Sentința civilă nr. 13644/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 13644/2013Ședința publică din data de 30 septembrie 2013 Completul constituit din:

PREȘEDINTE A.

G.

C.

Grefier L.

C.

Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant P.

  1. A. și pe pârât A. F. P. A MUN. C. -N., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.

    La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului, av.

    Tehei L. Călin, lipsă fiind reprezentantul pârâtului.

  2. edura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Reprezentantul reclamantului depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 39 lei și timbre judiciare de 0,50 lei și răspunsul la cererea prealabilă comunicat de pârât privind restituirea taxei de poluare. Totodată, arată că nu mai are cereri de formulat în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fond.

Instanța, în baza art. 167 Cod pr.civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca fiind legale, pertinente și utile soluționării cauzei, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.

Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în scris, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial, în cuantum de 300 lei, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.

Instanța reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_ sub nr._, reclamantul P.

  1. -A. . a solicitat obligarea pârâtei A. F. P. a municipiului C. -N. să îi restituie suma de 1142 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autovehicule achitată în vederea înmatriculării definitive a unui autoturism pe numele său, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei si până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

    În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând și practică națională și europeană relevantă.

    În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: dovada care atestă plata taxei de primă înmatriculare, cartea de identitate a autoturismului, dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în spațiul UE, corespondență purtată cu A. F.

  2. a municipiului C. -N., alte înscrisuri relevante. Cererea a fost legal timbrată.

Deși legal citată, pârâta A. F. P. a municipiului Dej nu a depus întâmpinare și nici nu a fost reprezentată în instanță.

Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:

Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Ford, cu nr. de identificare WFOHXXGAJH5C8773 anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat o taxă de primă înmatriculare în cuantum de 1142 lei la AFP C. -N., la data de_ .

Ulterior, reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă.

Pe fondul cauzei, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de_, ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 110/2006, în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe.

Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamantă taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. P. edându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.

Întrucât dispozițiile se regăsesc în art.214¹ din Capitolul 2¹ Cod fiscal potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, acestea instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul Comunității Europene.

De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, Rec.p.I-1777, punctul 20).

Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene "Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, punctul 45).

Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv Capitolul 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în Tratatul Comunității Europene arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Prin urmare, rezultă că prin art.214¹ - 214³ Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art.90 TCE care au prioritate de aplicare, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora.

De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării O.U.G. nr. 50/2008, prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de primă înmatriculare și o sumă de bani denumită taxă de poluare. Instanța apreciază că adoptarea acestui act normativ nu "validează"; dispozițiile din Codul fiscal în temeiul cărora s-a achitat taxa de primă înmatriculare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s-ar putea susține întemeiat că diferența de bani rămasă nerestituită ar fi legal percepută în temeiul O.U.G. nr.50/2008 ca taxă de poluare, întrucât acest act normativ ar avea astfel efecte retroactive.

În ceea ce privește do bânda legal ă

pretinsă, tribunalul apreciază că perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare, în temeiul prevederilor O.G. nr. 9/2000 și O.G. nr.13/2011, reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei și până la data restituirii sale integrale.

Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază că, în speță, taxa de primă înmatriculare nu era datorată, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată la restituirea taxei achitate, cu dobânda legală aferentă de la data achitării și până la data restituirii efective.

În temeiul art. 274 alin.1 din Codul de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții va fi obligată să plătească reclamantului suma de 339,3 lei cu titlu de c heltui eli de j ude cată

reprezentând contravaloarea onorariului avocațial, taxa judiciară de timbru, timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de reclamantul P. O. -A. , cu domiciliul procesual ales în

C. -N., str.A. nr.42, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M.

  1. -N.

    , cu sediul în C. -N., P-ța A. I. nr.19, jud. C. și în consecință:

    Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 1142 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto cu dobânda legală de la data achitării_ până la data restituirii integrale.

    Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 339,3 lei cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

    Pronunțată în ședința publică din data de_ .

    Președinte,

    1. G. C.

Grefier,

L. C.

Red.AGC/tehn.MG/4 ex._ 3

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 13644/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare