Sentința civilă nr. 14649/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA Nr. 14649/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA-SS GREFIER: C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul F. M. și pe pârât A. C. -N., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamant av. Andreescu I. în substituirea av. D. N. -C., lipsă pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Tribunalul constată că cererea de chemare în judecată este legal timbrată, iar pârâta nu a formulat întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art. 395 N.C.P.C., Tribunalul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentanta reclamantului, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Reține că pin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31 iulie 2013, sub nr. de mai sus, reclamantul F. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. -N. obligarea pârâtei la plata sumei de
11.291 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare achitată de reclamant cu Chitanța seria TS8 nr. 4021445/_ (fila 11 dosar), precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data plății taxei și pana la data plații efective.
De asemenea, a solicitat să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecata ocazionate reprezentând onorariul avocațial forfetar.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând și practică națională și europeană relevantă.
Prin aplicarea acestei taxe de prima înmatriculare s-a creat un regim fiscal discriminatoriu pe autoturismele aduse din statele membre ale UE în scopul reînmatriculării în România, fata de situația în automobilele deja înmatriculate în România nu mai sunt supuse altor taxe în cazul revânzării și
reînmatriculării lor pe teritoriul României sau pe teritoriul altui stat membru UE.
Pe lângă caracterul evident discriminatoriu al acestei taxe este foarte pregnant și aspectul protecției indirecte a vânzării de autoturisme autohtone sau a celor străine care se vând direct prin filiale sau reprezentantele marilor firme producătoare sau care comercializează autoturisme străine.
Prin introducerea acestor prevederi în Codul Fiscal s-a adus atingere Tratatului Comuni Europene care la art.90 paragraful 1 statuează în mod imperativ și expres ca "nici un stat membru nu se aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele c aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare,,
În conformitate cu disp.art.148 alin.2 Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale U.E. au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. A.lin.4 ale aceluiași articol, prevede, ca, intre alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 al art.148 din Constituția României.
Prin Legea 157/2005 România a ratificat Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeana, acesta printre alte prevederi, stabilind și ca de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale înainte de aderare sunt obligatorii pentru România și se aplica în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Astfel ca, este evident ca începând cu data de 01 ianuarie 2007 disp.art.90 alin 1 din Tratat face parte din ordinea interna de drept a Românie, astfel încât prevederile acestui tratat sunt obligatori, și mm
Reclamantul a solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, dar pârâta i-a respins nejustificat cererea de restituire.
Consideră reclamantul că refuzul pârâtei de a restitui această taxa este în contradicție cu dispozițiile art. 30, 34 și 110 din TFUE, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor. Mai arată reclamantul că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.
Curtea a stabilit prin Hotărârea preliminară pronunțată în cauza T. la data de_ că art.110 TFUE, fostul art.90 în vechea reglementare, trebuie interpretat în sensul că nu se permite ca un stat membru să instituie o taxă de
poluare aplicabilă autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în statul membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională. Aceeași interpretare se poate desprinde și din Hotărârea preliminară pronunțată în cauza Nisipeanu pronunțată la data de 7 iulie 2011.
Regimul de impozitare prevăzut de actuala lege în vigoare, Legea 9/2012 este similar celui prevăzut de OUG 50/2008, având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Astfel că, este evident ca începând cu data de 01 ianuarie 2007 disp.art.90 alin.l din Tratat face parte din ordinea interna de drept a României, astfel încât prevederile acestui tratat sunt obligatorii si mai mult decât atât, primează fata de dreptul național, legislația europeana trebuind sa fie aplicata cu prioritate față de dreptul intern al României. Având în vedere cele expuse în rândurile de mai sus consideră reclamanta că Statul Roman, în
special Guvernul României si-a încălcat obligația de a armoniza legislația din dreptul intern cu legislația aplicata în Comunitatea Europeana, a astfel încât, au fost încălcate disp.art.148 alin.2 si 4 din Constituția României, potrivit cărora ca urmare a aderării României la UE, prevederile constitutive ale UE, precum și alte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fota de dispozițiile contrare din legile interne, aduce la îndeplinirea acestor obligații de armonizare fiind garantata de către Parlament, Președintele României, Guvern, precum si de autoritatea judecătoreasca.
În concluzie, reclamantul apreciază că s-a produs o încălcare flagranta a dispozițiilor art. 90 din Tratat ceea ce justifica acțiunea formulata de catre reclamantă impunându-se admiterea ei în întregime cu consecința anularii actelor administrativ-fiscale a enumerate în rândurile de mai sus si obligarea paratei de a restitui taxa speciala de înmatriculare perceputa în mod nelegal.
Prin urmare, reclamantul apreciază că a achitat o taxă care a fost nelegal stabilită, nedatorată, impunându-se restituirea acesteia.
La dosarul cauzei s-au depus decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, chitanța doveditoare a plății, actele de proveniență ale autoturismului, dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în spațiul UE, actele de înmatriculare ale autoturismului din România, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, alte înscrisuri relevante.
În drept, au fost invocate prevederile Legii 554/2004, art. 1082 C.civ., art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, art. 112, art. 274 C.pr.civ.
În probațiune s-a anexat: contract de vânzare cumpărare pentru au autovehicul folosit, certificat de înmatriculare, cartea de identitate a autovehiculului, dovada provenienței și dovada achiziționării autoturismului, decizia de calcula taxei de poluare, dovada achitării taxei de poluare.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a achiziționat în cursul anului 2013 un autoturism Mercedes Benz, tip 204GLK Matic, înmatriculat anterior într-un stat membru
al UE.
În vederea înmatriculării în România a autoturismului, reclamantul a fost obligat la achitarea unei taxe pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în cuantum de 11291 lei. Această taxă a fost achitată la data de_ conform chitanței seria TS8, nr.4021445.
Pe fond, tribunalul reține că Legea nr.9/2012, stabilește prin art.1 cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă. Taxa se face venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Potrivit dispozițiilor art.4 din Legea nr.9/2012 obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria
autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.*). Prin urmare, în forma inițială, Legea nr.9/2012 nu a prevăzut nici o discriminare în ceea ce privește plata taxei pentru emisiile poluante, indiferent că autoturismul era nou s-au second-hand, de producție autohtonă sau din import.
Cu toate acestea, prin OUG nr.1/2012, începând cu data de 31 ianuarie 2012 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit.i din lege, taxa pentru emisiile poluante se plătește și pentru prima transcriere a dreptului de proprietate - primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după intrarea în vigoare a prezentei legi, în condițiile art. 11 alin. (2) lit. b ) din Ordonanța de
urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare;*).
După cum se poate observa, urmare a suspendării aplicării dispozițiilor art.2 lit i și art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 legiuitorul român a creat o discriminare între autovehiculele rulate aduse din import, pentru care se plătește taxa și autovehuiculele rulate din țară pentru care anterior nu a fost achitată taxa specială pentru autoturism și autovehicule.
Potrivit disp.art.148 al.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Prin suspendarea aplicării dispozițiilor cu privire la taxa pentru emisiile poluante pentru autovehiculele second-hand din România, practic se mențin efectele Hotărârii T. c/a României, în care CJCE a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";
În jurisprudența referitoare la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeană a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurența între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau sa fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 110 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.
Concluzionăm că norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și
autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a
industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Există desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speța fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
La data de_ a încetat aplicabilitatea OUG nr.1/2012, astfel că din acel moment, Legea nr.9/2012 nu mai conține dispoziții contrate art.90 din Tratatul C.E. Așa cum era Legea nr.9/2012 la momentul achitării de către reclamant a taxei pentru emisiile poluante, actul normativ nu prevedea nici o discriminare.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.8,18 din Legea nr.554/2004 tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamantul F. M., împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului C. -N. pentru obligare la restituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la vehicule ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul F. M., domiciliat în C.
-N., A. prof. V. B., nr.3, ap.81, jud. C. împotriva pârâtei
Administrația Finanțelor Publice a municipiului C. -N.
cu sediul în C. -
N., P. A. I., nr.19, jud. C. pentru obligarea pârâtei să restituie reclamantului suma de 11291 lei achitată cu titlu pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, conform chitanței nr.4021445/_ plus dobânda legală
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare Pronunțată în ședința publică din _
Președinte, Ana-SS
Grefier,
C. -G. H.
C.H. 22 octombrie 2013 Red. S.S./ Tehnored. C.H. 4 ex./ 23 octombrie 2013
