Sentința civilă nr. 14794/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 14794/2013

Ședința publică de la 31 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE I. N. B.

Grefier L. B.

S-a luat spre examinare cauza din Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul R. M. în contradictoriu cu pârâta A.F.P. mun. C. -N., în prezent Adm. J. AFP C., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.

P. edura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 octombrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul R. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. C. - A. F. P. C., în prezent Adm.

J. AFP C. și A. F. PENTRU M., ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună anularea actelor administrative fiscale emise cu ocazia achitării taxei de poluare, restituirea sumei de 5.381 lei reprezentând taxă de poluare, achitată în data de_ prin chitanța nr.7689035 la AFMP C. -N.

, pentru înmatricularea autoturismul marda Mercedes Benz, tipul C Sprinter 211 CDI, cu nr. de identificare WDB9026621R335338, actualizată cu rata dobânzii legale de la data achitării și până la data restituirii efective a debitului, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de_, a achiziționat un autoturism marca Mercedes Benz, tipul C Sprinter 211 CDI, cu nr. de identificare WDB9026621R35338, care a fost înmatriculat într-un stat membru al U.E., respectiv în Germania, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat la plata sumei de 5.381 lei, reprezentând taxa de poluare, sumă pe care a achitat-o la AFP C. -N., cu chitanța nr. 7689033 la data de _

. La data de_ a solicitat pârâtei restituirea taxei, însă pârâta nu a dat nici un răspuns solicitării sale.

Consideră reclamantul că, refuzul pârâtei de restituire a taxei este în contradicție cu normele comunitare și dispozițiile art. 110 alin.1 TFUE (fostul art. 90 (1) din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene, care interzice orice discriminare în ceea ce privește libera circulație a bunurilor. Mai arată reclamantul că prin instituirea acestei taxe este încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, în condițiile în care sunt obligați la plata acestei taxe doar cetățenii care achiziționează un autoturism rulat dintr-un alt stat comunitar, nu și cei care achiziționează autoturisme similare, dar de pe teritoriul României. Taxa depoluare nu este și nici nu poate fi considerată ca fiind o taxă de mediu, întrucât o asemenea taxă ar presupune aplicarea unor criterii echitabile pentru toți posesorii de autovehicule, indiferent de modul de dobândire sau locul dobândirii din spațiul comunitar, în funcție de gradul de poluare al autovehiculului. Pe piața din România se tranzacționează autoturisme similare cu norme de poluare Non EURO, EURO1, sau EURO2, fără plata vreunei taxe de poluare, astfel încât această taxă nu poate fi considerată ca fiind o una de mediu. Obligarea proprietarului la îndeplinirea unor formalități suplimentare, respectiv plata unei taxe de poluare în România, condiționează exercitarea dreptului de folosință asupra autoturismului, în contradicție cu normele de drept comunitar referitoare la libera circulație a mărfurilor. Taxa de poluare este contrară și practicii CJCE. Mai mult în prezent Comisia Europeană a demarat procedura de infrigement pe baza OUG 218/2008 respectiv cuantumul prea mare al taxei coroborat cu scutiri acordate industriei auto autohtone.

Pârâta A. F. P. C. -N. nu a formulat întâmpinare.

În drept a invocat disp. art. 148 din Constituția României, art. 110 din TUE, Legea nr. 554/2004.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Pe fond reține că reclamantul a achiziționat, la data de_, un autoturism marca Mercedes Benz tipul C Sprinter 211 CDI, cu nr. de identificare WDB9026621R335338, care a fost înmatriculat într-un stat membru al U.E., respectiv în Germania, (f.9, 14-17, 19-20). Pentru înmatricularea în România a autoturismului a fost obligat să achite sumă de 5.381 lei, pe care a achitat-o la AFP C. -N. cu chitanța nr. 7689035/_ . (f.13). Considerând nelegală perceperea acestei sume, reclamantul a solicitat restituirea taxei, însă pârâta nu a

dat nici un răspuns solicitării sale, context în care a formulat prezenta acțiune.

Taxa de poluare a fost percepută sub incidența OUG 50/2008 în forma inițială.

Ca atare, legalitatea refuzului de restituire și legalitatea dreptului pretins de reclamant trebuie examinat prin prisma prevederilor OUG 50/2008 în forma sus indicată.

Astfel, OUG nr. 50/2008 în forma inițiala stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul apreciază că în speță sunt încălcate dispozițiile art. 25,28,30, 110 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.

Astfel, în data de_, s-a pronunțat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. împotriva României, respectiv în cauza C-402/09 referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O.U.G. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, în speță cu dispozițiile art. 110 din TFUE, și s-au dispus următoarele:

"Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.";

Apreciem că, în baza principiilor supremației dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al dreptului comunitar, hotărârea preliminară sus menționată este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și al actului comunitar în cauză iar această obligativitate a fost stabilită în mod constant de jurisprudența CJUE -, spre exemplu C 52/76, Benedetti c. Munari și rezultă și din dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României.

Pentru aceste argumente apreciem că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, încalcă prevederile art. 110 din Tratatul de Institute a Comunităților Europene.

Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 110 din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxa și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.

În consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se crează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art. 110 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art. 110 trebuie înlăturată de la aplicare.

Concluzionăm că norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 din Tratatul CE. Astfel, exista atât o discriminare intre autoturismele second-hand înmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, exista și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor

produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de libera circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Exista desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.

În ceea ce privește dobânda pretinsă și cuantumul ce poate fi acordat este de remarcat că reclamantul a solicitat acordarea dobânzii legale. Tribunalul apreciază că în speță se poate acorda dobânda legală întrucât perceperea taxei din speță cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun aceasta fiind obligată să repare întreg prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță. Ca atare în temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este îndreptățit la plata dobânzii legale în materie civilă de la data plății taxei din speță și până la data restituirii sale integrale.

Având în vedere considerentele mai sus, tribunalul, în baza art. 8,18 din Legea 554/2004 și a prevederilor anterior menționate, va admite în parte acțiunea formulată față de pârâta Adm. J. AFP C., urmând a obliga pârâta la restituirea sumei de 5.381 lei cu titlu taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la achitarea efectivă a debitului.

Având în vedere prevederile art. 1 din OUG nr. 50/2008, potrivit cărora sumele achitate cu titlu de taxă de poluare constituie venit la bugetul F. pentru

M. și se gestionează de către acesta, dar ținând seama de faptul că nu s-au statornicit raporturi juridice directe între reclamant și pârâta de rândul 2, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamant față de pârâta A. F. pentru

M. .

În baza art. 274 C.pr.civ., instanța va obliga pârâta căzută în pretenții să plătească în favoarea reclamantei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, în sumă de 39,3 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul R. M. , cu domiciliul în C. -N., str. I. Mihalache nr. 3, ap. 4, jud. C., cu sediul procesual ales la sediul profesional al Cab. de avocatură M. Văideanu situat în C. -N., B-dul 21 D. 1989 nr. 38/1, jud. C. față de pârâta A. F. P. C. -N., în prezent ADM. J. AFP C., cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr.19, jud. C. și, în consecință:

Respinge acțiunea față de pârâta A. F. pentru M., cu sediul în

  1. , S. I. nr.294, corp A, sector 6 B. .

    Obligă pârâta A.F.P. C. -N., în prezent Adm. J. AFP C., să restituie reclamantului suma de 5.381 lei cu titlu taxă de poluare nedatorată, cu dobânda legală începând cu data de_ și până la achitarea efectivă a debitului.

    Obligă pârâta A.F.P. C. -N., în prezent Adm. J. AFP C., să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

    Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .

    PREȘEDINTE GREFIER

    1. N. B. L. B.

Red. 5 ex./I.N.B./D.M.

_

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 14794/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare