referă la faptul că a achiziționat, dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autovehicul second-hand, pentru care a fost obligat să plătească, după data de 01 iulie 2008, cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, o taxă specială, conform legislației interne, respectiv art. 2141)- 2143)din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, obligație care, astfel cum este reglementată, contravine, în opinia sa, dreptului european, mai precis Tratatului Constitutiv al Comunității Europene (TCCE), devenit ulterior Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene (T.F.U.E), acesta din urmă având prioritate față de dreptul intern.
Asupra cauzei de față, tribunalul reține următoarele:
Starea de fapt dedusă judecății, așa cum rezultă din înscrisurilor depuse la dosar, nu comportă nici un fel de discuții, nefiind de altfel contestată, întrucât acțiunea promovată vizează exclusiv o problemă de drept, de interes general, asupra căreia instanțele judecătorești din România au fost chemate în mod repetat să se pronunțe, și care se referă la libera circulație a mărfurilor în cadrul Uniunii Europene,
prin prisma compatibilității dintre prev. art. 2141) - 2143) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
și art. 90 par. 1 din TCCE
(în prezent,
art.110 din T.F.U.E) în contextul în care România este stat membru al Uniunii Europene, începând cu data de 1 ianuarie 2007, fiind astfel activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României (revizuită în anul 2003), conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 al aceluiași articol, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal (art. 214¹- 214³) prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007 și ea se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial (cu anumite excepții, după modificarea Legii nr. 343/2006 prin O.U.G. nr. 110/2006). Esențial de observat este însă faptul că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar începând cu data de 01 ianuarie 2007, fiind percepută însă pentru autovehiculele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Pe de altă parte, conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene (în prezent, art.110 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene) nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Locul și rolul pe care dispozițiile acestui articol îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat este, în opinia unanimă a literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 și 28 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție "art. 90 nu reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre";( cauza C- 393/04 și C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium).
Rezultă așadar cu puterea evidenței că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Astfel fiind, tribunalul constată că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană. Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E., în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal II- 1977). Dealtfel, Curtea Europeană de Justiție de la Luxembourg a dezvoltat constant conceptul de "efectivitate a dreptului comunitar"; ca principiu de drept și a accentuat principiul protecției judiciare efective, ca drept fundamental, având ca temei juridic art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România este parte, încă din anul 1994. Curtea a introdus și principiul răspunderii statului (hotărârea Curții din 5 martie 1966, în cauzele conexate C-46/93 și C-48/93, Brasserie du pêcheur c. Bundesrepublik Deutschland et The Queen c. Secretary of State for Transport, ex parte Factortame e.a., ) respectiv obligația acestuia de a plăti despăgubiri pentru încălcarea prin propria sa legislație a dreptului comunitar, iar "instanțele naționale trebuie să asigure eficiența practică a acestor principii";.
Este bine de reamintit în acest context că, în anul 2007, Comisia Europeană a declanșat împotriva României o procedură precontencioasă de atenționare (,,infringement";) determinată la
acel moment de prevederile Codului fiscal, referitoare la taxa specială specială pentru autovehicule (de primă înmatriculare). Astfel, Comisia Europeană a adresat în luna martie 2007, o scrisoare de punere în întârziere Statului Român în cuprinsul căreia se aprecia că taxa de primă înmatriculare contravine Tratatului de aderare și jurisprudenței Curții Europene de Justiție iar instanțele naționale au constatat la rândul lor nelegalitatea acestei taxe, raportat la normele de drept comunitar.
Drept urmare, prin O.U.G. nr. 50/21 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial din 25 aprilie 2008, s-au abrogat prevederile art. 2141)- 2143)din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fiind instituită însă, prin același act normativ taxa pe poluare pentru autovehiculele, care se constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de A. Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Deși scopul declarat al adoptării OUG nr. 50/2008, reprezentat de asigurarea protecției mediului, este în principiu corect, prin modalitatea de reglementare a taxei pe poluare, conf. art. 4 mai sus
enunțat, adică tot pe criteriul primei înmatriculări în România, a scăzut în mod evident interesul cumpărătorilor români pentru autoturismele second-hand aflate pe piața țărilor comunitare, măsura luată influențând opțiunea acestora. Cu alte cuvinte și această taxă a fost de natură să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii români fiind astfel determinați, din punct de vedere fiscal, fie să renunțe, fie să achiziționeze autoturisme noi sau second-hand, ce pot părea mai ieftine, deja înmatriculate în România, adică o protecție a pieței interne de autovehicule second-hand.
Prin modificările succesive aduse OUG nr.50/2008 prin OUG. nr.208/2008; 218/2008 și nr.7/2009 s-au introdus, începând cu data de_, noi elemente de discriminare, în sensul că anumite categorii de autovehicule au fost exceptate temporar de la plata taxei pe poluare, fără nici o justificare obiectivă și s-au mărit taxele pe poluare, pe criteriul datei înmatriculării. Caracterul discriminatoriu al modului în care a fost percepută taxa pe poluare și caracterul vădit protecționist al producției interne de autovehicule, de această dată, rezultă mai ales din prevederile OUG nr.218/2008, care a exceptat pe timp de un an de la plata taxei pe poluare, anumite categorii de autovehicule, care se produc și în România, adică o protecție a industriei interne de autovehicule, pe acest palier.
În aceste condiții, Comisia Europeană a declanșat o nouă procedură de "infrigement"; și a emis un nou comunicat, înregistrat sub nr. IP/09/1012, la data de 25 iunie 2009, prin care a solicitat României să își modifice legislația în ceea ce privește aplicarea taxei pe poluare pentru autoturisme, atrăgându-se atenția că criteriul "primei înmatriculări"; nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor și în anumite cazuri, acesta ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre. Au urmat alte modificări legislative, fără a se renunța la acest criteriu, iar autoritățile române au invocat in fața instanțelor de judecată că, în noile condiții, normele juridice interne au devenit compatibile cu cele europene.
Drept urmare, Curtea Europeană de Justiție de la Luxenbourg a fost sesizată de instanțele române cu mai multe cereri preliminare privind interpretarea normelor de drept intern prevăzute de OUG nr.50/2008 (în forma inițială) în raport de dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene (în prezent, art.110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene) Curtea pronunțându-se, la data de_, într-o primă cauză cu nr. C 402/2009 -cauza I. Tatu, după cum urmează:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
La data de 7 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat din nou, în Cauza C-263/10, I. n Nisipeanu, asupra interpretării aceluiași art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj, instanță învestită cu o cerere de restituire a taxei pe poluare.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în Hotărârea Tatu, reținând în paragraful 27, că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre
și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în procedura reglementată de art. 267, din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene consacră, între altele, interpretări ale normelor de drept european, lămurind înțelesul și întinderea acestora. Cât privește efectul în timp al hotărârilor preliminare, acesta este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene, în cadrul unei trimiteri preliminare, lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la intrarea sa în vigoare. Limitarea în timp a acestor efecte, nu a fost cerută în Cauza Tatu, iar în Cauza Nisipeanu solicitarea Guvernului României a fost respinsă, Curtea considerând că o astfel de măsură nu este necesară (paragraful 48 din hotărâre), ceea ce înseamnă că aceste hotărâri urmează a-și produce efectele asupra tuturor cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată, fiind de reținut că hotărârea preliminară este obligatorie pentru instanța națională, întrucât "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului";, după cum a stabilit chiar CEJ, în cauza Benedetti c. Munari (C 52/76).
Însăși legiuitorul intern a intervenit în cele din urmă, în sensul că prin Legea nr.9/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a fost abrogată OUG nr. 50/2008 privind taxa pe poluare, fiind înlocuită cu o altă taxă, denumită taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prin care s-a încercat compatibilizarea acesteia cu normele europene însă, prin OUG nr.1/2012, au fost suspendate, pe timp de 1 an, până la data de 01 ianuarie 2013, tocmai normele legale care realizau o astfel de compatibilizare(art.2 lit.i; art.4 alin.2;art.5 alin.1), revenindu-se practic la situația anterioară, urgența acestei măsuri fiind justificată-printre altele- "pentru clarificarea litigiilor juridice născute ca urmare a aplicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule";.
Față de toate aspectele mai sus inserate, tribunalul urmează a conchide că "taxa de primă înmatriculare"; instituită prin art. 214¹-214³ Cod fiscal, începând cu data de 01 ianuarie 2007 și practic menținută până în prezent, sub alte denumiri cum ar fi ";taxă pe poluare"; sau "taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule";, are un vădit caracter nelegal în raport cu prevederile Tratatului C.E. dar și cu principiile instituite de C.J.C.E., în urma deciziilor de interpretare, decizii care - după cum s-a arătat - sunt obligatorii pentru instanțele naționale și implicit pentru toate statele membre, astfel că aceasta trebuie restituită reclamantului.
Referitor la dobândă, trebuie remarcat că, fiind vorba de un capăt accesoriu de cerere, privind acordarea de daune interese compensatorii sub formă de dobândă, odată solicitate, acestea se impun a fi acordate indiferent de denumirea utilizată în cererea introductivă de instanță, deoarece conform art.84 Cod procedură civilă, cererea (…) este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită. Nefiind în prezența unei răspunderi civile delictuale sau contractuale a autorității administrativ-fiscale ci a restituirii unei taxe fiscale nedatorate, așa cum a statuat instanța supremă prin Decizia dată în interesul legii nr.24/2011, suma achitată de
plătitorul de taxă nu este purtătoare de dobândă legală, conform O.G nr.9/2001, ci numai de dobândă fiscală, conform art.124 Cod procedură fiscală.
În ce privește cheltuielile de judecată, acestea nu se justifică - în măsura în care au fost cerute - atâta vreme cât nu se poate reține o culpă procesuală din partea autorităților administrației publice atrase în proces, atributul interpretării legilor interne prin prisma normelor de drept comunitar, revenind exclusiv instanțelor de judecată, respectiv Curții Europene de Justiție.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite acțiunea reclamantului (ei) P. L. dom.în Z., str.C., nr.14, bl.N.7, ap.5, Jud.Sălaj, și obligă pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a F. P. - Sălaj - A. F. P. Z. să-i restituie suma de 367 lei, reprezentând diferența de sumă reținută în contul taxei de poluare, din totalul sumei de 985 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu chitanța seria TS3A nr.2340073 din_ și să-i plătească dobânda, conform art.124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2013.
Președinte, Grefier,
C. N. C. Ț. V.
Red: CNC/_ .
Dact: ȚV/_ /5 ex.
