Sentința civilă nr. 1467/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1467/CA/2013
Ședința publică din data de 5 iulie 2013 Tribunalul format din: PREȘEDINTE: G. A., judecător
GREFIER: R. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. R. și pe pârâta A. F. P. S. -B., având ca obiect despăgubire restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Cauza s-a judecat în fond la data de 6 iunie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul M. R., a formulat cerere de chemare în judecată, a Administrației F. P. S. -B., solicitând ca după îndeplinirea procedurii de citare cu părțile și după administrarea probatoriului, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei prin care s-a dispus achitarea taxei de poluare achitată, să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 2.769 lei achitată cu titlu de taxă de poluare potrivit chitanței TS6 nr. 0773160 la Trezoreria
S. B., la data de_ achitată pentru înmatricularea autoturismul, cu număr de identificare WAUZZZ8E88A103221, să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale pentru perioada cuprinsă între data achitării taxei și până la restituirea integrală; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezenta cauza.
A arătat că în fapt, a achiziționat în anul 2012 autoturismul cu număr de identificare WAUZZZ8E88A103221, care a fost cumpărat dintr-o țară membră a Uniunii Europene.
Ulterior achiziționării a demarat toate procedurile pentru înmatricularea acestuia în România, formalități care au fost îndeplinite, astfel autoturismul mai sus menționat a fost înmatriculat pe numele său.
În 2012 a achitat suma de 2.769 lei achitată cu titlu de taxă de poluare potrivit chitanței seria TS6 nr. 0773160 Trezoreria S. B. .
Această taxă a fost achitată potrivit dispozițiilor Legii 9/2012 cu privire la taxa privind emisiile poluante provenite de la autovehicule.
A solicitat Administrației F. P. S. B. restituirea integrală a sumei de 2.769 lei, pentru motivul că la data la care s-a achitat această sumă taxa era ilegală
și discriminatorie mai mult fiind incompatibilă cu art. 110 din Tratatul CE, însă aceasta a refuzat restituirea.
Această taxă este abuzivă, discriminatorie și ilegală fiind incompatibilă cu art.
110 din Tratatul CE potrivit căruia "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.", precum și cu art. 106 raportat la art. 101 din Tratatul CE și nu trebuia achitată la data înmatriculării autoturismului sus menționat.
În ceea ce privește aceste dispoziții ale Legii 9/2012 cu privire la taxa privind emisiile poluante provenite de la autovehicule consideră că, acestea încalcă prevederile art. 106 raportat la art. 101, precum și ale art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
În aceste condiții, cu toate că prin modificarea OUG 50/2008 prin Legea 9/2012 cu privire la taxa privind emisiile poluante provenite de la autovehicule s-a urmărit înlăturarea prevederilor discriminatorii cuprinse în ordonanța inițială, această modificare nu a reușit să soluționeze toate problemele ridicate de Comisia Europeană în momentul notificării țării noastre cu privire la declanșarea "procedurii de infringement", procedura constând în constatarea neîndeplinirii de către un stat a obligațiilor ce decurg din tratatele comunitare.
Astfel, la acel moment una dintre problemele semnalate de către Comisie a fost aceea că normele privind taxa de înmatriculare auto, conduc la o discriminare pentru autovehiculele second-hand importate, din alte state membre ale Uniunii Europene, în România, în raport cu autoturismele similare deja înmatriculate în țară.
De asemenea, Comisia Europeana a mai adus la cunoștința autorităților tării noastre faptul că în opinia comisiei, "criteriul primei înmatriculări"; nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor. În anumite cazuri aceasta ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state.
În prezent, starea de fapt creată prin intermediul cadrului legislativ din țara noastră, referitor la modalitatea de stabilire a obligativității taxei de poluare, este de natură să creeze o discriminare între autovehiculele second-hand importate, din alte state membre ale Uniunii Europene, în România, în raport cu autoturismele deja înmatriculate în țară.
În aceste condiții, orice cumpărător pus în situația de a alege între achiziționarea unui autovehicul second-hand importat, din alte state membre ale Uniunii Europene, în România,și achiziționarea unui autovehicul deja înmatriculat în țară,ambele având același preț precum și aceeași stare tehnică, va alege fără echivoc să achiziționeze autovehiculul deja înmatriculat în România, autovehicul pentru care nu va mai fi obligat la plata taxei de poluare,în momentul înmatriculării sale în circulație.
La începutul lunii aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a decis că taxa de prima înmatriculare încalcă legislația Uniunii Europene întrucât produce un dezavantaj la vânzarea mașinilor second-hand din alte state pe teritoriul României.
Astfel, Curtea Europeană de Justiție, amintește că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne
mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Această interdicție vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
În consecință, Curtea Europeana de Justiție, apreciază că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, subliniază că normele comunitare obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similar.
Astfel, potrivit Curții și Legea 9/2012 cu privire la taxa privind emisiile poluante provenite de la autovehicule are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piața, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Astfel, din cele enunțate anterior, rezultă că prevederile Legii 9/2012 cu privire la taxa privind emisiile poluante provenite de la autovehicule mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În concluzie având în vedere faptul că, dispozițiile legale care reglementează taxa de poluare, respective Legea 9/2012 sunt incompatibile cu disp art. 110 din Tratatul CE, consideră că această taxă nu trebuia achitată, astfel că se impune restituirea acesteia.
Într-o atare ipoteză, se impune aplicarea principiului conform căruia, când un stat membru a impus o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, Hans Just I/S
c. Ministere danois des impâts et accises, precum și cauza conexată nr. C-290/05 și C-333/05 Akos Nadasdi si Ilona Nemeth, par. 61-70).
Mai mult, pentru o justă reparare a prejudiciului se impune, ca pe lângă restituirea integrală a sumei achitate, și plata dobânzii legale calculate de la data plații (ereditarii bugetului de stat) și până la data restituirii integrale. Plata dobânzii legale fiind motivată și pe faptul că, această sumă a fost încasată și folosită fără să existe un temei legal.
Față de toate cele arătate mai sus consideră că, cadrul legislativ din țara noastră, referitor la modalitatea de stabilire a obligativității taxei de poluare contravine prevederilor dreptului comunitar, mai exact vine în contradicție cu prevederile art. 106 raportat la art. 101, precum și ale art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene fapt care face taxa de poluare achitată să fie una abuzivă, discriminatorie și ilegală, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În drept își întemeiază cererea pe prevederile art. 7, 8 si 18 din Legea nr. 554/2004, art. 148 alin.2 Constituție, art. 101,106 si 110 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.
Direcția Generala a F. P. Bistrița-Năsăud, în numele Administrației F.
a orașului S. -B., în temeiul dispozițiilor art.115-118 C.procedură civilă a formulat întâmpinare, față de acțiunea intentată de către reclamantul M. R., având ca obiect contestație act administrativ fiscal-restituire taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, prin care: în principal, a arătat că invocă pe cale de excepție inadmisibilitatea capătului de cerere vizând anularea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr. 24640/_
; în subsidiar, solicită respingerea acțiunii în contencios administrativ formulată de către reclamant, ca fiind neîntemeiată, pe cale de consecință să nu se dispună anularea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr.246407_ și nici restituirea sumei de 2.769,00 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule precum nici acordarea dobânzilor legale solicitate.
În motivare a arătat că:
Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere vizând anularea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr.24640/_ :
Prin acțiunea introductivă formulată de către reclamant, acesta a înțeles să cheme în judecată pe pârâta A. F. P. a orașului S. B., solicitând în contradictoriu cu aceasta anularea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr.24640/_ 0 și restituirea sumei de 2.769 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule precum și acordarea dobânzilor legale, calculate de la data plății și până la restituirea efectivă.
Reclamantului i-a fost emisă de către pârâta A. F. P. a orașului
S. B., Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr.24640/_ 2 în vederea primei înmatriculări în România a unui autovehicul second-hand.
Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se circumscrie noțiunii de act administrativ fiscal, așa cum este definit de dispozițiile art.41 C. procedură fiscală și reprezintă titlu de creanță în lumina dispozițiilor art.110 alin.(3) C.procedură fiscală.
Regulile naționale conferă celui ce se consideră vătămat sau lezat în drepturile și interesele sale printr-un act administrativ fiscal, posibilitatea de contestare a titlului de creanță (art.205 C.procedură fiscală).
Astfel arată că Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prin care a fost stabilită taxa a cărei restituire se solicită putea să fie atacată de către reclamant în termen de 30 de zile de la data comunicării ei, sub sancțiunea decăderii potrivit art.207 C.procedură fiscală, mențiune înscrisă în chiar decizia de calcul emisă de către organul fiscal.
Ca atare dacă reclamantul se consideră vătămat în drepturile ori interesele sale legitime prin emiterea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prin care a fost stabilita taxa a cărei restituire se solicită, era obligat ca prealabil sesizării instanței de contencios administrativ cu privire la anularea acestui act administrativ fiscal, să urmeze procedura prealabila a contestației reglementata de art.205 și următoarele din C.procedură fiscală și abia apoi emiterii unei decizii de soluționare a contestației administrative poate supune conflictul în fața jurisdicției judiciare.
Că este așa s-a decis și în practica pertinentă a jurisdicției de contencios constituțional.
Astfel, prin Decizia nr.409 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr.1.063/_ instanța de contencios constituțional a stabilit în soluționarea unei excepții privind dispozițiile art.174-187 din C.procedură fiscală (care include și pe cele analizate în prezenta cauză, date fiind modificările succesive și republicarea legii procesual fiscale), că aceste texte de lege
"reglementează proceduri de recurs administrativ prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra masurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege".
Cu același prilej Curtea Constituționala a mai reținut că "actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor, respectiv a reclamațiilor formulate potrivit dispozițiilor din C.procedură fiscală, nu sunt așadar acte de jurisdicție, ci acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată".
Din această perspectivă s-a constatat că nu se poate reține încălcarea prin textele de lege analizate, a dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul la justiție și ale art.52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
Față de cele mai sus expuse, se poate conchide că dreptul la justiție a reclamantului/ei este asigurat, dar că acesta este obligat să parcurgă efectiv procedura administrativă fiscală prealabilă instituită de prevederile art. 205 și următoarele C. procedură fiscală.
Reclamantul nu a înțeles să atace această decizie privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule potrivit articolului mai sus menționat pentru a-i putea fi deschisă calea jurisdicțională de atac în conformitate cu dispozițiile art.218 C.procedură fiscală în contra unui răspuns sau a unei decizii de soluționare a contestației în calea administrativă de atac cu privire la aceasta.
Neurmarea corespunzătoare a procedurii administrativ-fiscale de către reclamant face ( a se vedea și Decizia nr.2140/_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr._ și Decizia nr.2301/_ a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr._ ), că decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante
provenite de la autovehicule prin care a fost stabilită taxa a cărei restituire se solicită să rămână definitivă în sistemul administrativ al cailor de atac, astfel că suma încasată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule de la reclamant nu mai poate fi pusă sub discuție atâta timp cât actul administrativ fiscal nu mai poate fi atacat.
În analiza excepției invocate, apreciază că instanța trebuie să aibă în vedere cauza C33/1976 Rewe-Zentralfinanz Ep și Rewe-Zentral AG v Landwirtschaftskammer fur das Saarland, Curtea Europeana de Justiție prin care s-a stabilit că restituirea unor taxe se realizează după regulile naționale.
Ori regulile naționale cu privire la anularea unui act administrativ fiscal, respectiv restituirile de sume stabilite prin aceste acte, sunt cele mai sus precizate, astfel că formularea ulterioara a unei cereri de restituire (fără atacarea deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule), aceasta nu mai poate fi luată în considerare în acest context, întrucât raportul de drept material fiscal nu poate fi analizat în lipsa urmării unei proceduri administrative-fiscale.
Acestea sunt argumentele pentru care apreciază că petitul de anulare a Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este inadmisibil.
Pe fondul cauzei arată următoarele:
În fapt, reclamantul, ca urmare a achiziționării unui autoturism second hand a achitat în vederea înmatriculării acestuia taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 2.769,00 lei (sumă precizată de către reclamant/a) în temeiul dispozițiilor Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu modificările și completările ulterioare.
Raportat la dispozițiile Legii nr. 9/2012, solicită a se reține următoarele: autovehiculul achiziționat de către reclamant s-a înmatriculat pentru prima oară, în România; taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost achitată de către reclamant care a și înmatriculat autovehiculul; autovehiculul achiziționat și înmatriculat, nu intră în categoria autoturismelor și autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de către reclamant, era supus aplicării și plații taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În contradictoriu cu reclamantul arată și apreciază că dispozițiile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, nu au fost și nu sunt în contradicție cu normele comunitare, scopul instituiri acesteia fiind acela de a contribui cu sumele încasate, la asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitara în acest domeniu și de asemenea nu este discriminatorie.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre, au fost și sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Nu trebuie omis faptul că în urma notificărilor emise de către Comisia Europeana către Guvernul României, au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare. Astfel noua taxa pe poluare să nu fie contrară acesteia, o prima chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept
taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementarilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului Comunitatea Europeana exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând sa adopte reglementari proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar.
Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ privind taxa pe poluare s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat iar aceasta realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Cu toate acestea, art.90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuat nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul 90 din Tratatul Comunității Europene și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criterii obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art.1 din OUG nr.50/2008, sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de către A. F. pentru
M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
De asemenea Curtea Europeană de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa pe poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare.
Apoi, obiectivul taxei este protejarea mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având un caracter adecvat scopului propus.
Principala critică adusă noului sistem de taxare de către reclamant este aceea că în realitate nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculelor deja existente în parcul auto național.
Sub acest aspect se arată că este relevantă decizia Curții Europene de Justiție în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag.20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată incorporat într-un autovehicul național similar.
Ori, actualul act normativ ce reglementează taxa pe poluare a cărui restituire se solicită este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care în plus pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul s-a depreciat într-o măsura mai mare decât cea indicată de grila fixă.
Tot în contradictoriu cu reclamantul se arată cu privire la comparația invocată vis-a-vis de autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art.90 din Tratatul Comunității Europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente.
Pe de altă parte se mai arată că prin noul act normativ în baza căruia a fost perceputa taxa pe poluare de la reclamant, este respectat și principiul transparentei, deoarece taxa pe poluare este așezată pe baza unor critici cunoscute de contribuabili prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii cuantumul posibil al taxei pe poluare pentru autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Se mai impune a se reține și următorul aspect, respectiv corectul caracter al taxei pe poluare perceput pentru autoturisme și autovehicule și anume acela de taxă pe poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări în România, iar nu o taxă pe poluare pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă pe poluare de reînmatriculare în România.
Acesta este motivul pentru care în situația în care o persoană română achiziționează un autoturism sau autovehicul care a fost deja înmatriculat în România de către vechiul proprietar, nu mai plătește aceasta taxă pe poluare întrucât în acest caz nu mai are de a face cu o prima înmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului.
În situația mai sus descrisă rezultă că reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări a unui autovehicul deja înmatriculat în România și ca atare în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări, plata taxei pe poluare în temeiul OUG nr.50/2008 act normativ care respectă exigentele de compatibilitate cu art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene, astfel că restituirea ei nu are un temei legal. Cererea, privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, este neîntemeiată nefiind întrunite condițiile prev. de art. 274 alin. 1 Cod procedură fiscală.
În drept s-au invocat prevederile art.115-118 Cod procedură civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate.
Direcția Generala a F. P. Bistrița-Năsăud, în numele Administrației F.
P. a orașului S. B., a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației
F. pentru M., pentru ca în cazul în care va fi admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul M. R., instanța să admită și cererea de chemare în garanție și să oblige pe acest chemat în garanție la restituirea sumei de 2.769,00 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule achitată cu ocazia înmatriculării autovehiculului în cauză, și a dobânzilor legale solicitate de la data achitării taxei și până la data restituirii efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată, dacă vor cădea în pretenții.
În motivare arată că în fapt, prin acțiunea introductiva formulată de către reclamant, acesta a înțeles să cheme în judecată pe pârâta A. F. P. a orașului S. B., solicitând în contradictoriu cu aceasta restituirea sumei de 2.769 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule precum și acordarea dobânzilor legale, calculate de la data plății și până la restituirea efectivă.
Este adevărat faptul că potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.9/2012"stabilirea, verificarea, colectarea inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către organul fiscal competent, potrivit prevederilor OG nr.92/2003 privind C.procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare", în speță de către A. F.
P. a orașului S. B. însă precizează faptul că această taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule așa cum se stipulează la art.1.alin.(2) din Legea nr.9/2012, se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de către
A. F. pentru M. în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Se mai impune ca instanța să observe faptul că potrivit dispozițiilor art.5 alin.(3) din Legea nr.9/2012 "taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ", beneficiarul sumei de 2.769,00 lei încasată de la reclamant, este A. F. pentru M., și nu pârâta
A. F. P. a orașului S. B. astfel că în eventualitatea admiterii acțiunii introductive de către instanță, apreciem că numai această chemată în garanție, beneficiara și gestionara fondului de mediu către care au fost virate și sumele reclamantului, poate să fie obligată la restituire.
De asemenea având în vedere dispozițiile art.124 alin.(2) C.procedură fiscală, care stipulează:
,,Nivelul dobânzilor este cel prevăzut la art. 120 alin.(7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori", vă solicitam ca în situația în care veți admite acțiunea introductivă formulată și ne veți obliga și la acordarea dobânzilor legale solicitate, să admiteți și cererea de chemare în garanție formulată de instituția noastră, în sensul de a obliga pe chemata în garanție A. F. pentru M. atât la restituirea sumei de 2.769,00 lei, cât și a dobânzii legale solicitate, respectiv acordate de către instanță, precum și a cheltuielilor de judecată dacă vom cădea în pretenții.
În drept, se invocă dispozițiile art.60 și următoarele,C.procedură civilă, precum și toate actele normative și normele juridice enunțate.
Examinând actele și lucrările dosarului,
instanța reține că reclamantul M.
R. a achiziționat un autoturism second-hand marca Audi dintr-un stat membru UE (Germania), pentru înmatricularea căruia a fost nevoit să achite cu titlu de taxă pe poluare suma de 2.769 lei, conform chitanței seria TS6 nr.0773160/_ (f.4), sumă ce nu i-a fost restituită.
Examinând fondul cauzei, instanța a reținut că este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și care reclamă analizarea normelor de drept intern incidente prin prisma compatibilității cu dreptul comunitar este aceea că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr- un stat membru al uniunii europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune.
Ulterior, reclamantul a solicitat organului fiscal ca această taxă să-i fie restituită, însă i s-a comunicat că a fost încasată legal.
Tribunalul reține că România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, iar dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României prevăd că legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, alin. 4 din același articol stipulând că jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul art. 110 din TFUE prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la art. 110 din TFUE precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
De asemenea, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nadasdi si Ilona Nemeth, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindrii, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporată într-un autovehicul național similar (a se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Din preambulul actului normativ rezultă că taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
În sensul celor reținute, este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.
În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între
vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.
În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a amintit că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Deci, art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În urma analizei conținutului Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin disp. OUG nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în MO, partea I- a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu disp. art. 110 din TFUE, se constată că aceasta are aplicabilitate, directă și obligatorie, în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili în intervalul_ -_ .
De asemenea, având în vedere conținutul ierarhic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și cel în vigoare începând cu data de_, respectiv modificarea intervenită prin Legea nr. 329/2009, publicată în MO partea I-a nr. 761/2009, se constată că hotărârea pronunțată în cazul Tatu poate fi reținută ca fiind aplicabilă și în
acele cauze în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de _
.
Așa cum a stabilit în mod constant CJUE, în propria sa jurisprudență, o hotărâre preliminară este obligatorie pentru instanța națională care a solicitat aceasta. Curtea a mai decis că "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză"; (C 52/76, Benedettic.Munari).
Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată, astfel că o va admite conform dispozitivului prezentei sentințe (cu precizarea că dobânda legală se calculează conform art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000, art.1, art.3 din OG nr. 13/2011, art.1535 din Legea nr.287/2009 - impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat). Acordarea dobânzii legale este de natură să acopere folosul nerealizat de reclamanta prin faptul că este lipsită de suma care trebuie să-i fie restituită, fundamentul obligării pârâtei la plata acesteia aflându-se în culpa pârâtei constând în fapta de a nu aplica cu prioritate normele comunitare, atunci când dispozițiile legale interne vin în contradicție cu acestea.
Instanța va respinge cererea privind anularea deciziei privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, nr.24640/2010, emisă de către A.
F. P. Sîngeorz-B., ca fiind inadmisibilă, întrucât, potrivit art. 41 C.pr.fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. În speță se constată că înscrisul a cărui anulare se solicită nu întrunește caracteristicile enunțate anterior pentru a putea fi calificat drept un act administrativ fiscal, întrucât acesta nu este emis de către organul fiscal competent cu scopul stabilirii, modificării sau stingerii drepturilor și obligațiilor fiscale, reflectând doar modalitatea de calcul a taxei de poluare solicitată a fi achitată.
Pe cale de consecință, față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și dispozițiile art. 60 C.pr.civ., art. 1 alin. 1 și art. 5 alin.1 din OUG nr.50/2008 care dispun că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M.
, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului";, taxă care se calculează de autoritatea fiscală competentă, conform art. 7 din același act normativ "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, realizându-se de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală";, rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit dispozițiilor OG nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxa de poluare este A. F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008 - "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ";, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.
P. Sîngeorz-B., conform dispozitivului prezentei sentințe.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, instanța va obliga pârâta și chemata în garanție să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 454,30 lei, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat (f.38,39).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. R., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. Sîngeorz-B. și în consecință:
-respinge cererea de anulare a deciziei privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule nr. 24640/2010, emisă de A. F. P. Sîngeorz-B. ca fiind inadmisibilă.
-obligă pe pârâta A. F. P. Sîngeorz-B., să restituie reclamantului suma de 2.769 lei reprezentând taxă de poluare și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de A. F. P. Sîngeorz-B. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., și obligă chemata în garanție să restituie reclamantului suma de 2.769 lei reprezentând taxă de poluare și să plătească acestuia dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.
-obligă pe pârâta A. F. P. Sîngeorz-B. să plătească reclamantului suma de 454,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
-obligă pe chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească reclamantului suma de 454,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. R. M.
Red/dact G.A./R.M.
_
