Sentința civilă nr. 1539/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1539/2013
Ședința publică din data de 12 septembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător GREFIER: E. M. -M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul C. R. -L. împotriva pârâtei A.
F. P. a municipiului B.
, având ca obiect despăgubire - restituire taxă emisii poluante.
Cauza s-a judecat în fond la data de 2 septembrie 2013, concluziile părții prezente fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L,
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamantul C. R. L. a chemat în judecată a chemat în judecată pe pârâta A.
F. P. B.
solicitând obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în cuantum de 2332 lei, și dobânda legală aferenta acestei sume, calculată de la data achitării ei și până la data de_, iar începând de la această dată și până la restituirea integrală a sumei, potrivit prevederilor art. 124 coroborate cu art. 70 din Codul de procedură fiscală, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale .
În subsidiarul petitului nr. 2 s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data achitării sumei percepute cu titlu de taxă de poluare și până la restituirea efectivă, în ambele variante cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamantul a achiziționat din spațiul UE, un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea autoturismului în circulație în România a fost nevoit să achite taxa de poluare în cuantum de 2332 lei, potrivit chitanței din_ .
Reclamantul a învederat că taxa a fost percepută în mod nelegal și se impune obligarea pârâtelor să restituie taxa mai sus arătată cu dobânda legală aferentă prin prisma disp. art. 148 din Constituția României, coroborate cu disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene, a cărui stat membru este și România din_, conform legii nr. 157/2005 de ratificare a tratatului de aderare.
S-a învederat faptul că legislația internă nu este compatibilă cu prevederile legislației comunitare., așa cum s-a constatat în cauza Tatu vs. România, de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
În drept s-au invocat dispozițiile art.11, art 148 din Constituția României, Tratatul de adresare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Legea
nr.554/2004, Codul de procedură fiscală, OG 9/2000 coroborat cu OUG 13/2011, art. 274 din Codul de procedură civilă.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 16).
Pârâta, legal citată, a depus la dosar întâmpinare (f. 8), prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate și în consecință menținerea actelor administrative atacate, precum și a taxei pe poluare achitată de reclamant ca fiind legal percepută și încasată.
S-a subliniat că taxa achitată a fost stabilită de către organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și în Normele metodologice de aplicare.
Taxa pe poluare se plătește, conform art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, iar scopul final este îmbunătățirea calității aerului și încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară.
Autovehiculul achiziționat de către reclamant s-a înmatriculat pentru prima oară în România; autovehiculul nu a fost înmatriculat temporar în România; taxa pentru emisiile poluante a fost achitată de către reclamant, care a și înmatriculat autovehiculul; autovehiculul achiziționat și înmatriculat de către reclamant nu a intrat în categoria autoturismelor și autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata taxelor. Ca urmare, rezultă în mod evident că autovehiculul înmatriculat de către reclamant, era supus aplicării și plății taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Existența unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare achitată de reclamant.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale până la data restituirii efective s-a arătat că art. 9 din O. G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligațiile bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar prevede că "dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice.
Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal. Conform capitolului 1 pct. 1 și urm. din Ordinul nr. 1899/2004 restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal.
În ceea ce privește solicitarea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, s-a precizat că art.9 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar prevede: "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice."
În privința cheltuielilor de judecată s-a arătat că nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată, pârâta nefiind în culpă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 - 118 C.proc.civ., O.U.G. 50/2008 și O.G. 92/2003.
Prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă (f. 12) s-a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru M. și obligarea chematei în garanție la plata sumei solicitată de reclamant și a cheltuielilor de judecată în ipoteza admiterii acțiunii principale.
În motivare s-a arătat că entitatea care încasează taxa este pârâta, însă destinatarul sumelor încasate este A. F. pentru M., art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008. OG nr.
92/2003.
Chemata în garanție, legal citată, nu și-a delegat reprezentant în instanță și nu a formulat apărări scrise la dosar.
Ulterior, reclamantul și-a precizat cererea (f.29) solicitând în principal obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale de la data achitării sumei de solicitate a fi restituită, și până la restituirea efectivă, iar în subsidiar obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru același interval.
