Sentința civilă nr. 1949/2013. Contencios. Despăgubire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 1949/2013 Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: L. M. V. ,Judecător
GREFIER: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S. I. C. L. SA în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. A M. B., și chemata în garanție A. F. PENTRU M., A.
F. P. A M. B. PENTRU C. M., având ca obiect despăgubire restituire taxă poluare împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care .
Cauza a rămas în pronunțare la data de 29 octombrie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată: | ||
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC I. C. | L. | "; SA |
cu sediul în B. a chemat în judecată pe pârâta A. F. | P. | B. |
solicitând: anularea actului administrativ decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule cu nr. 48 din data de_ ; restituirea sumei înscrise în act, în valoare de 2961 lei, achitată cu ordinul de plată nr. 5371 din data de_, plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei până la momentul restituirii ei, cu cheltuieli de judecată, conform disp. art. 274 Cod procedură civilă.
În motivare reclamanta SC";I. C. L. ";SA B. a arătat că a plătit, taxa de poluare în sumă de 2961 lei către A. F. P. a municipiului B. pentru un autoturism marca OPEL, tip_ BI/_ RA, categoria auto M1, norme de poluare E3, serie șasiu WOLOTGF3522248985, nr. de omologare ACPL153E11C78E3, an de fabricație 2002, data primei înmatriculări fiind_ .
Reclamanta a precizat că a urmat procedura antejudiciară, prin depunerea la A.
F. P. a M. B. a plângerii din data de_ .
Menționează că autoturismul în cauză a fost cumpărat din Comunitatea Europeană, fapt pentru care este esențial ca taxa specială să nu fie percepută pentru autoturisme deja înmatriculate. Se apreciază de reclamantă că perceperea taxei și condiționarea înmatriculării în România a unui vehicul de plata taxei este contrară normelor comunitare.
În esență se susține că perceperea taxei de poluare încalcă principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne atât timp cât pentru un
autoturism deja înmatriculat în România nu se percepe această taxă la achiziționarea vehiculelor din România, deja înmatriculate în țară.
Reclamanta mai susține că taxa de poluare pe care a plătit-o în baza disp. OUG nr. 50/2008 contravine prevederilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene ( art.
110) și art. 148 din Constituția României și că suma percepută cu titlu de taxă, în cuantumul de 2961, lei nu este datorată legal și că se impune restituirea ei.
În fine, reclamanta a solicitat ca la soluționarea cererii de chemare în judecată să se țină seama de Decizia nr. 24 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 9/2011, care a statuat pe calea recursului în interesul legii că, "Procedura de contestare prevăzută de art. 7 din OUG nr. 50/2008 raportat la art. 205 -218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile alin.1 lit. "d"; din același Cod";.
În motivarea acțiunii reclamanta a făcut referire și la decizii ale instanței europene în cauzele: Costa/Enel (4964) C.J.E și Simmenthal C-106/77.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 7, 8 din Legea nr. 554/2004, art. 148 alin.2 și alin.4 din Constituția României, art. 110 din Tratat, art. 1082, art. 1084, art. 1092 și 992-997 Cod civil, art. 117 alin.1 lit. "d"; din Codul de procedură fiscală, precum și Ordinul MEP nr.1899/_ .
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar ( f. 49).
Pârâta A. F. P. a M. B. a formulat întâmpinare ( f.23-
28) și cerere de chemare în garanție ( f. 29-30).
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta A. F. P. a M. B. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantă, pentru lipsa plângerii administrativ fiscale. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat instanței să respingă acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată, cu consecința menținerii ca legal și temeinic a actului administrativ atacat, precum și a taxei de poluare achitată ca fiind legal percepută.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâta a invocat că potrivit art. 33 Cod de procedură fiscală, coroborat cu OMFP - ANAF nr. 2224/2011,
F. P. pentru C. i M. B. -Năsăud este unitatea administrativ fiscală care administrează contribuabilul-reclamant din perspectiva coletării impozitelor și taxelor datorate bugetului general consolidat. Ca urmare, apreciind că nu există un raport juridic fiscal între reclamantă și A. F. P.
( care nu a emis actul administrativ indicat în petitul acțiunii de chemare în judecată și nici nu a încasat taxa a cărei restituire se solicită), pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pârâta a menționat că plata taxei de poluare s-a încasat prin Trezoreria B., deoarece A. F. P. pentru C. i M. B. -Năsăud este arondată la această trezorerie, neavând trezorerie proprie.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii formulate pentru lipsa procedurii administrativ fiscale, s-a arătat că decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule se circumscrie noțiunii de act administrativ fiscal, astfel cum este definit de dispozițiile art. 41/1 Cod procedură fiscală și reprezintă un titlu de creanță în lumina dispozițiilor art. 110 alin.3 Cod procedură fiscală, menționând că dreptul la
justiție al reclamantei este asigurat, însă cu respectarea prevederilor art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală. Întrucât reclamanta nu a înțeles să atace această decizie de calcul a taxei de poluare potrivit art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală pentru a-i putea fi deschisă calea jurisdicțională de atac conform art. 218 Cod procedură fiscală, contra unei decizii de soluționare a contestației în calea administrativă de atac cu privire la aceasta, pârâta a susținut că suma încasată cu titlu de taxă de poluare de la reclamantă nu mai poate fi pusă în discuție.
Raportat la aspectele relevate, pârâta a solicitat instanței să constate lipsa procedurii prealabile și implicit să dispună respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, pârâta a susținut că taxa achitată de reclamantă a fost stabilită de organele fiscale în conformitate cu dispozițiile cuprinse în OUG nr. 50/2008.
Taxa de poluare se plătește cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul.
Taxa de poluare se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și străinătate. Legea nu face nici o deosebire cu privire la vechime sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
La baza instituirii taxei de poluare a stat principiul "poluatorul plătește";, principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, precizând că 16 state membre ale Uniunii practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor.
Potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 90 din Tratatul Comunității Europene, actualmente art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare, sunt calculate pe baza unor criterii diferite.
S-a invocat că potrivit art. 6 din OUG nr. 50/2008, determinarea taxei de poluare se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică, clasificarea din punct de vedere a poluării) astfel că, conform anexei 4 a aceluiași act normativ, rezultă că determinarea se face luându-se în considerare și deprecierea autoturismului.
S-a relevat că actul normativ în baza căruia a fost percepută taxa, respectă principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabili prin omologarea tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei de poluare pentru autovehiculul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Prin urmare, pârâta a concluzionat că existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a se dispune restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare achitată de reclamantă.
În privința dobânzii legale ( pretinse prin cererea de chemare în judecată) pârâta a menționat că art. 9 din O.G. nr. 13/2011 prevede "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice";. De asemenea, Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.
Întrucât nu au fost respectate dispozițiile legale menționate, pârâta a solicitat respingerea petitului privind obligarea sa la plata dobânzilor legale.
În drept au fost invocate disp. art. 115- 118 Cod procedură civilă.
Prin cererea de chemare în garanție ( f. 29-30) formulată de pârâta A. F.
P. B. s-a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru M. și obligarea chematei în garanție la plata sumei solicitate de reclamantă, a dobânzilor pretinse de acesta precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în garanție s-a arătat că potrivit art. 5 alin.4 din OG nr. 50/2008 "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. "; și că beneficiarul sumei încasate de la reclamant este A. F. pentru M. și nu pârâta A. F. P. a municipiului B. .
S-a mai arătat că taxa de poluare plătită de reclamantă, conf. art. 1 alin.1 din OG nr. 50/2008 se constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de
F. pentru M., considerent pentru care pârâta a invocat că chemata în garanție este cea care trebuie să restituie suma plătită cu titlu de taxă de poluare și dobânzile aferente în cazul admiterii acțiunii introductive de chemare în judecată.
Pe parcursul soluționării cauzei, dată fiind "întâmpinarea"; depusă la dosar,
reclamanta și -a precizat acțiunea
, arătând că solicită introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Administrației F. P. pentru C. i M. B. -Năsăud și a arătat că dorește obligarea acestei pârâte la plata dobânzii fiscale, calculată de la data momentului perceperii taxei de poluare și până la data restituirii ei efective ( f.48).
Prin înscrisuri depuse la dosar ( f. 51-52) reclamanta a solicitat respingerea excepției inadmisibilității, invocând în apărarea sa Decizia în interesul legii nr. 24 dată în dosarul nr. 9/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție iar în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. F. P. B.
, a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a Administrației F. P. pentru C. i M. B. -Năsăud.
Județeană a F. P. B. -Năsăud, subrogată în drepturile și obligațiile Administrației F. P. pentru C. i M. B. -Năsăud, în temeiul OUG nr. 73/2013 și HG nr. 520/2013 și a dispozițiilor art. 115 - 118 Cod procedură civilă, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile formulate de reclamanta SC"; I. C. L. ";SA ( f. 54) precum și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M. (f.55).
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta A. Județeană a F. P. B.
-Năsăud a susținut că taxa achitată a fost stabilită de organul fiscal în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule și în Normele metodologice și de aplicare și a arătat în continuare după cum urmează: Taxa pe poluare se plătește, conform art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea
unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si art. 9.
Taxa pe poluare se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
Cât timp această taxă nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat, ci pentru înregistrarea acestuia în vederea punerii în circulație, aceasta nu constituie o taxă vamală în sensul prevăzut de art. 25 din Tratat, astfel că nu se poate susține încălcarea acestui text legal.
Potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, devenit art. 110 după consolidarea tratatului, este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate în baza unor criterii diferite.
CJCE a mai stabilit și că acest text de lege trebuie interpretat ca interzicând o taxă pe poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atât timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că determinarea taxei pe poluare se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4, astfel încât exigențele stipulate de CJCE sunt respectate.
Curtea Europeană de Justiție (CJCE) a arătat că o consecință a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehicule un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.
Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecința i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase nearmonizată încorporată într-un autovehicul național similar. Însă, la stabilirea taxei pe poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 se iau în calcul mai multe criterii obiective, printre care și deprecierea autoturismului.
Prin urmare, existența unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare achitată de reclamantă.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii legale până la data restituirii efective s-a arătat că art. 9 din O. G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligațiile bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar prevede că "dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice.
Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal. Conform capitolului 1 pct. 1 și urm. din Ordinul nr. 1899/2004 restituirea sumelor de la buget
se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal.
În privința cheltuielilor de judecată s-a arătat că nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată, pârâta nefiind în culpă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. O.U.G. 50/2008 și art. 110 din Tratat. Prin cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă (f. 55) s-a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru M. și obligarea chematei în garanție la plata sumei solicitată de reclamantă și a cheltuielilor de judecată în ipoteza admiterii acțiunii principale.
În motivare s-a arătat că entitatea care încasează taxa este pârâta, însă destinatarul sumelor încasate este A. F. pentru M., conform art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008.
Excepțiile invocate de pârâta A. F. B. au fost unite cu fondul cauzei la termenul de judecată din data de 09. mai 2013 ( f. 35).
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța constată că aceasta este întemeiată, întrucât între pârâta A. F. P. B. și reclamantă nu s-a stabilit nici un raport juridic fiscal, atât timp cât pârâta nu a emis decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule cu nr. 48 din data de_ și nici nu a încasat suma de bani a cărei restituire se solicită. Plata taxei la Trezoreria
a fost justificată de faptul că A. F. P. pentru C. i M.
B. Năsăud a fost arondată la această Trezorerie întrucât nu are trezorerie proprie. În condițiile arătate, instanța apreciază că pârâta A. F. P. B.
nu justifică legitimare procesuală pasivă, considerent pentru care se impune admiterea excepției cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamantă împotriva acestei pârâte, ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Instanța constată că excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâta A.
F. P. B. și argumentată de lipsa plângerii administrativ fiscale este neîntemeiată astfel că o va respinge pentru motivele arătate în continuare.
Interpretând art. 13 în lumina propriei jurisprudențe, CEDO a stabilit că art. 13 solicită ca în fiecare țară să existe un mecanism care să permită persoanei remedierea în plan național a oricărei încălcări a unui drept consacrat în convenție. Această dispoziție solicită deci o cale internă de atac în fața unei autorități naționale competente care să examineze orice cerere întemeiată pe dispozițiile convenției, dar care să ofere și reparația adecvată, chiar dacă statele contractante se bucură de o anume marjă de apreciere în ceea ce privește modalitatea de a se conforma obligațiilor impuse de aceasta dispoziție. C. de atac la care art. 13 face referire trebuie să fie "efectivă" atât din punct de vedere al reglementarii, cât și al rezultatului practic (Hotărârea Wille impotriva Licchtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III).
"Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie să fie neapărat o instanță de judecată.
Totuși, atribuțiile și garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al căii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67).
În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care recurenta nu a demonstrat că o
astfel de cale de atac ar fi fost efectivă, având în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare.
În sensul celor de mai sus s-a pronunțat Înalta Curte de casație și Justiție prin Decizia nr. 24/_, în soluționarea recursului în interesul legii, statuând că
"Procedura de contestare prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205 - 218 Cod de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit.
"d"; din același cod";.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la acțiunea reclamantei împotriva pârâtei A. Județeană a F. P. B. -Năsăud, subrogată în drepturile și obligațiile Administrației F. P. pentru C. i M. B. - Năsăud, tribunalul reține faptul că
în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile dreptului Uniunii, în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie 2011, respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 vizând forma inițială a OUG 50/2008 respectiv C- 263/10 vizând forma OUG nr. 50/2008 după data de_ având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu, respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a
unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C.J.U.E. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către CJUE și în cauza Nisipeanu, respectiv C-263/10 din_, în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 trebuie să se rețină că reglementarea națională în vigoare la data plății taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune așadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă în cuantum de 2961 lei cu Ordinul de plată nr. 5372 din data de_ ( f.
50) nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.proc.fisc), considerent pentru care se impune restituirea acesteia.
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită, ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă și integrală reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
În cauza de față, reclamanta a precizat expres, prin scriptele depuse la dosar, că solicită plata dobânzii fiscale și nu a celei prevăzute de OG nr. 13/2011.
Tribunalul nu poate dispune obligarea la plata dobânzii la nivelul penalităților percepute pentru creanțe fiscale, întrucât prejudiciul suferit prin faptul că reclamanta nu a dispus de suma de bani achitată este echivalent cu suma plătită și actualizată cu nivelul dobânzii legale, atât timp cât prin lege ( OG nr. 9/2000 și OG nr. 13/2011) se prevede că atunci când obligația este purtătoare de dobânzi renumeratorii și/ sau penalizatoare după caz și în absența stipulării exprese a nivelului acestora de către părți ) se va plăti dobânda legală).
Prin urmare, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii fiscale prev. de art. 124 Cod procedură fiscală aferentă sumei de 2961 lei, începând achitării sumei și până la cu data restituirii ei efectiv, va fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare, aceasta nu poate fi dispusă, întrucât reclamanta nu a urmat procedura prealabilă, aceea a contestării deciziei la organul fiscal, urmată de contestarea ei în instanță.
Este adevărat că prin Decizi nr. 24/2011 în interesul legii s-a statuat în sensul că acțiunea judiciară având ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură
fiscală, însă în condițiile în care reclamanta înțelege să obțină și anularea deciziei de calcul (deși restituirea poate opera și fără anularea acestei decizii) trebuia urmată procedura prealabilă prevăzută de lege.
Pentru considerentele reținute și a textelor de lege invocate, tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A. F.
P. B. și în consecință va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta SC";
I. C. L. "; SA B. împotriva acestei pârâte, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Tribunalul va respinge excepția inadmisibilității acțiunii formulată de aceeași pârâtă - A. F. P. B. - referitor la lipsa plângerii administrativ- fiscale, ca fiind neîntemeiată.
Tribunalul va admite în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta SC";I. C. L. ";SA B. împotriva pârâtei A. Județeană a F.
P. B. -Năsăud subrogată în drepturile și obligațiile pârâtei A. F. P. pentru C. i M. B. - Năsăud și în consecință, va obliga această pârâtă să restituie reclamantei suma de 2961 lei achitată cu titlu de taxă de poluare cu Ordinul de plată nr. 5372 din data de_ .
Se va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei A. Județeană a F. P. B. -Năsăud la plata dobânzii fiscale pentru suma a cărei restituire a fost dispusă.
Se va respinge ca neîntemeiată și cererea reclamantei de anulare a Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 48 din data de_, emisă de Direcția Generală a F. P. B. -Năsăud.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei, tribunalul va dispune obligarea pârâtei A. Județeană a F. P. B. - Năsăud să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 39,30 lei în limita pretențiilor admise.
Potrivit disp. art. 1 alin.1 și art. 5 alin. 3 din OUG nr. 50/2008, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. și constituie venit la bugetul F. pentru M., care gestionează aceste sume.
Având în vedere faptul că sumele achitate cu titlu de taxă de poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu, în baza dispozițiilor art. 60 Cod procedură civilă, tribunalul va admite chemarea în garanție formulată de pârâta A. Județeană a F. P. B. -Năsăud ( subrogată în drepturile și obligațiile pârâtei
A. F. P. pentru C. i M. B. -Năsăud) împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. și în consecință, va obliga chemata în garanție să plătească pârâtei A. Județeană a F. P. B. -Năsăud, suma de 2961 lei achitată de reclamantă cu titlu de taxă de poluare, precum și suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.
P. B., tribunalul constată că aceasta este nefondată, având în vedere că această pârâtă nu a fost obligată la restituirea sumei arătate mai sus, astfel că ipoteza normei legale instituită de legiuitor prin art. 60 alin.1 Cod procedură civilă nu este întemeiată în speță, această parte necăzând în pretenții, motiv pentru care cererea acesteia va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.
F. P. B. și în consecință, respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta SC"I. C. L. "SA B. împotriva acestei pârâte, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâta A. F.
P. B., referitor la lipsa plângerii administrativ-fiscale, ca neîntemeiată.
Admite în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta SC"I. C.
L. "SA B.
, cu sediul în B., str. L. B. nr.9, jud. B. -Năsăud, și sediul procesual ales în B., C. R. nr. 266-268, corp. 60, et. 2, camera 8, sector 5, împotriva pârâtei A. Județeană a F. P. B. -Năsăud,
cu sediul în B.
, str. 1 D. nr. 6-8, jud. B. -Năsăud (subrogată în drepturile și obligațiile pârâtei
A. F. P. pentru C. i M. B. -Năsăud) și în consecință:
-obligă pârâta A. Județeană a F. P. B. -Năsăud să restituie reclamantei suma de 2961 lei achitată cu titlu de taxă de poluare cu ordinul de plată nr. 5372 din data de_ ;
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei A. Județeană a F.
P. B. -Năsăud la plata dobânzii fiscale.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de anulare a Deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. 48 din data de_, emisă de Direcția Generală a F. P. B. -Năsăud.
Obligă pârâta A. Județeană a F. P. B. -Năsăud să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 39.30 lei.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. Județeană a F. P. B. -Năsăud (subrogată în drepturile și obligațiile pârâtei A.
F. P. pentru C. i M. B. -Năsăud) împotriva chematei în garanție
A. F. pentru M.
cu sediul în B., S. I. nr. 294 corp. A, sector 6, și în consecință:
-obligă chemata în garanție să plătească pârâtei A. Județeană a F. P.
B. -Năsăud suma de 2961 lei, achitată de reclamantă cu titlu de taxă de poluare, precum și suma de 39.30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.
P. B. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M. . Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. M. V. C. M.
