Sentința civilă nr. 1347/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR . 1347 /2013Ședința publică din data de 26 iunie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secția I civilă GREFIER: V. V.
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta P. Ana D. , împotriva pârâtelor D. G. a F. P. B. -N. și A. F. P. B. , având ca obiect despăgubire restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depusă la dosar chitanța ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în contul bugetului local al orașului B., aspect față de care tribunalul stabilește că acțiunea este legal timbrată.
Se constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Văzând că procedura de citare este legal îndeplinită, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, că nu s-au formulat alte cereri, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și rămâne în pronunțare cu cauza.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamanta P. Ana D. a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. B. solicitând anularea deciziei de calcul a taxei nr. 20557/_, anularea adresei nr. 21559/_ ; obligarea pârâtei la restituirea taxei pentru emisiile poluante în cuantum de 6.346 lei și la plata dobânzii legale începând cu data plății și până la data restituirii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamanta a cumpărat un autovehicul vechi și a achitat taxa emisii poluante a cărei restituire o solicită.
Se apreciază că perceperea taxei și condiționarea înmatriculării în România a unui vehicul de plata taxei este contrară normelor comunitare.
În esență se susține că perceperea acestei taxe încălcă principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne atât timp cât pentru un autoturism deja înmatriculat în România nu se percepe această taxă la achiziționarea vehiculelor din România, deja înmatriculate în țară.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 110 din TCE, art. 16 alin. 1, art. 148 din Constituție, art. 7, 8, 10 din Legea nr. 554/2004.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 18, 33).
Pârâta, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar în numele său de D. G. a F. P. B. -N. (f. 24) a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate și în consecință menținerea taxei achitate de reclamantă ca fiind legal percepută și încasată.
În motivare s-a arătat că taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 9/2012.
Taxa se plătește cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul.
Legea nr. 9/2012 asigură aplicarea echitabilă prin acordarea posibilității restituirii diferenței dintre valoarea taxei calculate conform noilor prevederi și cuantumul taxei plătite. Măsura suspendării temporare luată prin OUG nr. 1/2012 s-a impus din considerente de ordin tehnic, astfel încât a avut loc doar o amânare a termenului de plată și
nu o exonerare.
Taxa pe emisiile poluante nu poate fi asimilată impozitelor interne, ea fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 9/2012, ale OUG nr. 1/2012.
Prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă prin D. G. a F.
P. B. -N. (f. 23) s-a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru M. și obligarea chematei în garanție la plata sumei solicitată de reclamant și a cheltuielilor de judecată în ipoteza admiterii acțiunii principale.
În motivare s-a arătat că entitatea care încasează taxa este pârâta, însă destinatarul sumelor încasate este A. F. pentru M., conform art. 5 alin. 1-3 din Legea nr. 9/2012.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 9/2012, ale Ordinului nr. 1899/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului
tribunalul reține faptul că în prezent, compatibilitatea Legii nr. 9/2012, în vigoare la data plății taxei, cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizând forma inițială a OUG nr. 50/2008 respectiv C-263/10 vizând forma OUG nr. 50/2008 după data de_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu, respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pentru emisii poluante aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, Legea nr. 9/2012 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, taxa pentru emisiile poluante impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din T.F.U.E., interpretarea pe care C.J.U.E. o dă unei norme de drept european clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C- 263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Prin urmare, în privința taxei pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 trebuie să se rețină că reglementarea națională în vigoare la data plății taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune așadar este aceea că taxa pentru emisii poluante plătită de reclamantă cu chitanța TS8 nr. 3221430 din data de_ (f. 8), în cuantum de 6.346 lei, nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.proc.fisc.), considerent pentru care se impune restituirea acesteia.
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită, ci și dobânda legală calculată pe perioada
cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă și integrală reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
În acest sens s-a pronunțat și CJCE în cauza M. Irimie C-565/11, în care a statuat că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Prin urmare, odată cu restituirea sumei achitate se impune și plata dobânzii legale aferente sumei încasate de pârâtă, cu începere de la data încasării -_ și până la data plății efective, calculată conform OG nr. 13/2011 aplicabilă potrivit art. 19 din 1 octombrie 2011.
Obligația de restituire a sumei incumbă pârâtei A. F. P. B., deoarece această entitate a încasat suma.
Întrucât pârâta D. G. a F. P. B. -N. nu a emis decizia supusă analizei în prezentul cadru procesual și nici nu a încasat suma a cărei restituire se solicită, între această entitate și reclamantă nu s-a stabilit niciun raport juridic fiscal, astfel că pretențiile formulate împotriva acestei pârâte nu sunt întemeiate.
În ceea ce privește cererea de anulare a deciziei nr. 20557/_ (f. 7) emisă de pârâta A. F. P. B., tribunalul constată că aceasta nu este întemeiată, deoarece reclamanta nu a urmat procedura prealabilă, aceea a contestării deciziei la organul fiscal, urmată de contestarea ei în instanță.
Este adevărat că prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată în interesul legii s-a statuat în sensul că acțiunea judiciară având ca obiect restituirea taxei pentru emisii poluante nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul a taxei, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală, însă în condițiile în care reclamanta înțelege să obțină și anularea deciziei de calcul (deși restituirea poate opera și fără anularea acestei decizii) trebuia urmată procedura prealabilă prevăzută de lege.
Nu este întemeiată nici cererea de anulare a adresei nr. 21559/_ (f. 9), întrucât înscrisul nu are valoarea unui act administrativ, ci constituie un simplu răspuns la o cerere formulată de reclamantă.
În baza considerentelor reținute și a textelor legale evocate, tribunalul va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâtei A. F. P. B. și în consecință va obliga pârâta să restituie reclamantei suma de 6.346 lei achitată cu chitanța seria TS8 nr. 3221430 din data de_ cu titlu de taxă emisii poluante; va obliga pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 6.346 lei începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă.
Se va respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante nr. 20557/_, precum și cererea de anulare a adresei nr. 21559/_, ambele emise de pârâtă.
Totodată, se va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva pârâtei D. G. a F. P. B. -N. .
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei, tribunalul o va obliga să plătească reclamantei suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Întrucât la dosarul cauzei nu s-a depus chitanța de plată a onorariului de avocat, singurul act de atestă plata și încasarea onorariului, în cuantumul final al cheltuielilor de judecată nu poate fi inclus și onorariul de avocat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 și art. 5 alin. 1 și 3 din Legea nr. 9/2012 taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, care gestionează aceste sume.
Având în vedere faptul că în final sumele achitate cu titlu de taxă emisii poluante constituie venit la bugetul F. pentru mediu, în baza dispozițiilor art. 60 C.proc.civ., tribunalul va admite chemarea în garanție formulată de pârâtă și în consecință, va obliga chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei A. F. P.
B. suma de 6.346 lei achitată de reclamantă cu titlu de taxă emisii poluante, dobânda legală aferentă sumei de 6.346 lei începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă, precum și suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta P. Ana D. , domiciliată în B., strada Mihail Kogălniceanu nr. 19, scara C, apartament 9, județul B. -N., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat Budușan & asociații în C. -N., strada Baba Novac nr. 5A, județul C. împotriva pârâtei A. F. P. B. , cu sediul B., strada T. nr. 2A, județul B. -N. în și în consecință:
obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 6.346 lei achitată cu chitanța seria TS8 nr. 3221430 din data de_ cu titlu de taxă emisii poluante;
obligă pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumei de 6.346 lei începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă;
respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a deciziei nr. 20557/_ și a adresei nr. 21559/_ .
Obligă pârâta A. F. P. B. să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, parțiale reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar. Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta P. Ana D. împotriva pârâtei D. G. a F. P. B. -N. , cu sediul în B., strada 1
D. nr. 6 - 8, județul B. -N. .
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F. P.
B.
prin D. G. a F. P. B. -N.
împotriva chematei în garanție A.
F. pentru M.
, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6 și în consecință:
- obligă chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei suma de 6.346 lei achitată de reclamantă cu titlu de taxă emisii poluante, dobânda legală aferentă sumei de 6.346 lei începând cu data achitării sumei -_ și până la restituirea efectivă, precum și suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. C. F. V. V.
red. F.G.C./dact. F.G.C./5 exemplare _