În motivare s-au invocat statuările CJUE din cauza Irimie c. România, respectiv încălcarea de către pârâtă a prevederilor art. 110 din TFUE.
Analizând actele și lucrările dosarului
, tribunalul reține faptul că în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizând forma inițială a OUG 50/2008 respectiv C-263/10 vizând forma OUG nr. 50/2008 după data de_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu, respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit că articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C- 263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 trebuie să se rețină că reglementarea națională în vigoare la data plății taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune așadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant cu chitanța seria TS5 nr.0436916 din data de_ (f.17) pentru înmatricularea autoturismului achiziționat dintr-un alt stat membru UE ( Germania) nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.proc.fisc), considerent pentru care se impune restituirea acesteia. Dovada înmatriculării anterioare a autoturismului într-un stat membru UE s-a depus la fila 23 din dosar.
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită, ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume. Numai astfel se poate concepe o justă și integrală reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într- o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
În privința cuantumului dobânzii, instanța apreciază că nu pot fi aplicate prevederile art. 124 C.proc.fisc., în condițiile în care neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual. Singura dobândă care poate fi acordată este cea legală, reglementată de OG nr. 9/2000 aplicabilă până la data de 1 octombrie 2011, respectiv de OG nr. 13/2011 incidentă potrivit art. 19 din 1 octombrie 2011.
Dobânda legală se datorează de la momentul plății sumei și până la restituirea efectivă. În sprijinul acordării dobânzii fiscale nu pot fi reținute considerentele CJUE în cauza M. Irimie C-565/11, întrucât instanța europeană nu a fost sesizată în privința naturii dobânzii, ci doar cu privire la momentul de la care începe să curgă dobânda. Instanței europene i s-a solicitat exclusiv interpretarea dreptului Uniunii în raport cu un regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei respective, fără a i se cere vreo interpretare privind natura dobânzii (legale sau fiscale). De altfel, în cauza amintită, instanța europeană a reținut că în absența unei reglementări a Uniunii,
revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi
Prin urmare, odată cu restituirea sumei achitate se impune și plata dobânzii legale aferente sumei încasate de pârâtă, cu începere de la data încasării -_ și până la data plății efective, calculată în baza OG nr. 9/2000 în vigoare până la data de_, respectiv conform OG nr. 13/2011 aplicabilă potrivit art. 19 din 1 octombrie 2011.
În baza considerentelor reținute și a textelor legale evocate, tribunalul va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamant împotriva administrației financiare și în consecință va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 2332lei, încasată cu titlu de taxă de poluare, și să plătească dobânda legală la această sumă de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă a sumei datorate. Se va respinge cererea de acordare a dobânzii fiscale.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtei, tribunalul o va obliga să plătească reclamantului suma de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, justificat cu chitanța depusă la fila 35 din dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 și art. 5 alin. 1 și 3 din OUG nr. 50/2008 taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, se plătește de către contribuabil într- un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, care gestionează aceste sume.
Având în vedere faptul că în final sumele achitate cu titlu de taxă de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu, în baza dispozițiilor art. 60 C.proc.civ., tribunalul va admite chemarea în garanție formulată de pârâtă și în consecință, va obliga chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească administrației financiare pârâte suma de 2332 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda legală aferentă acesteia începând cu data achitării sumei și până la restituirea efectivă, plus cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul C. R. L. , cu domiciliul procesual ales în la mandatarul av. D. Oana A., din B. str. Alba I. nr. 4A, împotriva pârâtei A. F. P. B. , cu sediul în B., strada 1
D. nr. 6, județul B. -Năsăud și în consecință:
- obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2332 lei, încasată cu titlu de taxă de poluare și să plătească dobânda legală la această sumă de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă a sumei datorate.
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii fiscale ca neîntemeiată.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 539,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție A. fondului pentru mediu B. , cu sediul în B., Splaiul Independenței nr. 294 Corp A, sector 6 și în consecință:
- obligă chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 2332 lei, cu titlu de restituire taxă de poluare, dobânda legală aferentă acestei sume, ce se va calcula de la data achitării, până la restituirea efectivă, precum și suma de 539,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 12 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
I. C. | E. | M. - M. |
