Sentința civilă nr. 15219/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 15219/2013

Ședința publică de la 18 Noiembrie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE A. R.

Grefier G. B. P.

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant P. O. A. CU DP A. și pe pârât A. F. P. A

M. C., J. C., având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare

La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților atât la prima strigare ,cât și la a doua strigare.

P. edura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care :

Instanța constată că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare ,astfel că reține cauza in pronunțare în baza probelor de la dosar.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamantul P. O. A. a solicitat obligarea pârâtei A. F. P. a M. C. -N. să îi restituie suma de 11627 lei, reprezentând taxa specială achitată în vederea primei înmatriculări a unui autoturism pe numele său, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei si până la data restituirii efective.

În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt

neconforme cu normele europene în materia taxării, citând și practică națională și europeană relevantă.

Cererea a fost legal timbrată.

Pârâta A. F. P. a municipiului C. -N. nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:

Reclamantul a achiziționat un autoturism pentru înmatricularea în România a achitat la data de_ o taxă în cuantum de 11627 lei.

Reclamantul solicită acum restituirea acestei taxe.

Pe fondul cauzei, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de_, ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 110/2006, în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe.

Din prevederile art.2141- art. 2143Cod fiscal rezultă că la momentul achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamant, taxa era datorată doar

pentru autoturismele noi și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare ori în alte state și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ulterior revândute. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe era determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal.

În primul rând, trebuie menționat că, nefiind vorba despre o achiziție intracomunitară de bunuri, nu sunt aplicabile prevederile art. 90 par. 1 din Tratatul Comunității Europene (actualul art. 110 din TFUE).

Apoi, aspectul indicat de reclamant drept discriminatoriu este acela că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, creându-se astfel un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele noi, de producție internă, înmatriculate pentru prima dată în țara noastră.

Tribunalul apreciază, însă, că discriminare poate exista doar între produse similare, mai concret dacă reglementarea incidentă ar fi scutit de la plata taxei de primă înmatriculare autovehiculele noi importate din alte state, în detrimentul celor produse pe teritoriul țării. Or, obligația de plată a taxei cu ocazia primei înmatriculări revenea oricărui cumpărător de autovehicule noi, fără a se face niciun fel de diferențiere pe criterii de proveniență.

Pentru aceasta, întrucât taxa nu are drept efect încurajarea achiziționării de autoturisme noi de import, în defavoarea celor de producție internă, tribunalul apreciază că în speță nu a existat discriminare și în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 va respinge prezenta cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. O. A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Tehei L. din C. -N., str. A. nr. 42, jud. C., în contradictoriu cu pârâta

  1. F. P. a M. C. -N., cu sediul în C. -N., P-ța A. I.

    , nr.19, jud. C. .

    Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 18 Noiembrie 2013.

    Președinte,

    1. R.

Grefier,

G. B. P.

Red.AR Tehnored.VAM 4 ex./_

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 15219/2013. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare