Sentința civilă nr. 15214/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI F., DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Civilă Nr. 15214/2013 Ședința publică de la 18 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. G. C.
Grefier C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant H. M. CU DP A. și pe pârâta A. FIN. TELOR PUBLICE G., chemata în garanție A. F. P. M. B., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată atât la prima, cât și la cea de-a doua strigare, lipsa părților.
P. edura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri.
Tribunalul, ia act de H.G. nr.520/2013 privind reorganizarea și funcționarea Agentiei Naționale de Administrare F., act normativ prin care s-a schimbat denumirea pârâtei în S.
F. municipal G., motiv pentru care dispune modificarea mențiunilor corespunzătoare în sistemul Ecris.
În temeiul art.167 alin. 1 Cod pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, și, apreciind că la dosar se află suficiente probe pentru justa soluționare a acesteia, o reține în pronunțare pe
exc epția inadm isibilității
și pe fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ și precizată, reclamanta H.
M. a solicitat obligarea pârâtei A. Finanțelor Publice a municipiului G. (S. F. municipal G. ) să îi restituie suma de 4429 lei, reprezentând taxa pentru emisii poluante provenite de la autovehicule achitată în vederea înmatriculării definitive a unui autoturism pe numele său, cu dobânda legală în materie fiscală aferentă de la data achitării taxei si până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, citând și practică națională și europeană relevantă.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus copii ale următoarelor înscrisuri: chitanța care atestă plata taxei de poluare, cartea de identitate a autoturismului, dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în spațiul UE, corespondență purtată cu AFP G. (S. F. municipal G. ), alte înscrisuri relevante.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta A. Finanțelor Publice a municipiului G. (S. F. municipal G.
) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, invocând excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât taxa a cărei restituire se solicită a fost achitată ulterior datei de_ când erau în vigoare dispozițiile inițiale din cuprinsul Legii nr.9/2012.
Pe fondul cauzei a precizat faptul că reclamanta nu are un drept de restituire a taxei care să fie protejat de lege. Aceasta deoarece, în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/2012 reclamantul are dreptul de a solicita doar restituirea diferenței rezultate din taxa plătită și taxa pentru emisii poluante.
Pârâta a formulat c erere de ch em ar e în gar anție
a Administrației F. pentru M. în considerarea faptului că potrivit art.1 al.1 din OUG nr.50/2008, această taxă constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M. în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
În ceea ce privește excepția inad mis i bilități i
invocată de pârâta A. Finanțelor Publice a municipiului G. (S. F. municipal G. ), care se impune a fi analizată cu prioritate conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite cu ocazia recursului în interesul legii promovat s-a statuat faptul că "P. edura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod";, iar această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pe de altă parte, aplicarea Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule care a abrogat OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendată prin Ordonanța de Urgență nr. 1/2012, în vigoare din data de_ .
De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa de poluare încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 ianuarie 2012 și taxa de emisii poluante ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Pentru toate acestea, se impune respingerea excepției.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta a achiziționat un autoturism marca Volkswagen, cu nr. de identificare WVWZZZ1KZ7M303893, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat, în temeiul Legii nr. 9/2012, o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în cuantum de 4429 lei la AFP G. (S. F. municipal G. ), la data de_ .
Ulterior, reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă. Prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat-
o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul Român, s-a decis că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de
ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 TFUE, o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de_ .
Urmare a pronunțării cauzei I. T. c. Statul Român, sus menționată, a fost adoptată de legiuitorul român Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de_ .
Cu toate acestea, la data de_ a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență nr.1/2012, care, pentru evitarea dificultăților de ordin tehnic ce ar putea apărea, a suspendat
până la data de 1 ianuar ie 2013
aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012.
Având în vedere acestea, urmează că pretenția pârâtei de achitare a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu avea la momentul achitării un temei legal, iar prezenta cerere de restituire a taxei achitate este întemeiată.
În ceea ce privește dobânda fiscal ă
pretinsă, tribunalul apreciază că în speță se poate acorda doar dobânda legală întrucât perceperea taxei cu încălcarea prevederilor dreptului comunitar reprezintă o faptă ilicită ce atrage răspunderea pârâtei în condițiile dreptului comun, aceasta fiind obligată să repare întregul prejudiciul suferit de reclamant și fiind totodată pusă în întârziere încă de la data săvârșirii faptei ilicite, adică de la data încasării sumei din speță.
În acest sens, în cauza Irimie, analiza Curții s-a circumscris exclusiv stabilirii "dacă dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe";. Atât din considerentele instanței de trimitere, cât și din considerentele Curții rezultă,
așadar, pe de o parte, că nu s-a pus în discuție natura dobânzii la care persoanele ar avea dreptul, prin prezentarea celor două modalități alternative prevăzute de dreptul intern pentru acoperirea prejudiciilor - dobânda în materie fiscală și dobânda în materie civilă și comercială
-, iar pe de altă parte, că analiza respectării principiilor echivalenței și efectivității s-a făcut de către Curte prin raportare exclusivă la procedura reglementată de dispozițiile art. 124 raportat la art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
La punctul 23 din hotărâre, Curtea stabilește că "în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune
acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctele 27 și 28, precum și jurisprudența citată)
";.
Din perspectiva principiului efectivității, trebuie analizat care este dobânda legală (cea stabilită în materie fiscală sau cea stabilită în materie civilă și comercială) care ar răspunde cel mai bine exigențelor acoperirii efective a pierderilor suferite, fără să dea naștere însă unei îmbogățiri fără just temei.
Astfel, Curtea a subliniat că "acest principiu impune ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă drept efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată (…)"; (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 29).
Din acest punct de vedere, deosebit de relevante sunt și considerentele Curții prin care s-a subliniat că "Astfel cum rezultă dintr-o jurisprudență constantă, în situația existenței unei norme de drept incompatibile cu dreptul Uniunii direct aplicabil, instanța națională este obligată să înlăture aplicarea respectivei norme naționale, având în vedere că această obligație nu limitează puterea instanțelor naționale competente de a aplica, dintre diversele procedee din ordinea juridică internă, pe cele care sunt adecvate pentru protecția drepturilor individuale conferite de dreptul Uniunii (în acest sens a se vedea în special Hotărârea din 27 octombrie 1993, van Gemert Derks, C 337/91, Rec., p. I 5435, punctul 33, Hotărârea din 22 octombrie 1998, IN. CO. GE. 90 și alții, C 10/97-C 22/97, Rec., p. I 6307, punctul 21, și Hotărârea din 19 noiembrie 2009, F. iak, C 314/08, Rep., p. I 11049, punctul 83)";.
Prin perspectiva celor expuse și reținând că dobânda legală în materie civilă întrunește cerințele de echivalență și efectivitate, tribunalul va acorda doar dobânda legală, iar nu și cea fiscală solicitată de reclamantă în principal.
Având în vedere considerentele mai sus expuse și faptul că, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, taxa de emisii poluante achitată de reclamant s-a constituit venit la bugetul
F. pentru mediu, în temeiul art. 60 și urm din codul de procedură civilă se va admite și
cerer ea d e ch em ar e în gar anț ie
a Administrației F. pentru M., care va fi obligată să plătească pârâtei suma de 4429 lei reprezentând taxa de emisii poluante, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta la plata sumei de 539,30 lei reprezentând cheltuieli de j udecată
.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta
M.,
cu domiciliul procesual ales în C. -N., Calea D. nr.97, ap.15, jud. C., în contradictoriu cu pârâta A. Finanțelor Publice a municipiului G. (S. F. municipal G. ),
cu sediul în G., str. A. nr.63, jud. C., astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 4429 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu dobânda legală în materie civilă de la data plății până la restituirea integrală a taxei.
Respinge cererea de acordare a dobânzii fiscale.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. Finanțelor Publice a municipiului G. (S. F. municipal G. ) în contradictoriu cu A. F. pentru M. , cu sediul în B. S. I. nr.294, corp A, sector 6.
Obligă pe chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească pârâtei suma de 4429 lei, reprezentând taxa pentru emisiile poluante, cu dobânda legală în materie civilă de la data plății și până la restituirea integrală a taxei.
Obliga pârâta la plata sumei de 539,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte,
G. C.
Grefier,
C. -A. B.
Red.AGC/tehn.MG 5 ex. _
