Sentința civilă nr. 1532/2013. Contencios. Despăgubire
Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1532/2013
Ședința publică din data de 12 septembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător GREFIER: E. M. -M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta R. I. F. împotriva pârâtei A.
F. P. a orașului B.
, având ca obiect despăgubire - restituire taxă poluare.
Cauza s-a judecat în fond la data de 2 septembrie 2013 când, tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 12 septembrie 2013.
T R I B U N A L U L,
Deliberând constată,
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul R. I. F. a chemat în judecată pe pârâta A. F. P. B. solicitând obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare de 997 lei, a dobânzii legale aferente sumei, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamanta a achiziționat din spațiul UE, un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea autoturismului în circulație în România a fost nevoit să achite taxa de poluare în cuantum de 3592 lei, potrivit ordinului de plată din_ .
Prin cererea înregistrată la sediul pârâtei reclam. a solicitat restituirea taxei achitate, dar prin răspunsul comunicat s-a refuzat restituirea acestei taxe motivat de faptul că, taxa de poluare pentru autovehicule s-a instituit prin OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare și ca atare taxa s-a încasat legal și nu poate fi restituită.
Refuzul restituirii este nelegal și se impune obligarea pârâtei să restituie taxa mai sus arătată cu dobânda legală aferentă prin prisma disp. art. 148 din Constituția României, coroborate cu disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene, a cărui stat membru este și România din_, conform legii nr. 157/2005 de ratificare a tratatului de aderare.
S-a învederat faptul că legislația internă (O.U.G. nr.50/2008) nu este compatibilă cu prevederile legislației comunitare., așa cum s-a constatat în cauza Tatu vs. România, de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 207 alin. 1 din O.U.G. 92/2003, art. 148 din Constituția României, art. 90 Tratatul Comunității Europene, disp. O.U.G. nr. 50/2008 și art. 1075 și următoarele cod civil .
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 14).
Pârâta, legal citată, nu s-a prezentat în instanță prin reprezentant, însă prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 10) în numele său de Direcția Generală a F. P.
B. -Năsăud
a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
S-a subliniat că taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și în Normele metodologice de aplicare.
Taxa pe poluare se plătește, conform art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, iar scopul final este îmbunătățirea calității aerului și încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară.
Existența unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare achitată de reclamant.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale până la data restituirii efective s-a arătat că art. 9 din O. G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligațiile bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar prevede că "dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice.
Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal. Conform capitolului 1 pct. 1 și urm. din Ordinul nr. 1899/2004 restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal.
În privința cheltuielilor de judecată s-a arătat că nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată, pârâta nefiind în culpă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 - 118 C.proc.civ., O.U.G. 50/2008 și O.G. 92/2003.
Prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă
(f. 12) s-a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru M. și obligarea chematei în garanție la plata sumei solicitată de reclamant și a cheltuielilor de judecată în ipoteza admiterii acțiunii principale.
În motivare s-a arătat că entitatea care încasează taxa este pârâta, însă destinatarul sumelor încasate este A. F. pentru M., conform art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008. OG nr.
92/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține
faptul că reclamantul a cumpărat din Germania (tara membra UE) un autovehicul second-hand pentru înmatricularea căruia a fost necesar să achite taxa de primă înmatriculare în sumă totală de 977 lei, conform chitanței seria TS2A nr. 5693427 din data de_ așa cum atestă adeverința depusă în copie la fila 4 .
La data achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamant, pentru un autovehicul care a fost înmatriculat anterior într-un alt stat al UE, erau în vigoare
prevederile art. 2141 - 2143din Legea nr. 571/2003, în temeiul cărora a și fost percepută taxa în discuție.
Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența dispozițiilor art. 148 alin. 2 și 4 raportat la art. 11 din Constituția României și analizarea dispozițiilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene invocat de reclamant.
Conform art. 148 alin. 2 din Constituția României, "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul privind aderarea la Uniunea Europeană).
Potrivit alin. 4 al art. 148 din Constituție, autoritatea judecătorească (alături de Parlament, Președintele României și Guvern), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2), iar prin dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituție, Statul Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne ale Statului Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv_ .
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art. 110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne. Totodată, conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată Nádasdi și Németh unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea
reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Prin urmare, aplicând dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii, tribunalul constată că dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal, începând cu data de_, contravin dispozițiilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate
"produselor altor State membre"; și "impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene și cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a României.
În conformitate cu prevederile art. 2141din Codul fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România, indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.E.
În acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prevederile art. 90 paragraf 1 din tratat și care trebuie respectate și de către Statul Român.
Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminator pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, nu se percepe o asemenea taxă.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère
danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită, ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă și integrală reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Prin urmare, odată cu restituirea sumei achitate se impune și plata dobânzii legale aferente sumei încasate de pârâtă, cu începere de la data încasării -_ și până la data plății efective, calculată în baza OG nr. 9/2000 în vigoare până la data de_, respectiv conform OG nr. 13/2011 aplicabilă potrivit art. 19 din 1 octombrie 2011.
În baza considerentelor reținute și a prevederilor legale mai sus invocate, tribunalul va admite acțiunea civilă formulată împotriva administrației financiare și în consecință va obliga pârâta să restituie reclamantei suma de 997 lei achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare; va obliga pârâta să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 997 lei începând cu data achitării sumei și până la restituirea efectivă.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei A. F.
P. B., tribunalul o va obliga să plătească reclamantei suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Întrucât taxa specială s-a achitat cu titlu de taxă de primă înmatriculare, în temeiul dispozițiilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003, așa cum rezultă din adresa nr. 440/2011 (f. 4) și nu cu titlu de taxă de poluare, în baza OUG nr. 50/2008, cererea de chemare în garanție formulată nu este întemeiată, întrucât numai taxa de poluare se plătește, conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 și art. 5 alin. 1 și 3 din OUG nr. 50/2008, într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, care gestionează aceste sume.
Dat fiind faptul că taxa de primă înmatriculare constituie venit la bugetul de stat și nu la bugetul fondului pentru mediu, în sarcina chematei în garanție nu poate exista o obligație de restituire a sumei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea formulată de reclamantul R. I. F. , domiciliat în B. str. Bobîlna nr.2 sc.1 ap.1, jud. B. -Năsăud, cu domiciliul procesual ales în B. str. Al. Odobescu nr. 7 jud. B. -Năsăud, la sediul mandatarului av. Bora A., împotriva pârâtei A. finanțelor publice B. , reprezentată de DGFP B. - Năsăud, cu sediul în B., strada 1 Decembrie nr. 6, județul B. -Năsăud, și în consecință:
- obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 997 lei, încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, și să plătească dobânda legală la această sumă de la data achitării taxei -_ și până la restituirea efectivă a sumei datorate.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 39,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta
A. finanțelor publice B. împotriva chematei în garanție A. fondului pentru mediu B., cu sediul în B., Splaiul Independenței nr. 294 Corp A, sector 6.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 12 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
I. C. | E. | M. | M. |