Sentința civilă nr. 13920/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 13920/2013
Ședința publică de la 04 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Grefier C. T.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC R. I. I. S. și pe pârât D. G. A F. P. A J. C., pârât D. J. PENTRU A. SI O. V.
C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_ când părțile prezente au pus concluzii conform încheierii din acea zi, pronunțarea fiind amânată pentru datele din_ ,_ și_, încheierile de la termenele menționate făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată
sub nr. de mai sus, reclamanta SC R. I.
I. S. în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. a J. C. și D. J. pentru A. și O. V. C., a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației nr.282/_ emisă de pârâta de rd.1, anularea Deciziei pentru regularizarea situației nr.23/_ și a Procesului verbal de control nr.51/_, ambele emise de pârâta de rd.2, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii
, reclamanta a arătat că a făcut obiectul unei inspecții fiscale în materie vamală în anul 2011, în urma căreia s-au încheiat Procesul-verbal de control nr.51/_ și Decizia pentru regularizarea situației nr.23/_, fiind stabilite în sarcina sa obligații fiscale în cuantum total de 480.878 lei.
S-a mai menționat că reclamanta a intrat în insolvență și apoi în faliment în dosarul nr._ al Tribunalului Comercial C., lichidatorul judiciar fiind AMNTT Consult SPRL iar contestația formulată împotriva procesului verbal și a deciziei de regularizare a fost respinsă de către
D.G.F.P. C. prin Decizia de soluționare a contestației nr.282/_ .
Reclamanta a arătat că în cursul inspecției i s-a încălcat dreptul la apărare prevăzut de art.9 alin.1 C.pr.fisc., aceste prevederi fiind aplicabile și pentru administrarea drepturilor vamale, respectiv că s-au încălcat și prevederile art.41 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene și că în speță trebuie valorizată și jurisprudența relevantă a curții de Justiție a Uniunii Europene.
Reclamanta a învederat că inspecția fiscală și actele administrative fiscale sunt lovite de nulitate parțială, ca urmare a depășirii duratei maxime a inspecției fiscale prevăzute de art.104 alin.1 C.pr.fisc., deoarece inspecția fiscală a început la data de_ și s-a finalizat la data de_, precum și ca urmare a depășirii perioadei pentru care putea fi efectuată inspecția fiscală, având în vedere că pentru o procedură de control vamal începută în anul 2011 puteau fi avute în vedere doar obligațiile fiscale pentru perioada 2008-2010 nu și pentru perioada 2006-2011.
Cu privire la suma de 54.263 USD achitată către Mouwad USA Inc., pentru dreptul de a folosi brandul Mouwad și pentru know-how-ul furnizat de aceasta, s-a arătat că în baza Contractului comercial nr.108/_, încheiat între reclamantă și Mouawad USA Inc., s-au achiziționat bijuterii din metale prețioase pentru care s-au achitat în anul 2005 taxele corespunzătoare, sens în care acestea sunt oricum în afara termenului de prescripție de 5 ani și nu puteau face obiectul controlului vamal ulterior, in anul 2011.
Reclamanta a susținut că pentru serviciile suplimentare a achitat partenerului străin suma de 54.263 lei în perioada_ -_, astfel că reținerea acestei sume ca fiind o "taxă de licență"; care în temeiul art.8 alin.1 lit.c din Acordul GATT 1994 ar fi trebuit inclusă in valoarea în vamă a bijuteriilor din metale prețioase, este greșită.
În ceea ce privește bijuteriile plasate în regim de perfecționare pasivă, în valoare de 24.642 USD, s-a arătat că, urmare a faptului că reclamanta nu a vândut 25 de bijuterii din aur cu pietre prețioase de dimensiuni mari în valoare de 24.642 USD, în luna octombrie 2006 acestea au fost transmise către Mouawad pentru a fi reprelucrate, iar conform scrisorii Mouawad din_, bijuteriile au fost reprelucrate fiind transformate într-un număr de
57 de bijuterii și că datorită pierderii de material din procesul de perfecționare pasivă, valoarea acestor bijuterii s-a diminuat, astfel încât Mouawad a retrimis în România, alături de cele 57 de bijuterii din aur 4 bijuterii din plata și 16 bijuterii din argint, pentru ca valoarea totală să fie tot 24.642 USD.
Reclamanta a mai arătat că organul fiscal a apreciat că bijuteriile prelucrate și cele suplimentare reprezintă in fapt un import, nefiind sub protecția regimului vamal suspensiv de perfecționare pasivă, motiv pentru care s-au calculat accize, taxe vamale și TVA raportat la valoarea de 24.642 USD, însă această concluzie este eronată, deoarece este indubitabil faptul că pentru cele 57 de bijuterii din aur obținute prin transformarea celor 25 de bijuterii din aur de dimensiuni mari mare se plică regimul vamal suspensiv de perfecționare pasivă, cu consecința exonerării lor de la plata taxelor vamale, a TVA și a accizelor.
Reclamanta a apreciat că, eventual, în cazul efectuării controlului în termenul legal, s-ar fi putut pretinde plata unor taxe vamale, TVa și accize pentru cele 20 de bijuterii suplimentare transmise de către furnizor in SUA și că acest fapt s-ar fi putut efectua însă corelativ cu restituirea de către organul vamal a taxelor vamale, TVA și accizelor prelevate în plus pentru cele 57 de bijuterii.
În privința stabilirii valorii în vamă pentru aparate electronice și electrocasnice, prin includerea comisionului de 3,5% achitat către Manlac I. Hong Kong, reclamanta a susținut că a încheiat un contract cu această societate și aceasta a avut calitatea de agent al reclamantei pentru piața asiatică, sens in care Manlac I. a facturat un comision de 3,5% din valoarea produselor achiziționate de reclamantă, comision achitat de altfel.
Reclamanta a arătat că potrivit organelor de control, acest comision trebuia inclus în valoarea în vamă, cu consecința majorării acesteia și a taxelor asociate și a susținut că echipa de control a interpretat tendențios prevederile art.8 a( pct.i) din Acordul GATT, iar comisionul de 3,5% reprezintă tocmai contraprestația achitată agentului ei Manlac I. pentru serviciile de reprezentare prestate pe piața asiatică.
Cu privire la stabilirea valorii în vamă pentru componente electronice, reclamanta a învederat că echipa de control a procedat și la recalcularea valorii în vamă pentru anumite componente electronice, apreciind că prețul pentru anumite produse livrate in anul 2007 de către Reinig I. HK Limited nu ar fi prețul real, premisa acestei concluzii fiind aceea că reclamanta ar fi achiziționat în anul 2007 din Hong Kong produse identice la prețuri semnificativ diferite, condiții în care echipa de control a recalculat valoarea în vamă, folosind prețuri mai mari.
Reclamanta a apreciat că s-a procedat la o interpretare greșită a stării de fapt, deoarece a desfășurat o activitate economică constând în esență în achiziționarea unor componente electronice din Hong Kong, fabricarea unor dispozitive electronice de adaptare și reducere a consumului de energie electrică a tuburilor fluorescente și livrarea dispozitivelor electronice realizate către o Sweet-Light GmbH în Germania. Datorită achiziționării în prima fază a unor componente electronice mai ieftine produsele finale nu au corespuns din punct de vedere calitativ, impunându-se achiziționarea altor componente mai scumpe, dar corespunzătoare .
Prin întâmpinarea formulată
, pârâta D. R. pentru A. și
O. V. C.
, în numele și pentru Agenția N. a V. și D. J. pentru A. și O. V. C., a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și neprobată, cu menținerea actelor administrativ-fiscale emise în sarcina reclamantei ca legale și temeinice.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că decizia D.G.F.P. C. prin care s-a respins contestația la actul administrativ-fiscal este legală și temeinică, deoarece reclamanta nu a adus argumente și probe apte să înlăture prezumția de legalitate de care se bucură, prin efectul legii, actul administrativ-fiscal contestat.
Pârâta a mai arătat că, în ceea ce privește operațiunile cu bijuterii din metale prețioase, organele de control au procedat la recalcularea valorii în vamă, a drepturilor vamale cât și a celorlalte taxe și impozite datorate statului în cadrul operațiunilor vamale, fiind stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale în cuantum de 132.035 lei.
Cu privire la operațiunile vamale cu aparate electronice și electrocasnice derulate în perioada noiembrie 2007 - februarie 2008, au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații vamale în sumă de 2.339 lei, reprezentând taxe vamale și TVA.
De asemenea, s-a reținut că reclamanta în mod eronat a stabilit valoarea în vamă pentru componente electronice, deoarece la data depunerii fiecărei declarații vamale în parte a luat naștere datoria vamală pentru bunurile puse în liberă circulație și că la aceeași dată, pentru mărfurile puse în liberă circulație a devenit exigibilă și trebuia plătită TVA, conform prevederilor Codului fiscal.
Prin precizări, pârâta D.R.A.O.V. C., a arătat că își menține poziția procesuală exprimată în cadrul întâmpinării și a menționat că alegațiile reclamantei nu sunt reale, precum și faptul că dreptul acesteia de a fi ascultată a fost respectat, însă aceasta a abuzat de lege pentru a evita achitarea sumelor stabilite în sarcina sa.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta D. G. a F. P. a
J. C.,
a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că reclamanta datorează debitele în sumă totală de 200.756 lei, fiind datorată și suma de 280.032 lei cu titlul de accesorii aferente debitului datorat, calcularea acestora reprezentând măsura accesorie in raport cu debitul stabilit suplimentar, fiind aplicabile prevederile art.119 alin.1, art.120 alin.1 și 7 din Cap.3 din OG nr.92/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că cererea formulată este întemeiată.
Astfel, reclamanta a fost supusă unei inspecții fiscale în materie vamală, în anul 2011, în urma căreia s-au încheiat Procesul-verbal de control nr. 51/_ si Decizia de regularizare nr. 23/_, fiind stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale către bugetul de stat în cuantum total de 480.878 lei.
Împotriva acesteia a fost exercitată contestația administrativă însă aceasta a fost respinsă prin Decizia nr.282/_ .
Reclamanta arată că în cursul inspecției fiscale i-a fost încălcat dreptul la apărare ceea ce atrage nulitatea procedurii si a actelor administrativ-fiscale încheiate.
Instanța nu a putut constata, în urma analizării actelor atacate, existența unei mențiuni cu privire la existența unei audieri a contribuabilului, însă nu poate constata nici nulitatea procedurii datorită acestui aspect, având în vedere împrejurarea că critica referitoare la încălcarea dreptului la apărare a fost adusă direct în fața instanței, aspect inadmisibil în cauză.
Potrivit art.218 alin.2 din Codul de Procedură Fiscală, obiect al acțiunii în justiție îl reprezintă decizia de soluționare a contestației. Cum în cadrul contestației nu s-a invocat și analizat încălcarea dreptului la apărare, rezultă că acest aspect nu poate fi adus în discuția instanței de judecată.
La fel, invocarea nulității parțiale a inspecției si a actelor administrativ-fiscale, ca urmare a depășirii duratei maxime a inspecției, a fost făcută pentru prima dată în fața instanței, invocarea nulității sub acest aspect fiind de asemenea inadmisibilă.
Singura nulitate invocată si pe calea contestației administrative si în fața instanței o reprezintă nulitatea în raport cu perioada pentru care putea fi efectuată inspecția fiscală, nulitate pe care instanța o găsește întemeiată.
Conform art. 98 alin.3 Cod Procedură Fiscală, inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale.
În sensul dispozițiilor legale mai sus menționate, rezultă că pentru o procedură de control începută în anul 2011 puteau fi avute în vedere doar obligațiile fiscale ale societății din cursul anilor 2008-2010 și 2011.
De la început, avizul fiscal a fost emis pentru perioada 2006-2011, prin urmare, a fost emis în mod nelegal, fără a se putea constata invocarea unor motive temeinice de extindere a inspecției fiscale la întreaga perioadă de prescripție. /f.145/
În plus, conform art.10 din Legea 30/1991 privind organizarea și funcționarea controlului financiar se prevede că într-un an calendaristic un agent economic poate face obiectul unui singur control al contabilității.În condițiile în care activitatea reclamantei a mai făcut obiectul unui control
anterior, perioada pe care legea permitea o verificare vamală ulterioară nu putea excede perioadei_ -_ .
Astfel, instanța apreciază că se impune constatarea nulității parțiale a inspecției fiscale si a actelor administrative atacate, în baza textului de lege mai sus menționat, în raport cu obligațiile stabilite în sarcina reclamantei aferente anilor_ .
Aceste aspecte,deși au fost invocate pe calea contestației administrative,nu și-au găsit răspunsul în decizia de soluționare a contestației.
Și pe fond, cererea formulată a fost găsită ca fiind întemeiată. Chiar si în lipsa constatării nulității parțiale a inspecției si a actelor administrativ- fiscale pentru anii 2005,2006 și 2007, datorită unor motive procedurale,
instanța apreciază că inspecția si actele administrativ-fiscale atacate sunt lovite de nulitate datorită împrejurărilor legate de fondul cauzei.
Astfel, cu privire la suma de 54.263 USD achitată către MOUWAD USA INC. pentru dreptul de a folosi brandul MOUWAD si pentru know- how-ul furnizat, instanța reține că în baza unui contract comercial încheiat la data de_ reclamanta a achiziționat bijuterii din metale prețioase, care au fost importate în România si pentru care s-au achitat în anul 2005 taxele vamale corespunzătoare. Furnizorul, în baza contractului, a permis reclamantei să folosească brandul MOUWAD în două magazine din B., și a oferit know-how-ul necesar pentru amenajarea corespunzătoare a magazinelor. Pentru aceste servicii suplimentare reclamanta a achitat în baza facturilor emise suma de 54.263 USD în cursul anului 2006.
În privința acestei sume, organul fiscal a apreciat că aceasta de fapt reprezintă o taxă de licență, care în temeiul art. 8 alin.1 lit. c din Acordul GATT 1994 ar fi trebuit inclusă în valoarea în vamă a bijuteriilor, sub acest aspect stabilind obligații suplimentare de plată în sarcina reclamantei si accesoriile aferente.
Reclamanta precizează că stabilirea obligațiilor suplimentare este nelegală si datorită interpretării greșite a situației juridice din partea organelor fiscale si datorită faptului că obligațiile stabilite în raport cu anul 2005 sunt prescrise.
Instanța nu va reține prescripția, având în vedere că în privința obligațiilor fiscale aferente anului 2005, termenul de prescripție începe să curgă în 1 ianuarie 2006, va reține însă că organul fiscal a interpretat greșit situația juridică existentă în cauză.
Așa cum rezultă din scrisoarea Mouwad din_ (f.90), prețul bijuteriilor nu a fost stabilit în funcție de achiziționarea sau neachiziționarea unei licențe. În schimb, dreptul de a folosi brandul MOUWAD si know - how-ul suplimentar au fost taxate suplimentar.
Know - how-ul este orice informație cu privire la experiența industrială, comercială sau științifică care este necesară pentru fabricarea unui produs sau pentru aplicarea unui proces existent si a cărei dezvăluire către alte persoane nu este permisă fără autorizarea persoanei care a furnizat informația; în măsura în care provine din experiență, know-how-ul reprezintă ceea ce un producător nu poate ști din simpla examinare a produsului si din simpla cunoaștere a programului tehnicii.
Know-how-ul este un pachet de informații si cunoștințe transmisibile, inclusiv în privința tehnicilor de exploatare si rezultă dintr-o experiență dobândită si transmisibilă.
Contractul de licență propune în mod exclusiv transmiterea de către licențiator către licențiat dreptul de folosire temporară, totală sau parțială a
unei mărci. Prin urmare, contractul de licență presupune un drept de folosință a mărcii iar pentru opozabilitatea față de terți licența trebuie înregistrată în Registrul Național al Mărcilor.
Atât timp cât între părți nu s-a încheiat un contract de licență, iar acesta nu a fost înregistrat în vederea asigurării opozabilității, organul fiscal nu putea interpreta suma achitată de către reclamantă ca fiind o taxă de licență care se adaugă prețului în vamă a bijuteriilor. Cu atât mai mult cu cât prețul produselor importate și desfacerea acestora nu a fost condiționat de achitarea licenței.
Cu privire la bijuteriile plasate în regim de perfecționare pasivă, în valoare de 24.642 USD, reclamanta apreciază că organul fiscal în mod neîntemeiat a refuzat aplicarea acestui regim unui număr de 25 de bijuterii, calculând de două ori obligații fiscale în raport cu acestea.
Reclamanta pretinde că pentru un număr de 25 de bijuterii din aur cu pietre prețioase de dimensiuni mari nu a fost posibilă vânzarea, astfel acestea au fost returnate furnizorului pentru a fi reprelucrate, fiind incident astfel din punct de vedere vamal, regimul de perfecționare pasivă.
Organul fiscal a refuzat aplicarea acestui regim, apreciind că deși reclamanta a solicitat si a obținut autorizația de regim vamal economic nr. ROCJ006606/_ pentru plasare în regimul de perfecționare pasivă a unui număr de 25 bijuterii iar cu declarația vamală de import nr. I - 181733/_ a declarat încheierea regimului vamal de perfecționare pasivă prin reimportul a 78 bucăți bijuterii nu a fost depusă si fișa de
informații cerută de pct.16 din autorizația de regim vamal economic.
Astfel, organul fiscal a reținut că bijuteriile importate ulterior nu puteau fi produse compensatoare obținute în cadrul regimului de perfecționare pasivă.
Realitatea operațiunii în sensul prezentat de către reclamantă rezultă însă și din precizările efectuate de către partenerul comercial al reclamantei MOUWAD, conform înscrisului depus la dosar (f.88).
Luând în considerare acest înscris, reținând că reclamanta a făcut demersurile necesare în vederea aplicării regimului de perfecționare pasivă, instanța apreciază că față de cele 78 de bijuterii reimportate nu se justifică aplicarea din nou a taxelor vamale la import.
În ceea ce privește stabilirea valorii în vamă pentru aparate electronice si electrocasnice prin adăugarea comisionului de 3,5% achitat de către MANLAC I. HONG KONG, reclamanta pretinde că si sub acest aspect organul de control a procedat în mod nelegal, apreciind comisionul drept un comision de intermediere si nu un comision de cumpărare.
În sensul art. 8 lit .a pct. din Acordul General pentru Tarife si Comerț, pentru determinarea valorii în vamă (…) se vor adăuga prețului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, comisioanele si cheltuielile de intermediere, cu excepția comisioanelor de cumpărare. Aceeași prevedere se găsește si în art. 32 din Regulamentul C.E.E. nr. 2913/1992.
Organele fiscale au apreciat comisioanele achitate drept comisioane de intermediere, cu consecința adăugării acestora la prețul produselor importate si prin urmare, cu consecința stabilirii unor obligații suplimentare în sarcina reclamantei.
În sensul anexei 1 la Acordul G.A.T.T. comisionul de cumpărare este reprezentat de sumele vărsate de către un importator agentului sau pentru serviciul care a constat în reprezentarea sa în străinătate, în vederea cumpărării mărfurilor.
Organul fiscal nu a furnizat însă explicații pentru care a considerat comisionul achitat drept comision de intermediere si nu comision de cumpărare, astfel, instanța în lipsa unor elemente suplimentare de calificare a comisionului drept comision de intermediere, va da preferință poziției reclamantei si va anula actele administrative atacate si sub acest aspect.
În ceea ce privește stabilirea valorii în vamă a unor componente electronice livrate de către Reining I. HK Limiteed se susține, de asemenea, că actele atacate sunt lovite de nulitate datorită interpretării greșite a situației juridice reale în cauză.
Organele fiscale au apreciat că reclamanta a achiziționat produse identice la prețuri semnificativ diferite, reținând obligații suplimentare în raport cu taxele vamale.
Instanța retine că în actele administrativ fiscale atacate nu se regăsește un preț de comparație sau un raport de expertiză pentru evaluarea bunurilor importate, astfel apreciază reținerile organelor fiscale drept arbitrare, în lipsa unor criterii eficiente de stabilire a prețurilor.
Pe parcursul procesului, instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză pentru compararea produselor achiziționate de reclamantă în perioada ianuarie-iunie 2007 cu cele achiziționate în perioada iunie-august 2007,concluziile raportului de expertiză fiind în sensul că prețurile existente în facturile emise de Reining I. HK Limiteed pot fi reale, încadrându- se într-o plajă reală de prețuri existente pe piața componentelor electronice.
Faptul că reclamanta a achiziționat produse de același fel la prețuri diferite nu poate duce automat la reținerea unor obligații fiscale vamale suplimentare, mai ales în ceea ce privește componentele electronice, fiind necesară evaluarea calității acestora în raport cu prețul de evaluare care nu s-a făcut în cursul inspecției fiscale.
Raportat la aspectele menționate, instanța va anula actele administrativ fiscale si sub acest aspect.
În concluzie, având în vedere cele reținute, instanța, reținând motivele de nelegalitate invocate de reclamantă ca fiind întemeiate, în baza art. 1, 8,
10 din Legea nr.554/2004 raportat la art. 218 Cod Procedură Fiscală va admite cererea formulată si va anula în întregime actele administrativ fiscale atacate.
În temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, instanța va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată reprezentând taxă timbru si onorariul expert în cuantum de 1148,03 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în parte formulată de reclamanta S.C. R. I. I.
S.R.L. cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat Costaș Cosmin Flavius din
A., str. A. nr. 3, jud.A. în contradictoriu cu pârâții D. G. A F.
P. A J. C., cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr. 19, jud.C. și
D. J. DE A. SI O. V. C., cu sediul în C. -N., str. T.
V. nr. 147, jud.C. .
Anulează Decizia de soluționare a contestației nr. 282/_ emisă de
D. G. a F. P. a J. C. .
Anulează Decizia de regularizare a situației nr. 23/_ și Procesul- verbal de control nr. 51/_, ambele emise de D. J. de A. si O.
V. C. .
Obligă pârâtele în solidar la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1148,03 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 04 Octombrie 2013.
Președinte,
M. T.
Grefier,
C. T.
